17,484 matches
-
asupra debarcării americane în Europa. Prin Atacul de la Pearl Harbor, Hitler intenționa să-i atragă pe americani în Războiul din Pacific astfel încât trupele germane câștigau timp pentru a consolida "Zidul Atlanticului", care se intindea de la frontiera cu Spania, în lungul coastelor normandiei, până în Scandinavia. Efectul scontat a fost contrar așteptărilor lui Hitler. Americanii au adoptat o poziție mai mult defensivă în războiul Pacificului, considerând prioritară debarcarea în Europa, concentrându-și atenția și concentrând importante resurse pentru aceasta. Într-o prima fază
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
a portului Cherbourg. Pentrucă odată declanșată campania militară, aliații aveau nevoie stringentă de tehnică militară, combustibili și consumabile, acestea urmând să fie aduse, pe continent direct din Statele Unite ale Americii, fărăr a fi nevoiți să le tranziteze prin porturile de pe coastele sudice a Angliei, economisind astfel timp și bani. Tot prin port urmau să fie aduse trupe noi, care trebuiau mobilizate în peninsulă, iar portul era singurul port din Normandia care dispunea de dane de descărcare cu ape suficient de adânci
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
noiembrie 1812 o cruce i-ar fi apărute pe piept; crucea s-ar fi dublat în perioada Crăciunului și ar fi sângerat în fiecare miercuri. În ultima zi din 1812, stigmatele de la mâini, picioare și cel corespunzător rănii lăncii din coastă, ar fi devenit vizibile iar sângele ar fi început să curgă. Nici o viziune nu a acompaniat stigmatele în acel moment, după cum A.C. Emmerich avea să declare anchetei ecleziastice ce a avut loc. Prin indiscreția unei surori care îi descoperă rănile
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
rege de către unii nobili care s-au adunat la Thorney Island. Primul semn al marelui necaz al lui Harold a venit de la fratele său, Tostig. Conform Cronicii Anglo-Saxone, Tostig a debarcat pe Insula Wight în mai 1066, înainte de a pustii coasta sudică a Angliei, terminând la Sandwich, Kent. La Sandwich, Tostig a căutat marinari pricepuți. Apoi, a navigat spre nord după ce s-a luptat cu câțiva conți englezi, iar, ajuns în Scoția, ar fi făcut un pact cu regele norvegian Haardraada
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
se implice, astfel că Tostig a pornit pe mare, iar, din cauza furtunilor, a ajuns în Norvegia unde a încheiat pactul cu Haardraade. La începutul lui septembrie 1066, Haardrade a ridicat ancora în Norvegia cu 300 de bărci. Apropiindu-se de coasta Engleză, lor li s-au alăturat navele lui Tostig, astfel ei au navigat împreună până la York. Versiunea lui Orderic spune că Haardrade și Tostig au navigat pe mare din luna August, cu un vânt favorabil, ajungând și debarcând la Yorkshire
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de clase de habitate naturale de interes comunitar constituite din păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, luciu de apă, mlaștini, plaje de nisip, dune de coastă, lacuri, turbării, stepe, pajiști naturale uscate, terenuri arabile și culturi cerealiere. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
Lamis. Pentru fiecare an din intervalul dintre 1089 și 1096, în afară de 1091, toate documentele sale utilizează datarea imperiala. Pe parcursul acestei perioade, autoritatea să teritorială a atins maximă extindere, cuprinzând aria de la Lucera la Fiorentino, Vaccarizza și Siponto, de-a lungul coastei Gargano de la Vieste la Rodi și Cagnano și de la Sân Nicandro până la promontoriu, Rignano și Capitanate. În 1098, el a donat pământul din afara zidurilor din jurul Monte Sant'Angelo către unchiul său, Ioan, abate de Curte, fiul lui Guaimar al IV
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
de uscat a fost înfrântă de către normanzi, aceștia din urmă ocupând Gravina și Obbiano. Robert nu a revenit imediat după aceea la Bari, el trecând în ianuarie 1070 la Brindisi, pentru a sprijini forțele normande care asediau aceas fortăreață de coastă. Brindisi a capitulat în toamna lui 1070. Situația din Bari a devenit critică, iar populația suferea de foamete. Avartuteles a pus la cale un complot care să conducă la asasinarea lui Robert, însă "patricius"-ul bizantin Guideliku a eșuat în
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
