17,439 matches
-
universul citadin, garantat de depărtarea În spațiu și timp. Rod al cuvântului, povestire construită cu meșteșug, Înzestrat cu o formă și reprodus de niște specialiști, puțini la număr, mitul cunoaște o ritualizare În momentul recitării, limitată la ocaziile prevăzute de calendarul festiv. Actului ritual Îi era, În schimb, Încredințată acțiunea „religioasă” a omului, o acțiune care Însă le aparținuse Înainte acelor gene, iar apoi cetății. De rit depindeau conservarea prezentului și soluția, sub semnul stabilității, a recurentelor și periodicelor crize ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
târgușor la câțiva kilometri de Atenaxe "Atena", unde cetățenii atenieni mergeau În procesiune solemnă pentru a le celebra pe Demetraxe "Demetra" și Coraxe "Cora" În fiecare an, În luna boedromion, la Începutul toamnei, Între septembrie și octombrie. Sărbătoare panelenică din calendarul atenian, misteriile erau așezate sub jurisdicția arhontelui-rege. În prezența hierofantului și a daducului, cele mai Înalte funcții sacerdotale de la Eleusis, poporul era invitat oficial să ia parte la misterii și să se inițieze. Inițiații erau numiți mystai, iar ceremonia inițiatică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
excepționale, fără termen de comparație În lumea clasică, documente ce se dovedesc prețioase pentru cercetătorul religiei etrusce În virtutea conținutului lor care poate fi bine recunoscut, În pofida dificultăților hermeneutice puse de limba etruscă: mă refer la liber linteus din Zagreb, un calendar ritual compilat În secolul al II-lea Î.Hr. În regiunea cortoneză sau perugină, tăiat și refolosit ca fâșii ale unei mumii din Egipt, și la „ficatul de la Piacenza”, un mic model din bronz reprezentând un ficat de oaie ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
colegiul sacerdotal al celor X viri (apoi XV viri) sacris faciundis, căruia Îi revenea prin lege supravegherea cultelor străine. Aceste cărți, nu Întotdeauna organizate pe criterii riguroase, puteau oferi cataloage tipologice sau calendaristice de semne (ostentaria), manuale cuprinzând ritualuri și calendare de natură publică și privată (libri rituales), prescripții ceremoniale pentru morți și pentru „dincolo” (libri Acherontici), tratate despre arta auspiciului (libri haruspicini) și despre cea fulguratorie (libri fulgurales). În sfârșit, un grup deosebit de Însemnat este cel care privește „legile Întunecate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
materie de cult, și ale diferitelor sacerdoții dedicate fiecărui cult În parte. Atunci când cetățenii romani Întemeiau colonii, În conformitate cu o lex coloniae se prevedea ca să fie Înzestrate cu instituțiile lor religioase fundamentale: ansamblul augurilor, al pontifilor și al elementelor fundamentale ale calendarului sacru 1. „Capitolia” risipite În Italia și În provincii făceau evidentă și sub aspectul arhitectonic legătura sacră ce unea coloniile de cetatea-mamă. În acest fel, religia romană se putea răspândi În teritoriile neromane. Pe de altă parte, printr-un transfer
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost creată și potențată de fondatori inspirați de divinitate sau de fii ai zeilor. Eneaxe "Enea", fiul Venerei, aduce la Roma penații din Troia și pe Vestaxe "Vesta"; Romulusxe "Romulus", fiul lui Martexe "Marte", și Numa Pompilius Întemeiază instituții sacerdotale, calendare, rituri, locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric al sărbătorilor celebrate În cursul anului (Verrius Flaccus; Ovidiu, Faste); poeți, istoriografi și filozofi (Gnaeus Nevius, Quintus Ennius, Titus Livius, Vergilius, Horațiu) dezvoltă o ambițioasă teologie a istoriei ce rămâne legată, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei „corporații” (corpus) profesionale (collegium). Această apartenență la asociații gentilice, familiale și profesionale creează numeroase funcții și roluri și, totodată, drepturi și datorii religioase: propriile locuri de Înmormântare, structuri cultuale particulare, venerarea unor zeități specifice, ba chiar și până și calendare speciale. Cetățenii romani din cetățile italice au „două patrii” (duae patriae), una de naștere, deci naturală, cealaltă de drept, Întrucât au cetățenie romană (civitas). Așadar, Arpinum este „patria autentică” (germana patria) a familiei Tulii Cicerones. Această localitate e marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statale În apariția republicii romane sau a „statului” ca atare. În perioada republicană, membrii unei gens (gentiles) au un „principe” (princeps) propriu drept „cap de familie”, un loc de cult și un loc de Înmormântare exclusiv. Unele gentes urmează un calendar al sărbătorilor, diferit de cel public. Decimus Iunius Brutus sărbătorea parentaliile În decembrie În loc de februarie (Macrobius, Saturnalia, 1, 16, 7; Cicero, De legibus, 2, 21, 54; Plutarh, Quaestiones Romanae, 34). Încă din epoca republicană gens Cornelia practica Înmormântarea În sarcofage
