18,317 matches
-
ființe, obișnuite în ziua de astăzi, capătă însușiri fabuloase. În mitologia egipteană, broasca o reprezenta pe zeița nașterii, pe Heket, adesea reprezentată cu capul acestui animal, amintind de fertilitatea deosebită a broaștei. Ea și soțul ei Khnum, au creat ființele marine, ceea ce ar însemna că pentru egipteni, broasca este primul animal ce a populat apa. În mitologie, bufnița este reprezentanta a două noțiuni contradictorii: moartea sau înțelepciunea, care este, conform unor concepții antice, sinonimă cu viața. Contradicția este explicată prin faptul
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
fără telegrafie radio, pentru că se mișcau mai repede decât puteau fi instalate liniile de telegraf și telefon. Codul Morse a fost folosit ca un standard internațional pentru comunicații maritime până în 1999, când a fost înlocuit de către GMDSS (sisteme de comunicare marină de mare frecvență). Când Marina franceză a încetat folosirea codului Morse în 1997, ultimul mesaj transmis de aceasta a fost: "Către toți. Acesta e strigătul ultim înainte de tăcerea noastră veșnică." Și SUA a procedat la fel, însă din 2015, Forțele
Codul Morse () [Corola-website/Science/302336_a_303665]
-
Slătioara se află în Subcarpații Getici, fiind străbătuta de răul Cerna, izvorât din Munții Căpățânii. Altitudinea maximă se înregistrează în Măgura Slătioara (769 m). Recent s-au descoperit pe Valea Oarbei, de-a lungul râului Cerna, mii de scoici, melci marini și urme de pești marini. Slătioara nu e un sat oarecare, ci un izvor de legende; în timpul expediției române de la începutul anilor 100 d.Hr. împăratul Traian a trecut cu armata să și pe aici. Aflat între mit și creștinătate
Comuna Slătioara, Vâlcea () [Corola-website/Science/302043_a_303372]
-
Getici, fiind străbătuta de răul Cerna, izvorât din Munții Căpățânii. Altitudinea maximă se înregistrează în Măgura Slătioara (769 m). Recent s-au descoperit pe Valea Oarbei, de-a lungul râului Cerna, mii de scoici, melci marini și urme de pești marini. Slătioara nu e un sat oarecare, ci un izvor de legende; în timpul expediției române de la începutul anilor 100 d.Hr. împăratul Traian a trecut cu armata să și pe aici. Aflat între mit și creștinătate, între peșteră zeului Zamolxes de la
Comuna Slătioara, Vâlcea () [Corola-website/Science/302043_a_303372]
-
60 de state. La începutul conferinței, a fost propus un moratoriu de un an asupra extinderii armamentelor iar apoi prelungit cu câteva luni. Comisia de Dezarmare obținuse, inițial, acordul Franței, Italiei, Japoniei și a Marii Britanii de a-și reduce flotele marine. Pactul Kellogg-Briand emis de comisie în 1928, nu reușise să scoată războiul în afara legii. În cele din urmă, Comisia eșuase să oprească reconstruirea militară a Germaniei, Italiei și a Japoniei în anii 1930. În timpul evenimentelor importante care au dus la
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
ii sunt mamifere cetacee marine înrudite cu balenele și marsuinii ("Phocoena phocoena"). Există în jur de 40 de specii de delfini în 17 genuri diferite. ii variază ca dimensiune de la 1,2 m și 40 kg (delfinii Maui), ajungând până la 9,5 m și 10
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
erau sub ocupație militară străină (cca. 100.000 km.p. și 3,5 milioane de locuitori), fiind supus unui regim de exploatare a tuturor resurselor naturale și economice. Ocuparea Constanței și a Dobrogei a slăbit forța militară a României, obligând marina română să tragă la port în Rusia, unde navele românești ne-fiind în bazele lor, nu dispuneau de nici-o facilitate, unele fiind chiar confiscate. Situația României se agravă odată cu ieșirea Rusiei, devenită Sovietică, din război. Lenin, care fusese finanțat și
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
în timpul dominației lor pe toată suprafața pământului și au cucerit aproape toate zonele (s-au găsit fosile de dinozauri până și în Antarctica), însă nu au reușit niciodată să cucerească aerul (unde dominau pterozaurii) nici apa (unde existau diverse reptile marine). Unii dintre ei erau ierbivori, pe când alții erau carnivori (speciile mari se hrăneau cu alte specii de dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, ierbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel sauropodele au atins dimensiuni considerabile. Alte specii au
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
primii biografi a lui Avram Iancu (54). Lista acestor autori continuă cu I. Georgescu (55), I. Lupaș (56), Gabriel Bălănescu (57), Al. Hodoș (58), Horia I. Urs (59), Ștefan Pascu (60), Teodor Pompiliu (61), M. Badea și Gh.I. Bodea (62), marin Mihalache (63), Florin Dudaș (64), Ioan Ranca și V. Mitre (65), Constantin P. Avram (66) etc. Cu toate acestea, nu există, până în prezent, o biografie pe măsura vieții eroului devenit legendar, care să cuprindă integral și fără omisiuni faptele sale
