168,335 matches
-
moarte - a avut loc ceremonia reînhumării lui Imre Nagy și a altor patru colegi ca eroi naționali: 300.000 de maghiari au umplut străzile Budapestei și milioane au urmărit la televizor transmisia În direct a ceremoniei. Printre cei care au vorbit la mormântul lui Nagy se afla și Viktor Orbán, liderul Tinerilor Democrați, care nu s-a putut abține să nu remarce că unii dintre comuniștii prezenți acolo erau aceiași care, cu doar câțiva ani Înainte, se zbăteau să falsifice revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social-democrat, explica În ianuarie 1982 (imediat după proclamarea legii marțiale În Polonia) că, așa cum germanii renunțaseră la dezideratul unității naționale de dragul păcii, polonezii ar trebui să renunțe la aspirațiile lor de libertate În numele aceleiași „priorități absolute”. Cinci ani mai târziu, vorbind la un simpozion al Partidului Social-Democrat despre „Mitteleuropa”, influentul scriitor Peter Bender accentua cu mândrie că, „În dorința de destindere, avem mai multe În comun cu Belgradul și Stockholmul, cu Varșovia și Berlinul de Est șsublinierea Îmi aparțineț, decât cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar ele erau Împărtășite și de mulți creștin-democrați, aproape cu aceeași fervoare. Helmut Kohl, cancelarul Germaniei de Vest În 1982, era la fel de dornic să cultive relații bune cu RDG ca și adversarii săi politici. El s-a Întâlnit și a vorbit cu Erich Honecker În februarie 1984, la funeraliile lui Iuri Andropov de la Moscova, și din nou În anul următor, la Înmormântarea lui Cernenko. Cele două părți au ajuns la Înțelegeri privind schimburile culturale și Îndepărtarea minelor de la granița intergermană. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gorbaciov i-a dat gazdei sale, care Îl asculta Împietrit, un sfat memorabil: „Viața Îi pedepsește pe cei care tergiversează”. Fără efect: Honecker s-a declarat satisfăcut de starea curentă a lucrurilor. Încurajați de vizita liderului sovietic - ca să nu mai vorbim de evenimentele externe -, demonstranții din Leipzig și din alte orașe au Început să țină manifestații regulate („demonstrațiile de luni”) și să „vegheze” pentru schimbare. În Leipzig, demonstrația din lunea de după discursul lui Gorbaciov a adunat 90.000 de oameni: mulțimile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Occidentului. Bärbel Bohley, figura conducătoare În Neues Forum, a mers până la a califica deschiderea Zidului drept „nefericită” pentru că Întârzia „reforma” și precipita alegerile Înainte ca partidele și electoratul să fie „pregătite”. Ca mulți intelectuali „contestatari” din RDG (fără a mai vorbi despre admiratorii lor vest-germani), Bohley și colegii ei nutreau Încă viziunea unui socialism reformat, curățat de poliție secretă și de partidul conducător, dar care să păstreze o distanță sigură față de prădătorul doppelgänger capitalist de la vest. După cum aveau să demonstreze evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În public, a devenit jenant de limpede că bietul Dubček era un anacronism. Vocabularul, stilul, chiar și gesturile sale erau cele ale unui comunist reformist din anii ’60. Părea să nu fi Învățat nimic din experiențele sale triste: continua să vorbească despre calea cehoslovacă spre socialism, mai blândă și mai Îngăduitoare. Pentru zecile de mii de tineri aflați În stradă la Praga, Brno ori Bratislava, el a fost mai Întâi o curiozitate istorică, pentru a deveni În scurt timp de o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
previzibil, având În vedere natura regimului ceaușist. Adevărata surpriză a fost faptul că inclusiv la Timișoara și București a curs mult mai puțin sânge decât era de așteptat. Era și acesta, În parte, un efect al televiziunii. Cum toată populația - nemaivorbind de restul lumii - putea să le observe fiecare mișcare, regimurile comuniste erau blocate. Simplul fapt că se aflau astfel sub lupă reprezenta o breșă În autoritate și limita drastic opțiunile puterii 31. Sigur, astfel de considerații nu Împiedicaseră autoritățile comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