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Herakles”, În anul 134 d.Hr., Împăratul Hadrian hotărăște un loc „...În care puteți să vă Înființați cultul și arhiva”1. Asociația are nevoie de ustensile pentru cult: statuie, vatră, tămâie, vase pentru libații; În arhivă sunt păstrate statutele, calendarul cultual, lista membrilor și a funcționarilor, a donațiilor și a privilegiilor. Edificiul lor (schola) se poate afla În preajma unui sanctuar, ca În cazul unei schola hastiferorum lângă aedes Bellonae, În curtea interioară a templului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originare, au fost găsite Încă din 1870, era atârnat În for pe o lungime de treisprezece metri (Riccobono, 19862, nr. 21). Dreptul sacru era public, nefiind un secret al unei caste sacerdotale. Normele În materie de sacru Încep cu reglementarea calendarului (capitolul 65); urmează organizarea finanțelor (capitolul 65; cf. capitolul 72) și a funcționarilor cultului (capitolele 66, 67, 68; cf. capitolul 128), iar apoi jocurile (capitolele 70, 71) și normele privind Înmormântarea (capitolele 73, 74). Aceste reguli formează un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și funcționarii nu sunt enumerați cu exactitate. Cetatea-mamă determină cadrul, organizarea, dar nu prescrie nici măcar un panteon fix. Centralismul sacral rămâne Încă moderat și formal. Nu știm În ce măsură colonia spaniolă, Încercând să umple acest cadru, s-a inspirat din extraordinarele calendare de piatră (fasti, ferialia) care tocmai atunci se răspândeau În cetățile italice. Finanțarea cultului provine din banii Încasați din amenzi (pecunia poenae nomine), care ajung În casieria publică prin delicte fiscale, și din banii strânși ca ofertă (pecuniae stipis nomine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un canon o doctrină teologică elaborată, o direcție centralizată, dar și susținută de filozofi și Învățați, a cărei existență este garantată de comunitatea religioasă. b) „Theologia fabularis” O descriere adecvată a religiei romane nu se poate limita la cult, divinație, calendar, drept sacru și la o listă a zeilor mai mult sau mai puțin Îmbogățită de elemente mitografice. O arată și „teologia tripartită” (theologia tripertita) pe care M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) a formulat-o sistematic În prima carte a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de restul imnului, acesta nu este un motiv pentru a nu lua În considerare plasarea sa la Începutul unui yașt dedicat Geniului Pământului (al cărui titlu este Zamy³dxe "Zamya>d" Yașt; Gnoli, 1982b). Nu este fără importanță faptul că În calendarul zoroastrian cea de-a douăzecea zi a lunii este dedicată Pământului, munților și lui Khavarenah (Sșh-roz³g, II, 28). De altfel, ideea unui munte cosmic, ca Axis Mundi, este o moștenire indo-iraniană comună (Boyce, 1975a, p. 134; Scwartz, 1985b, p. 644
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limbi europene. Bundahișn (MacKenzie, 1989a) tratează, În treizeci de capitole, În două redactări (Marele Bundahișn sau Bundahișn-ul Iranian, versiune prescurtată provenită dintr-o tradiție manuscrisă diferită), despre cosmogonie, despre legendele umanității, Înfățișarea pământului, horoscopul lumii, topografia terestră, alternarea anotimpurilor, despre calendar, natura umană, soarta sufletului și istoria universală, Împărțită, ca istorie sacră, În douăsprezece milenii, ce corespund semnelor zodiacale: un ansamblu compozit de doctrine tradiționale amestecate cu elemente și cunoștințe dobândite tocmai prin contactul cu culturile străine. D¶nkard, o enciclopedie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sq.). Această regulă a ajuns mai apoi să fie modificată și, Într-un final, probabil În perioada sasanidă, codificată. Zoroastrismul este bine organizat În ceea ce privește sărbătorile legate de anotimpuri și, În general, riturile care nu sunt zilnice, ci fixate de un calendar. Prin termenul g³h³nb³r se desemnează, cele șase sau șapte sărbători obligatorii care cad În diferite momente ale anului și cel cinci zile de sărbătoare care le Încheie. La originea g³h³nb³r stau, probabil, unele sărbători sezoniere vechi reutilizate În cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru fravași la sfârșitul anului. Cele cinci zile de sărbătoare, g³h³nb³r, poartă numele celor cinci G³th³ (În limba pahlavi, G³h³n) (cf. Belardi, 1997, pp. 77 sqq.). Cele cinci zile „gathice” erau folosite pentru a completa până la 365 de zile un calendar mai vechi format inițial din douăsprezece luni a câte treizeci de zile fiecare. Există În izvoare informații despre diferite sisteme de intercalare, deși cele câteva date și elemente nu sunt foarte clare (pentru stadiul studiilor și referințelor bibliografice, cf. Panaino
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
