19,560 matches
-
artistică devenit evidență, iar începuturile anilor 80 l-au găsit implicat în design vestimentar și pictură, activitate care a culminat cu o expozitie personală, în 1984. Acesta a fost momentul de cotitură în care Dragomir și-a descoperit adevărată chemare - arhitectură. Trecerea de la artele vizuale la arhitectură s-a concretizat prin proiectul „Nemessis”, expus la București în 1987, pe vremea când era student al "Universității de Arhitectură "Ion Mincu"" - o colecție de 21 de picturi arhitecturale, ce demonstrau căutările sale artistice
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
80 l-au găsit implicat în design vestimentar și pictură, activitate care a culminat cu o expozitie personală, în 1984. Acesta a fost momentul de cotitură în care Dragomir și-a descoperit adevărată chemare - arhitectură. Trecerea de la artele vizuale la arhitectură s-a concretizat prin proiectul „Nemessis”, expus la București în 1987, pe vremea când era student al "Universității de Arhitectură "Ion Mincu"" - o colecție de 21 de picturi arhitecturale, ce demonstrau căutările sale artistice. C.Dragomir s-a împotrivit stilului
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
Acesta a fost momentul de cotitură în care Dragomir și-a descoperit adevărată chemare - arhitectură. Trecerea de la artele vizuale la arhitectură s-a concretizat prin proiectul „Nemessis”, expus la București în 1987, pe vremea când era student al "Universității de Arhitectură "Ion Mincu"" - o colecție de 21 de picturi arhitecturale, ce demonstrau căutările sale artistice. C.Dragomir s-a împotrivit stilului tehnic de învățare impus de universitate, considerând că „nu stimulează creativitatea”. În 1990, în urma unei competiții studențești pe care a
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
învățare impus de universitate, considerând că „nu stimulează creativitatea”. În 1990, în urma unei competiții studențești pe care a câștigat-o, a ajuns la "Bartlett School of Architecture " din Londra unde, sub influența lui "Peter Cook", și-a finalizat studiile de arhitectură. Una din caracteristicile cele mai remarcabile ale începutului lui Cătălin ca arhitect, este evoluția rapidă a abordării sale sculpturale. În 1990, poezia să arhitecturală i-a adus posibilitatea de a studia sub îndrumarea lui Peter Cook și a invitaților săi
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
în unele lucrări un ritm aproape muzical, contrapunctat, cănd zig-zagul unui volum creea unghiuri ascuțite în interior. Și nu era de mirare, ținând cont că la acea vreme Cătălin era obsedat de noțiunea de Haos. Legătură dintre Teoria Haosului și arhitectura a fost o indicație timpurie a maturizării sale ca arhitect. Perioadă 1993-1995 este “perioadă de învățare”. Cu imaginația deja dezvoltată, Cătălin s-a lansat în următorul său proiect și anume acela al înțelegerii lumii reale a arhitecturii, înțelegerea noțiunilor de
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
Teoria Haosului și arhitectura a fost o indicație timpurie a maturizării sale ca arhitect. Perioadă 1993-1995 este “perioadă de învățare”. Cu imaginația deja dezvoltată, Cătălin s-a lansat în următorul său proiect și anume acela al înțelegerii lumii reale a arhitecturii, înțelegerea noțiunilor de bază într-o prezentare, interfața dintre client și arhitect. În acea perioadă, a lucrat pentru Șir Norman Foster, Richard Rogers, YRM, RMJM, ADG și ARUP. În 1994 a fost chemat să participe la transformarea companiei de arhitectură
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
arhitecturii, înțelegerea noțiunilor de bază într-o prezentare, interfața dintre client și arhitect. În acea perioadă, a lucrat pentru Șir Norman Foster, Richard Rogers, YRM, RMJM, ADG și ARUP. În 1994 a fost chemat să participe la transformarea companiei de arhitectură Llewelyn Davies, ca Director de Design. Astfel, la sfârșitul lui 1994 a fost numit Senior Designer la Llewelyn Davies, principalul său obiectiv fiind acela de a transforma un birou specializat aproape exclusiv pe arhitectură spitalelor, într-o companie capabilă să
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
să participe la transformarea companiei de arhitectură Llewelyn Davies, ca Director de Design. Astfel, la sfârșitul lui 1994 a fost numit Senior Designer la Llewelyn Davies, principalul său obiectiv fiind acela de a transforma un birou specializat aproape exclusiv pe arhitectură spitalelor, într-o companie capabilă să dezvolte proiecte dintre cele mai diverse și mai complexe. După câștigarea unor serii de competiții sub numele Llewelyn Davies, Cătălin a câștigat încrederea totală a companiei că va fi capabil să se ridice la
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
a deveni membru al comitetului de conducere, dar Cătălin a refuzat. Anul 2004 Cătălin și l-a petrecut călătorind în întreaga Chină, în ceea ce el numește “anul sau sabatic”. Tot în 2004, Cătălin și-a creat propriul său birou de arhitectură, pe care l-a numit MethaMorphic (iar din anul 2014, reintitulat Atelier Cătălin Dragomir), din dorința de a-și exprima propriul stil. Compania este acum implicată într-o serie de proiecte care pot deveni definitorii pentru o nouă eră în
