21,524 matches
-
ceaușiști cu victimele lor, moștenind de la aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai curate, mai îndrăznețe. Marele, cu adevărat genialul și inovatorul dramaturg Eug. Ionescu era mânios nu pe România istorică și fizică, precum Cioran, ci pe tatăl său român, și ura pe care i-o purta acestuia - o ură pe care eu nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să creadă în „cariera sau carierismul lui Breban”. M-au iritat și pe mine, atunci, aceste „aprecieri”, după mine, calomnioase și care se strecurau chiar în cercul apropiat de prieteni. Eu „luptam” atunci nu numai pentru mine, era profunda și curata mea convingere aceasta, nu numai pentru „grupul meu” literar și nici măcar pentru o generație literară - care, cum o spuneam, era alcătuită atunci din „trei falange” de vârste și stiluri literare diferite: foștii „pușcăriași” - grupul „lui Doinaș și Negoițescu” -, generația lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
închisă, rudimentară, comunistă, dar și în „cealaltă”, liberă, care, oferindu-ți „succesul” deplin, te închide într-o carcasă de-o fină și persuasivă abrutizare, de pierdere a „acelei părți din tine” pe care se clădiseră altădată acele visuri îndrăznețe și curate numite de cei vechi „idealuri”! Iată cele „două ambiții”, istoria vie, dramatică a unei lupte sociale ce începe cu o afirmare profesională și socială și care se termină cu o „închidere” - dureroasă, o recunosc, pentru încă tânărul ce visase un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îmi spune un altul, Crăciunul este sărbătorit în stradă de toți locuitorii, cercetașii defilează, iar magistrala Paul al VI-lea, artera principală, este neagră de lume. Orașul vechi, cu sukul său aparent destinat străinilor, este pentru moment letargic și foarte curat. Număr, pitite discret pe străduțe și în fundacuri, douăzeci și patru de biserici și mănăstiri aparținând tuturor riturilor imaginabile. Măicuțele din ordinul Sfintei Clara întrețin amintirea lui Charles de Foucauld care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu fie trași pe sfoară? Fraieri. Sau mai exact: prost informați, cronometrați de ghizi, distrați sau mistici la alegere. 75% dintre localnicii apți de muncă sunt în șomaj. Indicele de sărăcie 67%. Turiștii nu știau aceste lucruri. De minimis non curat praetor. O firmă care prosperă, totuși, este giuvaergia Iwad. Oamenii vin să-și vândă aici inelele, colierele de perle și bijuteriile de familie ca să-și cumpere apoi de-ale gurii sau un bilet de avion, când s-au decis să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
artă aspectuoase; dar, mai ales, nu tu pungi de plastic, nu tu recipiente goale de sifon aruncate pe jos (serviciile publice funcționează), nici măgari sau catâri cu coșuri de piele în spate, nici gunoaie, nici copii desculți pe stradă. Trotuare curate, gratii la ferestre, paznici înarmați, firme bilingve (engleză / ivrit), fațade din piatră albă. Senzațiile de belșug și de rece. În cartierele sărace, familii întregi în stradă, ospitalitate și abordări fără fasoane. Strada israeliană este, ca la noi, un spațiu de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să-și protejeze cu orice preț puritatea, apărând-o de tot ce-i imund. A-și încrucișa privirea cu un impur ar fi nu atât o slăbire a vigilenței, cât o impietate. De fapt, ei ne anulează pentru a rămâne curați: o simplă precauție. La punctele de trecere, la intrarea sau în interiorul "teritoriilor", atunci când le întind pașaportul meu soldaților în exercițiul funcțiunii, cea mai mare parte dintre ei mă examinează și mă privesc în ochi cu un amestec de morgă și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu cine iei masa zi de zi și ale cui lacrimi le ștergi în fiecare săptămână în cimitirul în care mergi de obicei, și-ți voi spune ce simți, ce gândești și de ce te temi cel mai tare. O conștiință curată nu este niciodată decât un certificat de rezidență, nu forțată, ci asumată cuminte până la capăt. Am remarcat deseori că, după un an sau doi în "țara lor de rezidență", diplomații noștri devin spontan ambasadorii regimului pe lângă care sunt acreditați un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. (Matei, IV, 23) În nordul Israelului, în apropierea muntelui Hermon, peisajul are ceva