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
de acumulare sau digurile în zonele musonice unde digul poate fi sub apă pentru cea mai mare parte a anotimpului umed, apărările prin înierbare nu sunt indicate. De asemenea, înierbarea trebuie să reziste la calitatea apei. De exemplu, la îndiguirile marine trebuie ales un amestec de ierburi care suportă un grad mai înalt de salinitate decât la îndiguirile de ape interioare. Totuși și pentru apele interioare pot apărea anumite condiții de calitate a apelor. În general este recomandabil să nu se
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
înierbare nu este posibilă, taluzul amonte al digurilor trebuie protejat cu anrocamente, cu dale de beton sau cu blocuri de beton de diferite tipuri: tetrapozi, stabilopozi etc. Blocurile de beton de tip special sunt indicate în special în cazul îndiguirilor marine sau al lacurilor mari de acumulare, care pot fi supuse acțiunii unor valuri mari. Indiferent de tipul de protecție a taluzului, trebuie avut în vedere că taluzul dinspre apă constituie unul din elementele cele mai solicitate și mai vulnerabile ale
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
Austria se deschisese dar Soliman dorea să cucerească Insula Rhodos din Mediterana de Est, bază a Cavalerilor Ospitalieri, ale căror activități de pirați din apropierea Asiei Mici și Levant sunt o problemă pentu otomani. În vara anului 1522, profitând de flota marină pe care a moștenit-o de la tatăl său, Soliman a trimis o armată de aproximativ 400 de vase în timp ce conducea personal o armată de 100.000 de soldați spre Asia Mică până la un punct opus al insulei. După un asediu
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
în 1548. Având de consolidat cuceririle sale pe teren, Soliman a fost întâmpinat cu vestea că cetatea de Koroni în Morea a fost pierdută, fiind cucerită de către amiralul lui Carol Quintul, Andrea Doria. Recunoscând necesitatea de a-și reafirma supremația marină din Marea Mediterană, Soliman a numit comandant naval pe Khair ad-Din, cunoscut europenilor ca Barbarossa. Odată numit amiral-șef, Barbarossa a fost însărcinat cu reconstruirea flotei otomane, într-o asemenea măsura în care marina otomană a egalat numărul celorlalte țări mediteraneene
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
Terestre" („OKH”). Comandantul forțelor terestre era von Brauchitsch, dar responsabilul principal al planificării militare era șeful Statului Major Franz Halder. OKW avea ca subordonați "Oberkommando der Luftwaffe" (OKL), condus de colaboratorul apropiat al lui Hitler Hermann Göring, și "Oberkommando der Marine" (OKM), de sub comanda amiralului Erich Raeder. Pe 10 octombrie 1939, britanicii au refuzat oferta de pace a lui Hitler. Pe 12 octombrie, francezii au refuzat la rândul lor propunerile germane. Franz Halder a prezentat responsabililor germani prima versiune a „Fall
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
el folosește ca sală de cursuri și repetiții pentru trupe de dans modern. Corpul D - clădirea care a adăpostit statul major al garnizoanei austriece din cetate - a fost construit începând cu anul 1775. Aparține ca concepție aceluiași arhitect militar Lodovico Marini. Se pare că pe locația ocupată de acest corp de clădire, cu un nivel mai jos decât toate celelalte din complexul princiar, având doar un etaj, fusese ocupată anterior de grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
1638-1648) i se datorează lui Gheorghe Rákoczi I și constă în extinderea construcției. Forma actuală, corespondentă ultimei etape de edificare, o ia în urma campaniei de refacere a cetății sub austrieci între 1775-1777. Responsabil pentru actuala formă este arhitectul militar Lodovico Marini. Clădirea a avut multiple întrebuințări. Inițial servise ca anexă a palatului princiar, ca loc pentru cei ce deserveau Curtea. Pe parcursul secolului al XVIII-lea ia funcțiunea de cazarmă, însă cea mai terifiantă funcție este cea pe care o are între
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
care o are între 1945-1952, când servește ca lagăr de tranzit pentru oponenții regimului comunist. Actualmente e dezafectat și marcat de prăbușiri spre curtea interioară. Corpul G se înscrie constructiv epocii dominate de arhitectul italian, aflat în soldă austriacă, Lodovico Marini, și temporal aparține anilor 1775-1776. El are forma literei U. Asupra formei sale s-a intervenit pe parcursul secolului al XIX-lea. Rolul său a fost acela de magazie de alimente, apoi de anexă gospodărească, în ultimii ani ca atelier de
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