luni a câte treizeci de zile fiecare. Există În izvoare informații despre diferite sisteme de intercalare, deși cele câteva date și elemente nu sunt foarte clare (pentru stadiul studiilor și referințelor bibliografice, cf. Panaino, 1990b). Cunoaștem din inscripțiile ahemenide un calendar civil persan antic, destul de bine atestat, dar incomplet. De asemenea, este atestat, din epoca primului imperiu persan, și un calendar religios, cu referințe clare la teologia zoroastriană. Acest calendar stabilește o legătură specială Între fiecare lună și o anumită entitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și elemente nu sunt foarte clare (pentru stadiul studiilor și referințelor bibliografice, cf. Panaino, 1990b). Cunoaștem din inscripțiile ahemenide un calendar civil persan antic, destul de bine atestat, dar incomplet. De asemenea, este atestat, din epoca primului imperiu persan, și un calendar religios, cu referințe clare la teologia zoroastriană. Acest calendar stabilește o legătură specială Între fiecare lună și o anumită entitate din panteonul zoroastrian: Fravașixe "Fravași" (martie/aprilie), Așaxe "Așa" (aprilie/mai), Haurvat³txe "Haurvata>t" (mai/iunie), Tiștrya (iunie/iulie), Ameret³txe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și referințelor bibliografice, cf. Panaino, 1990b). Cunoaștem din inscripțiile ahemenide un calendar civil persan antic, destul de bine atestat, dar incomplet. De asemenea, este atestat, din epoca primului imperiu persan, și un calendar religios, cu referințe clare la teologia zoroastriană. Acest calendar stabilește o legătură specială Între fiecare lună și o anumită entitate din panteonul zoroastrian: Fravașixe "Fravași" (martie/aprilie), Așaxe "Așa" (aprilie/mai), Haurvat³txe "Haurvata>t" (mai/iunie), Tiștrya (iunie/iulie), Ameret³txe "Amereta>t" (iulie/august), Khașathra (august/septembrie), Mithraxe "Mithra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tșr), În cea de-a treizecea zi a lunii a patra, și Mithrag³n pentru Mithra (Mihrxe "Mihr"), În cea de-a șaisprezecea zi a lunii a patra. Aceste sărbători cădeau În luna și În ziua dedicate divinității ce trebuia sărbătorite. Calendarul a fost cu siguranță conceput pentru nevoile cultului, atât pentru luna ca atare, cât și pentru fiecare zi În parte. Liturgia are trei elemente principale: cordonul sacru (În avestică, aiwy³n-hana, În limba pahlavi, kustșg), simbolul Religiei, cu care, În timpul rugăciunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În 1852, R³xe "Ra"hnum³i Mazdayasn³n Sabha, o asociație pentru reformarea religiei (Karaka, 1984, II, p. 230; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 375; Boyce, 1979, p. 200). La fel, În interiorul clerului, s-au definit două partide, care se confruntă pe tema reformării calendarului comunității. Unii consideră această reformare ca fiind imperios necesară, În timp ce ceilalți doresc conservarea lui. Problema s-a pus atunci când un mobad persan, J³m³sp Vilayatș, venit În India În 1720, a observat decalajul de o lună Între calendarul pars și cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe tema reformării calendarului comunității. Unii consideră această reformare ca fiind imperios necesară, În timp ce ceilalți doresc conservarea lui. Problema s-a pus atunci când un mobad persan, J³m³sp Vilayatș, venit În India În 1720, a observat decalajul de o lună Între calendarul pars și cel folosit În Iran. Astfel a apărut secta Qadmi, „Vechi”, care a adoptat calendarul iranian, iar cei care s-au opus acestei inovații au fost numiți Șenșai (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 372, Boyce, 1979, pp. 189 sq.). Disputa dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conservarea lui. Problema s-a pus atunci când un mobad persan, J³m³sp Vilayatș, venit În India În 1720, a observat decalajul de o lună Între calendarul pars și cel folosit În Iran. Astfel a apărut secta Qadmi, „Vechi”, care a adoptat calendarul iranian, iar cei care s-au opus acestei inovații au fost numiți Șenșai (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 372, Boyce, 1979, pp. 189 sq.). Disputa dintre reformiști și conservatori s-a concentrat În jurul diferitelor aspecte ale religiei, teologiei, practicilor funerare și cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
romană. Este vorba, așadar, și În acest caz despre o divinitate germanică, pe care Tacit sau cei care i-au cules informațiile o identificau cu Isis din cauza prezenței unei corăbii În simbolistica acesteia (cf. Lactantiu, Divinae Institutiones, I, 27: „În calendar există o zi În care se sărbătorește corabia lui Isis”); iar faptul că aceasta este singura mare zeiță despre care vorbește Tacitus În prezentarea sa despre religia germanică ne poate face să ne gândim că sub numele de Isis se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița și poeta Margareta Sterian, S. participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]