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
l-a numit MethaMorphic (iar din anul 2014, reintitulat Atelier Cătălin Dragomir), din dorința de a-și exprima propriul stil. Compania este acum implicată într-o serie de proiecte care pot deveni definitorii pentru o nouă eră în gândirea de arhitectură și design. Unul din aceste proiecte, din păcate nerealizat, este Greenwich Meridian Tower, supranumit și “One mile Tower”. Acest proiect, împreună cu Turnul din Seul și cel din Bruxelles, i-au adus domnului arhitect o nouă specializare, cea de designer pentru
Cătălin Dragomir () [Corola-website/Science/312039_a_313368]
-
dezvăluie transformările apărute în arhitectură, pictură și sculptură, datorită diverselor curente occidentale ce aduceau aerul modernist și în România. Astfel în arhitectură, neoclasicismul, clasicismul, eclectismul sau linia națională sunt curente ce aduc elemente noi în construcția clădirilor pentru a le da o înfățișare cât mai
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
dezvăluie transformările apărute în arhitectură, pictură și sculptură, datorită diverselor curente occidentale ce aduceau aerul modernist și în România. Astfel în arhitectură, neoclasicismul, clasicismul, eclectismul sau linia națională sunt curente ce aduc elemente noi în construcția clădirilor pentru a le da o înfățișare cât mai plăcută. Pot fi amintiți arhitecți de seamă precum: Ion Mincu, Petre Antonescu, Alexandru Orăscu și alții. Sculptura
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Arta românească modernă”, afirmă în legătură cu acest fenomen: Chiar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea neoclasicismul, este prezent punându-și amprenta în edificii religioase, care adaptează elemente decorative specifice clasicismului pe structuri de tip bizantin. Aceste influențe, se observă și în cadrul arhitecturii, caselor boierești. După anul 1830, construcția de edificii mari se accentuează, dar din lipsă de specialiști se apelează la arhitecți străini. Clădirea Universității București, a fost construită în stil "neoclasic" ca și Hotelul Bulevard de primul arhitect român important, Alexandru
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
accentuează, dar din lipsă de specialiști se apelează la arhitecți străini. Clădirea Universității București, a fost construită în stil "neoclasic" ca și Hotelul Bulevard de primul arhitect român important, Alexandru Orăscu, acesta terminându-și studiile în Germania. Primele cursuri de arhitectură, vor fi predate la Iași și la București. Numeroși arhitecți francezi, formați în spiritul eclectismului au realizat în București un număr mare de construcții, ce aveau un aer parizian, de aici provenind și supranumele lui de „micul Paris”. Exemple de
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
vor fi predate la Iași și la București. Numeroși arhitecți francezi, formați în spiritul eclectismului au realizat în București un număr mare de construcții, ce aveau un aer parizian, de aici provenind și supranumele lui de „micul Paris”. Exemple de arhitectură eclectică pot fi: Palatul Băncii Naționale, 1885 (arhitect C. Bernard și A. Galleron), Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economii și Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau), toate din București. La sfârșitul secolului XIX, în paralel cu arhitectura eclectică
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
de arhitectură eclectică pot fi: Palatul Băncii Naționale, 1885 (arhitect C. Bernard și A. Galleron), Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economii și Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau), toate din București. La sfârșitul secolului XIX, în paralel cu arhitectura eclectică, se afirmă și arhitectura veche românească, valorificându-se tradițiile arhitecturale românești. În arhitectura veche românească, se pune accent pe orientarea romantică care presupune preluarea stilistică din arhitectura gotică. Exemple elocvente sunt: "Casa Filipescu" ("Casa Universitarilor") din "București", reprezentând cel
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Palatul Băncii Naționale, 1885 (arhitect C. Bernard și A. Galleron), Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economii și Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau), toate din București. La sfârșitul secolului XIX, în paralel cu arhitectura eclectică, se afirmă și arhitectura veche românească, valorificându-se tradițiile arhitecturale românești. În arhitectura veche românească, se pune accent pe orientarea romantică care presupune preluarea stilistică din arhitectura gotică. Exemple elocvente sunt: "Casa Filipescu" ("Casa Universitarilor") din "București", reprezentând cel mai tipic monument de inspirație