se extinde către nord, Robert de Loritello și fiul lui Richard, Iordan I de Capua au avut succes. Către 1075, și-a stabilit reședința la Chieti. În vreme ce Iordan înainta în districtul din jurul lacului Fucino, Robert a pătruns de-a lungul coastei Adriaticii. El l-a făcut pe fratele său Drogo conte de Chieti (sau Teate). În 1076, familia Ortona a căzut în cele fin urmă cu ajutorul trupelor lui Robert Guiscard. Nobilimea longobarda locală, până la Pescara, i-a prestat omagiu. Robert abea
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
Anzii Venezuelei și regiunea Coro, un tract muntos în nord-vestul țării care deține mai multe lanțuri muntoase și văi. La est de această zonă sunt regiuni joase cum ar fi lacul Maracaibo și Golful Venezuelei. Regiunea centrală este paralelă cu coasta și include dealurile din jurul orașului Caracas; regiunea estică, separată de regiunea centrală de către Golful Cariaco, acoperă tot statul Sucre și nordul statului Monagas. Regiunea Insulară include toate insulele Venezuelei: Nueva Esparta și diferite dependențele federale. Delta râului Orinoco formează un
Subdiviziunile Venezuelei () [Corola-website/Science/328253_a_329582]
-
foarte important pentru economia și securitatea Poloniei, reducând mult din dependența față de Germania. Lățimea medie a coridorului nu depășea 200 km (în cel mai îngust și vulnerabil loc era de 30 km). Coridorul se termina printr-o fâșie îngustă de coastă a Mării Baltice de 71 km. Cu toate acestea, din cauza presiunii constante germane, controlul deplin și suveran asupra coridorului, Polonia nu l-a avut. Înconjurând-ul cu propriul său teritoriu, în est și vest, Germania de fapt bloca ieșirea Poloniei la
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
Asediul Niceeii din 1097, ca i la cel al Antiohiei din 1098. Guillaume de Tir notează că, atunci când trimișii fatimizilor au venit din Egipt pentru a se întîlni cu cruciații, Warner a participat la escortarea acestora înapoi, de-a lungul coastei. Totuși, Warner și ceilalți membri ai escortei au fost prinși într-o ambuscadă de către locuitorii teritoriului din jurul Antiohiei pe drumul de întoarcere spre tabăra cruciată. După ce cruciații au capturat Antiohia, au fost la rândul lor asediați de către Kerbogha din Mosul
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
la punct sub comanda unor amirali (sau "emiri"), dintre care cel mai renumit a fost George de Antiohia, aflat anterior în serviciul principelui musulman de Mahdia. În principal datorită lui, o serie de raiduri și cuceriri au fost întreprinse pe coasta nord-africană din regiunea de astăzi a Tunisiei și Libiei (1146-1153). Cucerirea coastei tunisiene a fost pregătită de către Roger al II-lea încă din 1135, stăpânirile fiind ulterior extinse: Tripoli a fost capturat în 1146, iar Cape Bona în 1148. Aceste
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
renumit a fost George de Antiohia, aflat anterior în serviciul principelui musulman de Mahdia. În principal datorită lui, o serie de raiduri și cuceriri au fost întreprinse pe coasta nord-africană din regiunea de astăzi a Tunisiei și Libiei (1146-1153). Cucerirea coastei tunisiene a fost pregătită de către Roger al II-lea încă din 1135, stăpânirile fiind ulterior extinse: Tripoli a fost capturat în 1146, iar Cape Bona în 1148. Aceste cuceriri din Africa nu au fost însă de lungă durată, ele fiind
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
guvernarea imperială bizantină), primindu-i pe normanzi ca pe niște eliberatori. Lăsând acolo o garnizoană de 1.000 de oameni, George a navigat către Peloponez. El a jefuit Atena și a trecut imediat spre insulele din Marea Egee. Apoi, a devastat coasta de-a lungul Eubeei și al Golfului Corint, pătrunzând până la Teba, unde a prădat fabricile de mătase și a răpit pe țesătorii de damasc, brocart și mătase, luându-i cu sine la Palermo, unde vor forma baza pentru industria mătăsii
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
ocuparea Parisului de către armata lui Hitler,Mân Ray a reușit să plece la Lisabona, în compania lui Salvador și Gală Dali și a cineastului René Clair. De acolo a ajuns la New York, unde a petrecut câteva zile. Apoi, ajuns pe coasta de vest, s-a stabilit la Hollywood, unde a cunoscut o nouă partenera de viață,dansatoarea Juliet Browner, si a reînceput să picteze. Căsătoria să cu Juliet a avut loc în 1946 la Beverly Hills. Reîntors în Franța în 1951
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
și profesor asociat la UNATC, care considera acest film drept o comedie ușoară, mai mult sau mai puțin muzicală. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Aventurile unor grenadieri napoleonieni încartiruiți în coasta unui sat italienesc plin de fete istețe. Dintre ele, Carlotta («ștrengărița Tolo!») e gata-gata să le vină de hac la patru-cinci, mă rog, câți «băieți» i se împleticesc în fuste, iar când aceștia aleargă după ea s-o pedepsească, ba
