KorAP: Find »[drukola/base=rost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...671 672 673 ...746 >

18,636 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura moale a cefei lui. Miroase a miez de pîine proaspătă. Trăiește. Respiră. Mănîncă. Plînge. Urinează. Îi cunosc fiziologiile pe de rost. E viața. E realitatea cu zgomotele ei, cu mirosurile ei, cu secrețiile ei; mi se oferă simțurilor, e asemeni mie alcătuit din carne și sînge, compus din toate elementele universului deopotrivă cu porumbelul și porcul. Deosebirea dintre noi e doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pentru el ci să-l Împartă cu zeci și sute de indivizi impotenți care nu au ce le trebuie că Titi e timid săracu și nu se descurcă să le pui pile să intervii să-i recomanzi să le faci rost să-i ștergi la cur să le dai mîncarea gata mestecată că ei sînt slabi și nevolnici ce animalul puternic Îl ajută pe semenul lui neputincios să alerge și să i-o ia Înainte cum să nu-l ajute Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cineva pentru nenorocul lui decît să suferi alături de el) — ... zice că i-a găsit ăia de-a venit să facă ancheta o fotografie cu una blondă și că țși afară e atîta soare și ce veselă eram) Mă Învîrtesc fără rost prin curtea betonierei. Nimeni nu-mi spune nimic. Nu Îndrăznesc să Întreb. Caut o urmă, un semn. Pe poarta mare intră și ies basculante, pîlcuri de muncitori fumează, Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

de bere peste sfârcurile „în curs de aclimatizare“, iar următoarele patru zile și jumătate „încontinuu cu țâțele la vedere“. La drept vorbind, iată ceva important în privința lui Clio; când spune ea „țâțe“ pare deșteaptă și sexy și modernă - N-are rost s-o mai frecăm atâta cu lucruri din astea, Eric - așa cum unele femei și, presupun, unii bărbați pot să pară fără nici un efort. Însă când spun eu „țâțe“ par un ziarist libidinos de la un tabloid. Am încercat și-am tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
roz pe brațe aștepta răbdătoare. I-am mulțumit și am luat hârtia. Amândoi copiii se uitară la mine un moment, apoi o luară la fugă, fata rămânând puțin în urmă și strigând ceva în germană. Am despăturit biletul: Eric, Ce rost are să mă duc până acolo după tine dacă tu oricum o să vii aici fără mine? Prefăcutule. Clio xx Ceva se schimbă. Persoana mea fizică dispăru. Noua mea persoană acorporală se ridică în aerul uscat și prăfos, uitându-se în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