siguranță ce se petrecea: din iulie 1988 până În iulie 1989, Károly Grósz și Miklós Németh, principalii reformiști din Partidul Muncitoresc Maghiar, au făcut patru vizite separate la Moscova pentru a se Întâlni cu Mihail Gorbaciov. Colegul lor, Rezsõ Nyers, a vorbit și el cu liderul Uniunii Sovietice la București, pe 7 iulie 1989, la o zi după moartea lui Kádár, când era deja clar că totul e pierdut. Gorbaciov nu a precipitat sau Încurajat În mod activ revoluțiile din 1989; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mod inevitabil chestiunea independenței. În această regiune, samizdatul a avut dintotdeauna și negreșit o tentă naționalistă. Un alt motiv a fost problema „rusească”. În 1945, populația celor trei state baltice era destul de omogenă: majoritatea locuitorilor aparțineau etniei dominante și vorbeau limba locală. Dar, din cauza expulzărilor forțate din timpul războiului și de după, ca să nu mai vorbim despre afluxul constant de soldați, administratori și muncitori ruși, la Începutul anilor ’80 populația era mult mai amestacată, mai ales În republicile nordice. În Lituania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tentă naționalistă. Un alt motiv a fost problema „rusească”. În 1945, populația celor trei state baltice era destul de omogenă: majoritatea locuitorilor aparțineau etniei dominante și vorbeau limba locală. Dar, din cauza expulzărilor forțate din timpul războiului și de după, ca să nu mai vorbim despre afluxul constant de soldați, administratori și muncitori ruși, la Începutul anilor ’80 populația era mult mai amestacată, mai ales În republicile nordice. În Lituania, 80% din locuitori erau Încă lituanieni, dar În Estonia numai 64% din populație era de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Riga pentru a comemora deportările letone din 1949, iar În iunie a avut loc o demonstrație pentru a marca expulzările din 1940. Uniunea Scriitorilor din Letonia, până atunci obedientă, a ținut o ședință neobișnuit de animată unde s-a vorbit despre un Front Popular Leton. Câteva săptămâni mai târziu, sub auspiciile unui Club de Protecție a Mediului declarat apolitic, a apărut Mișcarea pentru Independența Letoniei. În Estonia, cursul evenimentelor a fost aproape identic: după comemorările din 1987 și o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a habsburgilor, ucrainenii din Galiția și-au putut păstra limba maternă. În funcție de zonă, Între 78% și 91% din locuitori o foloseau ca limbă maternă În 1994, pe când În teritoriile conduse cândva de țarul rus tocmai cei care se declarau ucraineni vorbeau mai degrabă rusa. Constituția sovietică le atribuia o identitate națională locuitorilor din republicile sale separate și chiar Își definea toți cetățenii În categorii etnic-naționale. Ca peste tot, și În Ucraina (mai ales În partea de vest, recent anexată) ficțiunea a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din republicile sale separate și chiar Își definea toți cetățenii În categorii etnic-naționale. Ca peste tot, și În Ucraina (mai ales În partea de vest, recent anexată) ficțiunea a sfârșit prin a deveni realitate. La Început, când limba locală se vorbea numai În satele izolate, iar orașele erau rusofone și dominate de URSS, caracterul federal și teoretic descentralizat al acestei uniuni de republici naționale Îi interesa numai pe savanți și pe apologeții sovietismului. Însă recent apăruse o elită politică identificată declarat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rusofone și dominate de URSS, caracterul federal și teoretic descentralizat al acestei uniuni de republici naționale Îi interesa numai pe savanți și pe apologeții sovietismului. Însă recent apăruse o elită politică identificată declarat cu interesele „ucrainene”, iar limba ucraineană era vorbită de tot mai mulți orășeni și folosită În presă, așa Încât complementul fragmentării sovietice a fost, cum era de așteptat, naționalismul local 11. În noiembrie 1988 a fost fondată la Kiev, după multe decenii, prima organizație politică ucraineană autonomă: RUKH („Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În principal moldoveni, dar cu două minorități importante (rusă și ucraineană) și un număr semnificativ de bulgari, evrei, țigani și găgăuzi (o populație ortodoxă de limbă turcă ce trăiește În zona Mării Negre). În acest amestec tipic imperial de popoare, cei mai mulți vorbesc românește, dar, sub regimul sovietic - pentru a fi ținuți la distanță de vecinii români -, cetățenii din Moldova au fost constrânși să folosească alfabetul chirilic și să se descrie ca fiind moldoveni, nu români. În consecință, identitatea națională era aici destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
români -, cetățenii din Moldova au fost constrânși să folosească alfabetul chirilic și să se descrie ca fiind moldoveni, nu români. În consecință, identitatea națională era aici destul de neclară. Pe de o parte, majoritatea locuitorilor, mai ales cei din capitala Chișinău, vorbeau bine rusa și se considerau cetățeni sovietici; pe de altă parte, legătura cu românii (prin istorie și limbă) era o punte către Europa și constituia baza cererilor repetate de autonomie. Când a apărut un „Front Popular”, În 1989, principalul său