pătrați restaurați și refuncționalizați. Corpul I a fost construit între anii 1692-1714 la comanda căpitanului cetății. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea a fost sediul administrației militare austriece și al vămii unice a orașului. Forma actuală se datorează arhitectului Lodovico Marini și se configurează între anii 1775-1777, când își schimbă și funcțiunea, fiind doar cazarma inginerilor militari ai garnizoanei din Oradea. Actualmente, în interiorul său își desfășoară activitatea câteva ONG-uri. Pe viitor se preconizează restaurarea și funcționalizarea sa ca centru de
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
turnul porții și Turnul cu Ceas, ambele vizibile în stampa lui Hoefnagel. Ab initio, în partea sa dreaptă erau grajdurile și șopronul pentru căruțe. Actuala formă cu cele 6 travee o capătă în anii 1775-1777, când sub îndrumarea arhitectului Lodovico Marini este reconstruit. Tot acum se pierde pentru totdeauna Turnul cu Ceas. Își păstrează funcțiunea de grajd (cele două adăpători prezente în fața Grotei Roșii în imagine fiind edificatoare), însă, nemaiexistând turnul de strajă, i se adaugă cea de cameră a străjerilor
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
travee, Grota Roșie restaurată și dotată, este un spațiu multifuncțional cu menire expozițională. Exteriorul a fost reabilitat tot. Se preconizează ca ultimele travee să devină galerii de artă. Corpul K a fost construit între anii 1775-1777 după planurile arhitectului Lodovico Marini. Cele două clădiri ridicate atunci (magazia cartierului general al statului major și cazarma ofițerească) au fost unite și au preluat sarcina exclusivă de cazare a ofițerilor. Ridicarea sa s-a făcut, conform surselor istorice, peste edificii mai vechi, locuite de
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
de olărit, atelier de sticlărie, anticariat, magazin de antichități, grupuri sanitare și punct termic - 1.809,25 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corp L - Cazemata curtinei nordice a fost construit între 1775-1777, în era arhitecturală dominată de arhitectul militar Lodovico Marini. Este o cazemată extrem de solidă și încăpătoare, ea asigurând una dintre zonele cele mai expuse și mai des atacate ale cetății. Bolțile masive din cărămidă stau mărturie asupra acestui aspect. Dincolo de rolul său primordial, acest spațiu a avut și alte
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
a face legătura dintre bastioanele Aurit și Roșu nu a avut prevăzută o poartă de acces în cetate pe acest aliniament estic. Pe mai multe planuri, schițe sau descrieri (descrierea lui Szamosközy (1603), nici în planurile lui Benzini (1752) si Marini (1769)) făcute până în anul 1776, când este datat planul lui Lodovico Marini, aici nu apărea nicio poartă. Ea a fost deschisă de comandamentul militar abia în 1777. Lipsa unei porți până la această dată este justificabilă pe această latură datorită expunerii
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
o poartă de acces în cetate pe acest aliniament estic. Pe mai multe planuri, schițe sau descrieri (descrierea lui Szamosközy (1603), nici în planurile lui Benzini (1752) si Marini (1769)) făcute până în anul 1776, când este datat planul lui Lodovico Marini, aici nu apărea nicio poartă. Ea a fost deschisă de comandamentul militar abia în 1777. Lipsa unei porți până la această dată este justificabilă pe această latură datorită expunerii spre dealul Pisica (Ciuperca) de unde veneau majoritatea atacurilor cu guri de foc
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
poate vedea din acest corp doar subsolul în formă de U. În viitorul apropiat se intenționează realizarea unui "lapidarium" al cetății în zona „Palatului de vară”. Biserica romano-catolică din Cetate - construcție datorată perioadei de dominație austriacă și planurilor arhitectului Lodovico Marini - pare-se peste mai vechi structuri, din care unele păstrează conform opiniei unor istorici și arhitecți și elemenete constructive turcești. Biserica a fost ridicată în efortul de refacere a cetății dintre anii 1775-1777 și vine în continuarea Aripii date de
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Conform aceleiași surse, lângă poartă a fost construit un turn cu mecanism de orologiu în partea superioară. Statul major al garnizoanei austriece - Corpul D din cetate a fost construit începand cu anul 1775. Aparține ca concepție aceluiași arhitect militar Lodovico Marini. Se pare că pe locația ocupată de acest corp de clădire, cu un nivel mai jos decât toate celelalte din complexul princiar, cu un singur etaj, fusese ocupată de grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil Poarta
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]