din prospețimea Alpilor: cabane însorite, aer curat, limpede, căsuțe construite direct pe sol, și un nu-știu-ce natural, nesofisticat care te face să te simți în largul tău. Qiriat Shemona, localitate stoică și plină de veselie, aflată în primele linii ale conflictului din vara trecută, echipa municipală ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Perfect, e OK. Patru cincimi din totalitatea spectrului. Mai înspre margini, inoportunii stânjeniți, cei care n-au niciun cuvânt de spus. Măgarul lui Buridan, care nu se poate decide între căpița de fân și pârâul de colea, rămâne cu copitele curate, dar a refuza să intervină, mai devreme sau mai târziu, n-ar fi decent. Așadar, de partea cui? Ca un creștin ateu ce sunt, aș răspunde fără ezitare: de partea celui mai slab, hic et munc. Am avea nevoie de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Există vreun expert mai exact în probleme religioase ca Marcel Proust? 4. Mormântul Sfânt și câteva chestiuni profane Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif [...] și luând trupul, L-a înfășurat în giulgiu curat de in și L-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus [...]. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a săptămânii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
repertoriu național se lăsa invadat de dubii. Jurnalul de la Karlsbad respiră tristețe: Destinul a trebuit să se împlinească, și n-am cel puțin impresia că aș fi făcut ceva care să dureze și să mă continue în ce am avut curat și nobil. Cartea bună ar urma s-o scriu de acum înainte. Cine știe! În ultimul timp au căzut în jurul meu o serie de prietini. Odihniți-vă, în sfârșit, suflete trudite! Ibrăileanu, Stere, Topîrceanu, Pătrășcanu..." La a șaptezecea aniversare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așezare omenească. Și înserarea crește, crește, de departe tare parcă se aude abia talanga de la o turmă care se apropie de mănăstire pentru odihna nopții. ceasornicul care bate, dar nu se vede. 17 Iunie [AGAPIA-VĂRATEC] După ce am dormit în odaia curată a arhondaricului cu ziduri groase de 6 palme, ziduri de cetate, după ce peste noapte am fost deșteptat de sunetele clopotelor, ne-am trezit în lumina mare a soarelui care năvălea pe fereastră. Lăstunii din ajun făceau în stoluri aceleași arcuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
place când văd slujba care se face mai frumos decât la biserici în sate; îmi plac cântecele, îmi place când aud clopotele..." Îl întreb ce face singur la Sihăstrie. "Ce să fac? stau și eu. Nu mi-i urât. Fac curat, că vine de la Secu și slujește... În fiecare dimineață și iarna și vara mă duc și-mi iau de mâncare..." Îl întreb dacă n-a fost însurat. Nu, n-a fost însurat, nici nu-i plac femeile, căci ele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici și-a adus aminte și de bătaia căpătată și de tainica și arzătoarea dragoste din tinerețile lui, pe când nu era tiranul Aron-Vodă. Pe când stau de vorbă în poiana din deal, cu călugărul Ionaftan bag de seamă că e îmbrăcat curat și că are o cingătoare de piele bună cu paftaua legată cu metal înflorit în care e prinsă o placă frumoasă de agat roș. Îl întreb de unde a cumpărat-o. "Apoi asta a fost a unui popă, și popa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ziduri de chilii din jur. Clădiri nouă am văzut cât lumea și n-am nici-o dorință să le cercetez cu deamănuntul și pe-acestea. Sunetul clopotului totuși se împrăștie dulce în sfârșitul liniștit al zilei, și satul cu căsuțe curate în grădiniți de flori tace, tace sub muntele încărcat de brazi sumbri, care se ridică drept deasupra bisericei în cerul asfințitului. Pe o jumătate de ceas intrăm în casa maicei Conta, sora scriitorului, o femee cu trăsături energice, frumoasă odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cădea și dintre ai noștri. La Golemi Izvor, într-o încântătoare poiană între munți, după 10 chilometri de marș, poposim la un izvor rece, și asistăm la un poetic răsărit de lună plină. Satul Golemi Izvor bogat, plin de livezi curate... La Turschi-Izvor, pe o ploae rece și rea, poposim în locul unde regimente infectate au bivuacat înaintea noastră. Cad oameni din batalionul II. La Sopot, o zi grea. Avem vreo treizeci de căzuți holerici. În drumul spre Lovcea, cad