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu a mai putut decât să se alăture stânjenit și fără convingere funcționarilor sovietici care tânjeau după vechiul monopol de partid - același monopol pe care el se străduise să Îl elimine. Astfel, În timp ce Gorbaciov se zbătea Între posibil și dezirabil, vorbind despre un „federalism controlat” (un compromis gorbaciovist tipic), Elțîn susținea public și cu convingere lupta statelor baltice pentru independență. În aprilie 1991, Gorbaciov a acordat cu reticență republicilor dreptul la secesiune prin noua Constituție a Uniunii, dar această concesie făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale partidului și Îl scosese În afara legii În Federația Rusă. Gorbaciov, care În public apărea nesigur și debusolat, a avut nevoie de timp ca să Înțeleagă impactul schimbărilor. În loc să laude parlamentul rus, poporul rus sau pe Elțîn pentru succesul obținut, el vorbea În fața camerelor despre perestroika și despre rolul indispensabil pe care partidul va continua să-l aibă În promovarea reformelor... Această abordare prindea foarte bine În Vest, unde se presupunea (și se spera) că, după lovitura de stat, lucrurile vor continua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zonelor multietnice aproape că nu remarcau naționalitatea sau religia prietenilor și vecinilor. Căsătoriile „mixte” erau din ce În ce mai des Întâlnite. Într-adevăr, liniile de demarcație „etnice” din Iugoslavia nu au fost niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu remarcau naționalitatea sau religia prietenilor și vecinilor. Căsătoriile „mixte” erau din ce În ce mai des Întâlnite. Într-adevăr, liniile de demarcație „etnice” din Iugoslavia nu au fost niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demarcație „etnice” din Iugoslavia nu au fost niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie” În „iekaviană” sau croată, „e” În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În federație toate formele de exprimare a identității naționale. E valabil și pentru scriitorii sârbi obsedați de păstrarea și reafirmarea sârbei „pure”. Se poate spune că, spre deosebire de diferențele dialectale convenționale dintr-o limbă națională, unde graiurile diferă, dar elitele educate vorbesc o formă „corectă” comună, În fosta Iugoslavie era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă, iar o minoritate de naționaliști căutau să se remarce accentuând narcisist micile diferențe. Diferențele religioase atât de des invocate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de păstrarea și reafirmarea sârbei „pure”. Se poate spune că, spre deosebire de diferențele dialectale convenționale dintr-o limbă națională, unde graiurile diferă, dar elitele educate vorbesc o formă „corectă” comună, În fosta Iugoslavie era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă, iar o minoritate de naționaliști căutau să se remarce accentuând narcisist micile diferențe. Diferențele religioase atât de des invocate sunt la fel de derutante. Distincția dintre croații catolici și sârbii ortodocși, de exemplu, contase mai mult În secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În SUA. Convorbirile de pace au Început pe 1 noiembrie la baza aviatică americană din Dayton, Ohio, și s-au Încheiat trei săptămâni mai târziu cu un acord semnat la Paris, pe 14 decembrie 19957. Tudjman reprezenta Croația, Alija Izetbegoviæ vorbea În numele musulmanilor din Bosnia, iar Slobodan Miloševiæ a semnat atât pentru Iugoslavia, cât și pentru sârbii bosniaci. Din perspectiva americanilor, Dayton Însemna găsirea unei soluții la războaiele iugoslave care să nu implice o Împărțire a Bosniei. Divizarea Bosniei ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proprietăți la Londra și Cannes sau fiecare tânăr Întreprinzător polonez cu BMW și telefon celular existau milioane de pensionari și șomeri nemulțumiți cărora tranziția la capitalism le-a adus În cel mai bun caz un avantaj ambiguu - ca să nu mai vorbim despre milioanele de țărani care nu puteau fi nici recalificați, nici aduși În situația de a se Întreține singuri: În Polonia sfârșitului de secol XX, agricultura furniza doar 3% din PIB, dar ocupa o cincime din forța de muncă. șomajul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]