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
reginei Elisabeta a II-a, bazat pe o fotografie de Mark Lawrence, alături de o vedere a unui reper important din Jersey, cu text în engleză. Reversul fiecărei bancnote include o imagine a unuia dintre numeroase turnuri istorice ale apărarii de coastă din Jersey, construite în secolul al XVIII-lea, precum și o imagine suplimentară de importanță culturală sau peisaj, imagini de pe culmile celor douăsprezece parohii, și denumirea redactată în limba franceză și în Jèrriais. Filigranul reprezentând "vaca de Jersey" este menținut, fiind
Liră din Jersey () [Corola-website/Science/328340_a_329669]
-
apariția în această regiune relativ târziu. Primii sosiți au fost coloniștii din insula Paros. Ei au întemeiat, mai întâi, o colonie în insula Thasos (680 î.Hr.), situată în imediata vecinătate. În scurt timp, ei au trecut și pe zona de coastă a Traciei, unde au întemeiat mai multe centre comerciale ("emporia") destinate schimburilor cu populația locală. Această fâșie litorală îngustă, care se întindea de la gurile râului Strymon (la vest) și până la gurile râului Nestos (la est), era cunoscută în perioada arhaică
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Cu siguranță, aportul atenienilor la constituirea noii colonii nu s-a redus doar la contribuția fostului ei strateg exilat. Studiul antroponimicelor menționate în inscripții dovedește că, alături de locuitorii proveniți din insula Thasos și din coloniile mai vechi ale acesteia de pe coasta Traciei, mulți dintre coloniștii stabiliți la Crenides proveneau din Atena și din regiunile controlate de ea. Întemeierea noii colonii a reprezentat materializarea unui vis de secole al thasienilor. Ea era situată în interiorul teritoriului controlat de traci, în spatele șirului de munți
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
mulți dintre coloniștii stabiliți la Crenides proveneau din Atena și din regiunile controlate de ea. Întemeierea noii colonii a reprezentat materializarea unui vis de secole al thasienilor. Ea era situată în interiorul teritoriului controlat de traci, în spatele șirului de munți de pe coastă, pe câmpia fertilă dintre masivele Pangeu și Orbelos (Lekanis). Regiunea era bogată în produse agricole, lemn necesar construcțiilor navale și mai ales zăcăminte de aur și argint. Străjuită de munți, pe de o parte și de o mlaștină, de cealaltă
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
timpurie. Herodot, care nu menționează nimic despre Pisidieni, enumeră Pamphylienii între națiunile din Asia Mică, în timp ce Ephorus le menționează pe amândouă, în mod corect. Una dintre națiuni este formată din cei din interiorul provinciei, iar cealaltă națiune din cei de pe coasta. Pamfilienii au primit mai devreme colonii din Grecia și alte țări, și din această cauză, combinat cu fertilitatea mai mare de pe teritoriul lor, au devenit mai civilizați decât vecinii lor din interiorul provinciei. Pisidieni au rămas o regiune sălbatică, muntoasă
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
Dunnottar Castle ( "Dùn Fhoithear" în vorbirea locală) este o fortăreață aflată în ruine situată pe o stâncă pe coasta de nord-est a Scoției, la circa 3 km de Stonehaven. Părțile care au mai rămas datează din perioada secolelor 15-16, însă se crede că cetatea a fost construită înaintea perioadei Evului Mediu. a jucat un rol esențial în istoria Scoției
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
a jucat un rol esențial în istoria Scoției din perioada Evului Mediu până în perioada iluminismului, datorită locației. De aici se putea supraveghea transportul maritim din nordul țării și de asemenea de aici erau controlați cei care doreau să ajungă la coasta de sud prin Aberdeen din perioada medievală. Castelul se poate vizita de publicul larg și atrage anual peste 50.000 de vizitatori. Ruinele sunt împrăștiate pe o rază de 1.2 ha înconjurate de stânci abrupte la o înălțime de
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
din 1990 cu Mel Gibson au fost filmate aici. Sunt doup trasee care fac accesul spre Dunnottar. Primul este un traseu de de 800 de metri de cale abruptă cu scări moderne care fac legătura cu o parcare aflată pe coastă. Al doilea traseu este unul de 3 km de la strada din spatele portului Stonehaven mergând spre sud spre vârful stâncii. Acest traseu este îngust pe alocuri și abrupt, dar oferă priveliște marină.
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]