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Galleron), Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economii și Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau), toate din București. La sfârșitul secolului XIX, în paralel cu arhitectura eclectică, se afirmă și arhitectura veche românească, valorificându-se tradițiile arhitecturale românești. În arhitectura veche românească, se pune accent pe orientarea romantică care presupune preluarea stilistică din arhitectura gotică. Exemple elocvente sunt: "Casa Filipescu" ("Casa Universitarilor") din "București", reprezentând cel mai tipic monument de inspirație romantică de la noi, "Castelul Peleș", din "Sinaia", 1880, (arhitecți
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Paul Gottereau), toate din București. La sfârșitul secolului XIX, în paralel cu arhitectura eclectică, se afirmă și arhitectura veche românească, valorificându-se tradițiile arhitecturale românești. În arhitectura veche românească, se pune accent pe orientarea romantică care presupune preluarea stilistică din arhitectura gotică. Exemple elocvente sunt: "Casa Filipescu" ("Casa Universitarilor") din "București", reprezentând cel mai tipic monument de inspirație romantică de la noi, "Castelul Peleș", din "Sinaia", 1880, (arhitecți Doderer și Schultz), "Palatul Administrativ" din "Iași", 1925 (arhitecți I. D. Berindei). Linia națională a
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
noi, "Castelul Peleș", din "Sinaia", 1880, (arhitecți Doderer și Schultz), "Palatul Administrativ" din "Iași", 1925 (arhitecți I. D. Berindei). Linia națională a fost inițiată de Ion Mincu, aceasta fiind numită și stil neo-românesc. "Ion Mincu", îmbină în mod armonios, elemente din arhitectura noastră medievală, punând accent pe pridvorul cu arcade sau arcaturile în acoladă, elemente ce pot fi observate la "Casa Lahovary "(1886), "Bufetul de la Șosea" (1892) sau "Școala Centrală de fete" (1890), toate fiind construite în București. Un alt arhitect român
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
clădirea primăriei din București" sau "Palatul Administrativ din Craiova". Stilul lui I. Mincu este preluat de o serie de arhitecți care pun în valoare elementele ornamentale din "stilul brâncovenesc", aceștia fiind: Grigore și Cristofi Cerchez, Nicolae Ghica-Budești sau I. Socolescu. Arhitectura românească din 1900 (sau "Arta 1900"), are influențe provenite din mai multe curente de la începutul secolului XX, dar și din stilul neoromânesc. Construcții ce aparțin acestui stil specific aniilor 1900 se pot găsi în "Transilvania", având influențe ale "secesionismului vienez
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
profesorul Ion Iancu. Clădirea Institutului de Anatomie, realizată la inițiativa profesorului Aristide Peride, întemeietorul școlii de anatomie ieșene, a fost concepută în stil neoclasic, după proiectul arhitectului Ștefan Emilian, între 1894 și 1900, având șase coloane dorice care amintesc de arhitectura templelor grecești. Scena de pe fronton a fost sculptată de către Wladimir Hegel și poartă numele "Lecția de Anatomie". La momentul inaugurării, edificiul era unic în Europa. Institutul de Anatomie adăpostește piese anatomice de o inestimabilă valoare, aici remarcându-se ecorșeul realizat
Institutul de Anatomie Iași () [Corola-website/Science/312117_a_313446]
-
american de origine chineză), Luis Santaló (1911-2001, argentinian) și Emanuel Sperner (1905-1980, german). Tatăl său, care preda geometria descriptivă la un liceu din Graz, i-a insuflat idealul geometriei pure, prefigurat de către matematicianul elvețian Jakob Steiner. a studiat mai întâi arhitectura la Universitatea din Viena. Apoi s-a orientat către matematică, urmând cursurile lui Wilhelm Wirtinger, în 1908 obținând licența. Continuă studiul matematicii sub îndrumarea lui Luigi Bianchi la Școala Normală Superioară din Pisa și apoi la Universitatea din Göttingen, unde
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
artistic, îl reprezintă pe Sf. Bernardo în clipa în care îi apar Fecioara Maria și doi îngeri. La fel ca și în alte opere ale lui Perugino, se poate observa relația fină între încărcătura sentimentală a scenei, natura exterioară și arhitectură. În "„Pietà”", artistul utilizează o construcție picturală prin care reușește să arate greutatea trupului neînsuflețit al lui Iisus. Culorile folosite accentuează dramatismul scenei, iar efectul de perspectivă creat de coloane și arcade domină întreaga construcție monumentală. Fresca cu tema "„Răstignirii
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
Perugia. Tabloul se găsește în prezent în "Galleria Nazionale dell'Umbria" din Perugia. Pictura intitulată "„Fecioara Maria înconjurată de sfinți”" are în același timp caracter cameral și monumental. De remarcat este construcția sa echilibrată, care este sugerată nu numai de arhitectură, ci și de poziția armonioasă prin simetrie a celor patru sfinți. Tema Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus revine în mai multe din picturile lui Perugino. Diferitele asociații cetățenești jucau un rol important în viața socială a provinciei Umbria. Se întâmpla
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]