și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu vrednicie semnul bărbăției pe piept dar numai aceștia, căci foarte mulți dintre ceilalți nu și-au făcut datoria. Dragii mei camarazi de arme, Știu eu că nimănui nu-i pare rău după ce-a lăsat în urmă, casă curată și nevastă harnică, căci cel ce se va întoarce cu vrednicie, după biruință, va avea o bucurie însutită; știu că n-am nevoie să vă spun cuvinte de îmbărbătare, căci bărbăția e scrisă pe fețele voastre, și avântul cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Barnarul Jneamăt = jnemete obstacol Argestru = strânsură de surcele și gunoi aduse de apă Băda deasupra Dornei Abonat la "Răvașul" Ilie Miron Crucea Broșteni PARTEA a II-a (1919-1927) [IAȘI COPOU]* 7 Iulie 1919 Copou În tragedia de la Petrograd o dragoste curată între Olga fata țarului și un văr de-al doilea al ei. După ce fata e arestată și exilată cu întreaga familie marele duce C? caută s-o salveze (împreună cu ceilalți dacă se poate), o urmărește cu câțiva tovarăși (între care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
legilor pe cei cari ar stărui la Zurich. Atunci studențimea se întoarce în Rusia și devine propagandistă în masă. Revoluția rusă în dezvoltarea ei de la 1870 până azi are un caracter mistic și religios. Mai întăi ideologi și blânzi, martiri curați, ei devin teroriști (1880). Una din eroine în clipa când cedează amantului ei devine tristă pentru că simte că începe o epocă de enervări și de griji pentru ca să poată păstra pe bărbatul pe care-l iubește. Cântă amândoi la piano. Știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei în grădina publică într-un colț, ș-atuncea le-a vorbit el de România, de trecut, de istoria noastră și de faptele voevozilor vechi... 26 Iulie. Eri la moș Ștefan Romașcanu care trăiește cu mătușa Zamfira într-o căsuță curată la malul Nistrului. Ei au fost de mult, acu 45 de ani, prin România, la Giurgiu, București și Iași, după moștenire. Și încă și acuma, după aproape jumătate de veac, moș Ștefan are păreri de rău după o ocă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prin Budăi-Oginești. Acest din urmă foarte frumos sat de răzeși. Codrii mari, dealuri uriașe, văi, cotloane, un colț minunat de țară... Codrii Orheiului locul unde stau mănăstirile: Gârbovăț, Hârjauca Frumoasa, Răciula... Livezi frumoase... La Gârbovăț, stupărie frumoasă, așezare minunată și curată... Biserica veche veacul al 18-lea? al 17-lea? La mijlocul sec. al XVIII-lea călugării din Podolia, alungați de uniați, au venit aici în Codru și au rezidit mănăstirea. De-atuncea de trei ori Turcii și Tatarii au jefuit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chită cu clisă. a puțului chisăliță borș tendeu prosop lepedeu cearșaf fedeu pocriș tener farfurie laboș cratiță o cantă de apă oiagă garofă glajă sticlă crăiță regină la șah. crai Vitele cu clopote care se întorc de la pășune pe străzile curate și pietruite. La Ciangăi. Zsok Gergely: gospodărie cuprinsă. 25 jugăre. 7 copii. atenanțe impunătoare. Cai, boi, vaci. Mașini agricole. platformă. Casă, grajduri cu lumină electrică. În casă mașină de cusut, plită cu plăci de faianță, ceasornic cu cuc, perine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire. Când, într-o primăvară am ieșit la soare, și m-am așezat cu spatele într-o fierărie de scânduri, ascultând cântecul ciocanelor. Soare strălucit, adăpost de vânt, cer curat de primăvară. Aveam doi ani jumătate probabil. O scânteie, răzbătând prin crăpăturile șandramalei, m-a mușcat de după ceafă. M-am spăriat tresărind, am strigat; otavă!6 nu puteam pronunța pe r; noțiunea otrăvii nu era încă precizată; locul unde ieșisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
valuri, care vin necontenit spărgându-se lângă țărm. Departe, la miază noapte, în ceață, se vede Caliacra. Acolo ne ducem. Drum îndărăt. Mori de apă la marginea satului Ecrenè. Copii care țipă bucuroși la trecerea automobilului. (Am uitat de căsuța curată, împodobită înlăuntru cu verdeață, a grănicerilor. Acolo trăiesc șapte oameni, cu cinci paturi, pentrucă doi sunt totdeauna în picioare, unul sentinelă, altul în patrulare.) Suim îndărăt dealul și pe platou direct la Cavarna, pe deasupra Balcicului. Orășel cu bună gospodărie. Primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]