18,520 matches
-
început să spun vorbe și versuri, versuri și vorbe, toate scoase din cartea pe care o țineam cu drag sub pernă alături de Eminescu la școala Normală. 132 Vorbeam și nimeni nu mă întrerupea, parcă de frică să nu strice atunci rostul întâlnirii peste timp cu Natalia Negru, soția poetului, cu locurile Tecucelului, acolo unde aveam să văd copacul în care își cocoța privirea deasupra orizontului lumii Poetul. și cum m-am ridicat, tot așa de brusc m-am și așezat, de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
primească și funcția de comandant drept care, cu două săptămâni înainte de încheierea anului școlar trebuia să organizeze ridicarea pavilionului străjeresc în curtea școlii. Am găsit după multe căutări un stâlp de brad lung de 16 metri și l-am potrivit după rostul cerut de ridicarea drapelului național. La gard oamenii din sat lucrau fără nici o pretenție bănească. Pașa, o fată pe care o aveam de la Tabacu și care era plătită de Comitetul comunal școlar cu 150 de lei ca îngrijitoare, locuia la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
părăsise. La 15 septembrie 1939 școala, frumoasă, reparată și curată, era gata să-și primească elevii. Ce să mai scriu aici? Am luat de la capăt cele făcute și în alte comune. Ne-am apropiat oamenii, i-am făcut să înțeleagă rostul școlii în familiile lor. și totul mergea bine. La 1 octombrie Steluța aduce pe lume o fetiță. O botează Cezar Stratula, de unde și numele Cezara-Livia. Livia în amintirea chirurgului brașovean Liviu Câmpeanu. Totul mergea ca pe roate. Începusem să merg
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
luminarea minții copiilor lor. De aceea, ca și în Basarabia, începusem să bat și aici pe la porți, să le deschid pentru a asigura drumul sigur al copiilor spre școală, spre pace, spre normal. și oamenii m-au înțeles. Au înțeles rostul de familie al comunității. După venirea de la Făget a inspectorului Brașoveanu s-a recompus și interesul pentru meserie al colegilor. Muriseră “rentierii”. Bichigi - un sat unde aproape săptămânal se petreceau minuni. Se micșora făina de grâu pe fundul sacului, dimineața
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Să mergeți imediat acasă în sat, la Bichigi că vor s-o ia sovieticii cu tot cu copii s-o repatrieze. - Dar tu? - De mine nu s-au legat că am adeverința pe care mi-ați dat-o. Da. Pentru Mara făcusem rost de-o adeverință de la Tolsticov dar nici un moment nu mi-am închipuit că se vor lega tocmai de familia mea. Am ajuns cum am putut de repede la Bichigi, am luat actele de care credeam că voi avea nevoie, adeverințe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Beau o cafea și încerc să dau câteva telefoane. În receptor aud sunetul derivației, ecoul, semn că centralista mă ascultă. Mi se pare că oriunde aș suna e pustiu, că toată lumea a dispărut, iar eu sunt singură. Nu-mi găsesc rostul. Mă joc cu degetele. Degetele trosnesc. Înțeleg deodată că locul meu nu este acolo. Mă aflu într-o gară pustie așteptând un tren deviat, care sigur nu va sosi. Liniștea se sparge brusc. Telefonul sună răgușit. Tresar. Ridic receptorul și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am pricopsit” cu cinci grame de care trebuia să mă ocup. Încă de la 50 venirea în comună, am fost surprinsă de numărul mare de duzi de pe lângă școli. Când am aflat cu ce se hrănesc acești viermi, am înțeles care este rostul duzilor. Odată cu sămânța, primeam și puieți de dud care trebuiau plantați. Când m-am întors la primărie și i-am spus contabilei ce cantitate de ouă am luat, s-a prins cu mâinile de cap și m-a întrebat agitată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai ales de ce să-mi dea fără bani? Măăăăi..., da’ cinstită mai ești! Învață legile și ai să afli răspunsul! Am căutat legea privind tăierea bovinelor, dar peste două săptămâni, tot cu bani am luat carnea, fericită că am făcut rost de ea. Aș fi luat bucuroasă fără bani, dacă cineva mi-ar fi dat, dar de ce să-mi dea mie, dacă erau atâția șefi flămânzi înaintea mea? NU ȘTIAI NICIODATĂ CÂND APARE ȘEFUL Afară ploua. Era noroi și lapoviță. În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mă bucuram împreună cu ei. Urmăream fascinată din culise spectacolul și am fost fericită de aplauzele pe care le-au primit. Mă minunam de virtuozitatea dansului și de talentul artistic, atunci când spuneau versurile din scenariu pe care le cunoșteau pe de rost. I-am așteptat în 60 culise cu lacrimi de bucurie în ochi și i-am îmbrățișat pe fiecare. Fețele aspre bronzate și transpirate radiau de fericire. Succesul a fost total. Le a fost acordat premiul întâi în aplauzele spectatorilor. La