spre ceilalți, cu un gest iritat de disperare pe care nu Îcercă să și-l mascheze. — Dacă vreți, vă dau exemplarul din Micul duce, urmă Rowe. I-ar da posibilitatea doamnei Fraser să facă o donație la fel de discret. — N-are rost să adoptați un asemenea ton. Farmecul după-amiezii era definitiv spulberat; pînă și muzica alămurilor se stinsese În timpul acestei scurte, dar penibile dispute. — Bună seara, zise Rowe. Dar nu i se Îngădui să plece; un soi de delegație venea să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să se certe pentru un fleac, spuse străinul proptindu-se pe marginea fotoliului, ca să fie mai aproape de Rowe și punîndu-și astfel În lumină umărul diform. Ce război stupid! urmă el. Ce rost are ca eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să se certe pentru un fleac, spuse străinul proptindu-se pe marginea fotoliului, ca să fie mai aproape de Rowe și punîndu-și astfel În lumină umărul diform. Ce război stupid! urmă el. Ce rost are ca eu și cu dumneata... oameni inteligenți... Ni se tot vorbește despre democrație. Dar eu și cu dumneata nu Înghițim asemenea baliverne. Dacă vrei democrație - nu spun că vrei, dar să zicem că vrei - atunci du-te În Germania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-i tremure din nou. Domnul Rennit tuși - i se uscase gîtlejul. — PÎnă și faptul că nevastă-mea ținea cîțiva papagali... — Ești Însurat? — Pe soția mea am omorît-o... Lui Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau Întrebările astea inutile. De altfel, nu voia să-l mai sperie pe domnul Rennit. — Nu te frămînta, poliția e la curent! — Ai fost achitat? — M-au condamnat la Închisoare pe termen nedeterminat, la voia Majestății Sale. Dar nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
De ce nu-l lași pe domnul Rowe să se ducă singur? Rowe se gîndi că, pînă la urmă, fata Începuse probabil să ia În serios povestea lui și se temea pentru viața fratelui ei... Dar domnișoara Hilfe adăugă: — N-are rost, Willi, să vă faceți amîndoi de rîs! Fără să ia În seamă vorbele ei, Hilfe trecu după paravan, spunîndu-i lui Rowe: — Așteaptă-mă un moment, să scriu un bilețel pentru domnul Trench. Ieșiră din clădire pe o ușă dosnică, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și se Întrebă dacă Hilfe continua să nu-și dea seama de ce se Întîmplase. Ar fi vrut să-l cheme În ajutor, dar buna-cuviință Îl subjuga la fel de ferm ca și degetele domnului Cost. Se auzi din nou un trosnet. „Ce rost are toată comedia asta, de vreme ce toți sînt Înțeleși? se Întreabă el. Dar poate că nu chiar toți...“ Rowe simțea În jurul lui și cîțiva prieteni, numai că nu știa care anume. — Arthur! auzi el un glas, care nu era al doamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
părere că nimeni nu trebuie să părăsească această Încăpere pînă la sosirea poliției, vorbi domnișoara Pantil. — Cred că te-ai putea duce, Însoțit de cineva, Își dădu cu părerea Hilfe. De formă, firește. Dar domnișoara Pantil nu se lăsă: — Ce rost are să ne ascundem după deget? Al cui era briceagul? Domnule Newey, n-ați vrea să mergeți dumneavoastră cu domnul Rowe? Își urmă Hilfe gîndul. — Nu vreau să fiu amestecat În afacerea asta, zise domnul Newey. Nu mă privește deloc. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă Wilcox! Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să scoată În relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ca un coșmar În care oamenii apar sub Înfățișări Îngrozitoare și neverosimile. PÎnă și Henry... Rowe dădu și el să plece, sperînd ca În felul acesta să-i amintească de cec prietenului său. Era singura lui șansă de-a face rost de bani. Henry, Însă, Îi spuse: — Să-i conducem puțin, pe urmă ne Întoarcem. Înțelegi, nu-i așa, că n-am putere să asist... Ieșiră Împreună În strada ce dădea spre parc. Cortegiul funerar se urnise, mișcîndu-se ca un pîrÎiaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
care s-a pierdut. Nu e vorba doar de flori În cărțile astea, știți - deși În zilele noastre grădinăritul a ajuns să Însemne numai „flori“, rosti el cu scîrbă. — Nu vă plac florile? — Ba da, florile Își au și ele rostul lor, nu se poate fără ele. Mă tem că nu cunosc nimic altceva din grădinărit decît florile. — Trucurile lor sînt de vină! exclamă anticarul, iar În ochii lui blînzi se aprinse o sclipire șireată. Totul se reduce pentru ei la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
că fapta asta bună nu-i plăcea deloc. Desigur, omul părea Îndeajuns de bolnav și de obosit, ca să-i fie scuzate orice asemenea tertipuri, dar prea Îi ieșeau bine. „Ce caut eu În taxiul ăsta, alături de un necunoscut, și ce rost are să-i promit că-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul Îi lăsă În fața hotelului Regal Court - un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
venit? — Nu-ți voi spune cum, răspunse ea, cu hotărîre În glas. CÎt despre motivul ce m-a făcut să vin aici - ți-am mai spus, zise ea. Te rog, Însă, să pleci numaidecît. — Da, ai avut dreptate. Dar ce rost are să-ți faci griji din pricina mea? parcă spuneai că știi totul despre mine... Nu ești un om rău, rost ea, simplu. Știi totul despre mine și nu-ți faci griji... Țin la dreptate, zise ea, ca și cum și-ar fi mărturisit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să vin aici - ți-am mai spus, zise ea. Te rog, Însă, să pleci numaidecît. — Da, ai avut dreptate. Dar ce rost are să-ți faci griji din pricina mea? parcă spuneai că știi totul despre mine... Nu ești un om rău, rost ea, simplu. Știi totul despre mine și nu-ți faci griji... Țin la dreptate, zise ea, ca și cum și-ar fi mărturisit o pasiune excentrică. — Da, e un lucru bun, dar greu de găsit... — Lor, Însă, nu le place. — Te referi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nu-i demasc. N-am să știu niciodată despre ce era vorba. Cozonacul acela... și doamna Bellairs, uluitoarea doamnă Bellairs... — SÎnt niște oameni răi, rosti Anna Hilfe, Înglobîndu-i pe toți În această expresie simplă. Mă bucur că pleci. N-are rost să te amesteci În povestea asta. Și, spre uimirea lui, adăugă: — N-aș vrea să mai suferi. — Bine, dar Îmi cunoști trecutul. Doar ai luat toate informațiile despre mine, zise el, folosind cuvintele ei copilărești. Și eu sînt un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pentru mine! Ne aflăm În război cu Germania... Oare Austria... nu e... — SÎnt o refugiată... — A, da. Am citit ceva despre refugiați. — Ai uitat pînă și de război? — Am atîtea lucruri de Învățat! — Da, multe lucruri. Dar are oare vreun rost să le Înveți? Pari mult mai fericit așa... — Adevărata fericire nu poate fi clădită pe ignoranță, replică el. Și adăugă, cu șovăială În glas: Iartă-mă. SÎnt atîtea Întrebări de pus... Spune-mi, eram numai prieteni? — Da, numai prieteni. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
suferință. Iar eu urăsc suferința. Și adăugă, cuprins de o ușoară amețeală: Ori de cîte ori vedeam pe cineva suferind, mi se făcea rău. Îmi amintesc de-o poveste cu un șobolan... — Nu te obosi, Îl Întrerupse ea. N-are rost să-ți forțezi creierul. Nu-i nici o grabă. — A, e o poveste de demult. Din copilărie... Dar unde ajunsesem? La medicină... Da, ar mai fi comerțul. Nu mi-ar plăcea deloc să-mi amintesc deodată că am fost directorul general

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ajuți. Mă tem că nu prea sînt de folos. — Dă-mi o jumătate de duzină de săpători, și-o să vezi ce treabă fac... Maiorul Stone aruncă o privire melancolică spre insulița din mijlocul iazului, apoi spuse: Dar n-are nici un rost să ceri imposibilul. Facem și noi ce putem. Ne-am fi descurcat dacă n-ar fi fost la mijloc trădarea asta! Și-l privi În ochi pe Digby, ca și cum ar fi vrut să-l cîntărească. Te-am văzut adesea pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ce vorbeam noi Înainte de a-mi pierde eu memoria? Nu-i așa că stăteam ca acum - dumneata cu un ziar În mînă, iar eu... Eram buni prieteni, nu-i așa? — Da, desigur. — Trebuie să revenim la ce-a fost. N-are rost să stăm așa. Hai, șezi aici. Să Închidem amîndoi ochii și să ne prefacem că trăim În zilele de dinaintea exploziei acelei bombe. Despre ce-mi vorbeai atunci? Anna se așeză, tăcînd stînjenită. — Nu plînge! exclamă el, uimit. — Era vorba să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]