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ca și cum ar fi luat de pe pământul lor, ceea ce nu era chiar așa de neadevărat. Tovarășe instructor, i-am spus într-una din zile, oamenii aceștia nu se feresc de mine să ia câte o sacoșă cu grâu acasă, seara. Ce rost are atunci să stau mereu aici cu ei? Oricum nu le pasă! Vezi mata, dacă nu ai fi aici, ar lua mult mai mult! Se raportau producții cu mult mai mici decât cele reale, special pentru ca toată lumea să aibă de unde
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
veche și părăginită. Aveam sarcina să o fac să arate bine și să fie funcțională. Contabila mi-a spus că nu sunt bani pentru așa ceva, că este vechi căminul și s-ar putea repara numai dacă voi reuși să fac rost de bani din diferite activități culturale. Simplă și la îndemâna oricui, organizarea de baluri de către primărie era o soluție rapidă de a face rost de bani. Până atunci aceste baluri erau organizate de către comorași, săteni tineri ce aveau rolul de a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru așa ceva, că este vechi căminul și s-ar putea repara numai dacă voi reuși să fac rost de bani din diferite activități culturale. Simplă și la îndemâna oricui, organizarea de baluri de către primărie era o soluție rapidă de a face rost de bani. Până atunci aceste baluri erau organizate de către comorași, săteni tineri ce aveau rolul de a împăca muzica și a o plăti. Tot ei se ocupau de masa muzicanților, care cereau și multă băutură, precum și de închirierea sălii Căminului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
încât semăna cu o pădure. Nu mai văzusem niciodată, pe unde am umblat, așa o plantă. Am căutat cărți de specialitate și am citit despre cânepa de cultură. Aceasta era diferită de tot ce găsisem prin cărți. După ce am făcut rost de cărți de specialitate cu poze, am mers să o privesc, dar nu semăna cu cea din poză. Intrigată, am sunat pe secretarul Țăpoi, încercând să mă lămuresc. Ce fel de cânepă e asta, tovarășe secretar? Cânepă occidentală! Mi s-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noaptea. Seara a venit soțul cu ultima cursă. Era optimist și se străduia din răsputeri să mă asigure că totul va fi bine acum, după ce am scăpat de odiosul dictator și de „savanta” lui consoartă. Ce fac? Cade comunismul, ce rost mai am eu aici?, l-am întrebat neliniștită. Îl iau pe Mișu, câteva lucruri și merg cu tine acasă. Mi-e frică. Nu cade comunismul, m-a asigurat fără a se tulbura. Stai liniștită că nu ești doar secretar al
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
doar băieții care nu aveau încă buletin. DOCTORIȚA DE LA BUCUREȘTI Doctorița care sosise de puțin timp în comună s-a instalat în locuința din incinta dispensarului. A refuzat locuința de la bloc. În mai puțin de o săptămână și-a făcut rost de o pisică neagră și de un amant cu bani. Nu dădea semne că vrea să plece prea curând. Îmi doream mult să am o prietenă, de aceea o vizitam destul de des. Mă primea de fiecare dată cu amabilitate și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
puse la răcoare. „Bine că am scăpat de cele două genți grele”, mi-am spus în gând. Grele gențile ca și examenele de la filosofie și de la comerț exterior. Nu aveam timp de învățat, mai ales noi cei de la fără frecvență. Rostul pregătirii era să-ți faci rost de copiuțe, celebrele fițuici pliate, foarte mici, pe care le cumpăram de la cei de la zi și care cuprindeau subiectele de la examene. Tot la pregătire trebuia să abordezi un profesor de la catedra obiectului la care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
scăpat de cele două genți grele”, mi-am spus în gând. Grele gențile ca și examenele de la filosofie și de la comerț exterior. Nu aveam timp de învățat, mai ales noi cei de la fără frecvență. Rostul pregătirii era să-ți faci rost de copiuțe, celebrele fițuici pliate, foarte mici, pe care le cumpăram de la cei de la zi și care cuprindeau subiectele de la examene. Tot la pregătire trebuia să abordezi un profesor de la catedra obiectului la care aveai examen și să-i dai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comenta, dar toți gândeam despre aceste ședințe că sunt prea dese, absurde și inutile. Atât timp cât erau telefoane, iar comuna avea persoane plătite pentru a transmite sarcini și instructorul avea la dispoziție mașină care să i permită să se deplaseze, ce rost aveau convocările uneori inopinate, la ore târzii, după o zi de muncă în câmp? Dar cum dispoziția se 195 executa și nu se discuta, am purces și de această dată, la fel ca în toate celelalte săptămâni, spre acea comună
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
timp după eșuarea "decolării spre Roma", directorul meu m-a informat că "tovarășul ministru Ștefan Andrei vrea să-mi comunice ceva urgent"! Mi-am făcut tot felul de gânduri asupra acelui "ceva", în final ajungând la concluzia că n-are rost să-mi bat capul și ce-o fi o fi! M-am anunțat la cabinet și am fost primit imediat. M-a luat ex abrupto: "Săvescule, am auzit de tine că ești un băiat inteligent, muncitor... Ce cauți tu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu premiera unei piese. A. o întreabă ce părere are despre o piesă jucată la teatru la ea, "Secretul familiei", la care doamna... afirmă că este f. bună și se joacă întotdeauna cu casa închisă. Îi promite să-i facă rost de bilete după 1 iulie. 6.VI.1986 mr. LS. De reținut că Alecu o face pe "artistul": țara arde și el se... piaptănă. În loc să "excursioneze" și să colaboreze cu "imperialiștii", se ocupă, sub nasul "Cooperativei", de teatru, deși piesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
În urma repetatelor Încercări ale lui Carp și Rosetti, s-a ajuns la o soluție de compromis: În octombrie 1871 s-a constituit Societatea acționarilor căilor ferate române, În frunte cu bancherii germani Bleichroder și Hansemann, care se angaja să facă rost de capitalul necesar continuării lucrărilor. În schimb, partea română se angaja să achite cupoanele Începând cu 1 ianuarie 1872 și să garanteze o dobânda de 5%. Proiectul a fost votat, cu unele modificări În decembrie 1871. Soluția fusese binevenită mai
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
un amestec de pământ și cer în imagini inversate, învălmășite într-un peisaj fastuos în care domină, solemnă, solidă, vineție, cetatea Rarăului, imensă statuie a lui Dumnezeu, de la care, aici, începe și se termină totul. Mi-am luat în primire rosturile, acelea de a avea grijă de bolnavii spitalului de psihiatrie. Spital solid, "habsburgic", încă bine păstrat. Până m-am informat, până am făcut cunoștință cu bolnavii, s-a lăsat noaptea. O noapte tăcută, o liniște atât de totală încât pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
abia se uscase umezeala nopții, am zărit o mulțime de cărți de joc, aranjate într-o ordine anume: așii, în perechi, valeții și popii grupați și ei și așa mai departe. M-am oprit o clipă intrigat, neputând să explic rostul acestor cărți. Cum nu sunt jucător de cărți (sunt analfabet în această direcție) și nu am nici înclinații metafizice, înțelegând că magia este o formă de gândire care nu îmi poate fi accesibilă, mi-am văzut de drum, fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru că lângă o tufă de roza canina am văzut, pentru prima dată, ca într-o fotografie, fața fericirii. Eram trei tineri, o fată și doi băieți, într-o zi de vară spre sfârșitul războiului, undeva în preajma Hațegului, mergând fără nici un rost pe o cale ferată care ducea către masivul Retezat care se presimțea în zare. Ne distram călcând din traversă în traversă sau mergând în echilibru pe linia ferată. Rămăsesem în urmă. Înaintea mea, prietenii mei se țineau de mână și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sunt, mai mult, acultural, dacă o anume cultură se limitează la o înșiruire de date și împrejurări care, cu vremea, s-au uscat, devenind simple amănunte. Cunosc destui inși care își cheltuiesc viața fermecați de amănunte, care știu pe de rost tot ce se poate ști și încă ceva pe deasupra despre un schit, despre banii care au circulat în nu știu ce veac, despre timbrele care au apărut și au dispărut într-o țară sau o provincie oarecare, despre blazoane și ștampile, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]