17,957 matches
-
putea face ceva În plus cu mijloacele noastre, era binevenit. „Cât timp avem la dispoziție, domnule căpitan?” - am Întrebat eu. „Această noapte, mâine ziua Întreagă și prima parte din noaptea ce urmează. Mult noroc, copii!” „Să trăiți, domnule căpitan” - am rostit În cor... Rămași singuri, ne-am strâns unul În altul precum puii de găină când se trezesc fără cloșcă... ― Dacă tot ai pomenit că ați rămas singuri și speriați, ca să prindeți curaj, puneți mâna pe ulcelele celea și pe câte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi?”... ― Om grijuliu, ce mai Încolo și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că ați nimerit ca țiganul vinerea la stână... Așa că, poarta hanului nostru va scârțâi mai veselă ca de obicei. După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își conduceau musafirii... Tata Toader l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte de aducere aminte: ― Uite-te tu ce noapte! Tare seamănă cu noaptea ceea când am stat cocoțați pe o margine de acoperiș, În satul ceala, până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci și-o găsit rusnacii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și-a scos mănușile chirurgicale și s-a spălat pe mâini, a venit În fața lui Gruia, ― Vă urmez până În pânzele albe, domnule doctor - a vorbit cu ton de șagă doctorul Vatră, cel care de obicei nu glumea. ― Să mergem! - a rostit Gruia, dându-i Întâietate. Când au ajuns la cabinetul profesorului, s au oprit. La bătaia În ușă, profesorul a răspuns, ca de obicei: ― Poftiți, vă rog! Au intrat. Înainte ca doctorul Vatră să salute, profesorul l-a Întâmpinat: ― Nu știu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-am avut și... Îl am. Și care este prezent aici În clinică”. ― Ce minune! - a exclamat Despina. ― Am făcut ochii mari. Profesorul a ieșit din cabinet și, În scurtă vreme, s-a Întors cu... ― Cu cine? - a răsunat Întrebarea rostită În cor. ― Cu... Cu omul care abia și-a Încheiat povestea... Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu, cu pecetea Întrebării În ele: „Chiar așa a fost?” Nicu a răspuns cu glas vibrat și privirea Înrourată: ― Așa a fost, dragilor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de primul secretar al Comitetului Județean de partid? Ei bine, acolo ne ducem. Primind acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas și mai năuc, rostind din capul scărilor un „bine” prelung... Când au ajuns la intrarea pe ulița Muzelor, Despina s-a desprins dintr-un loc umbros al uliței. ― Ce-i, tati? De ce ești atât de misterios? ― Nu-i nici un mister, Despi. Nu voiam să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grijă. Să trăiți, domnule profesor. În drum spre cabinet, profesorul l-a făcut atent pe nenea Mitru, care tocmai se Întorcea cu o brancardă goală de la sala de operații, să vină la el. ― Îndată, domnule profesor... ― Sărut mâna, doamnî... - a rostit țigăncușa când a intrat În cabinetul surorii șefe. ― Cum te cheamă pe tine - a Întrebat-o sora. ― Stanca mă cheamî. Stăncuța... ― Hai cu mine, Stăncuțo. Trebuie să te pregătesc pentru operație... Stăncuța a făcu ochii mari. ― Așă di răpidi? ― Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mari victorii a secolului. Vestea căderii orașului Linn fusese un adevărat șoc pentru lordul Clane Linn, care analiza registrele proprietății sale de la țară. Cu excepții nesemnificative, tot materialul său atomic era la Linn. Îi dădu drumul mesagerului care, nesăbuit, rostise cu voce tare vestea în timp ce intra pe ușa direcției de contabilitate. Apoi se așeză la birou și își dădu seama că ar fi mai bine să accepte pentru moment cifrele contabililor sclavi privind proprietatea. În timp ce aruncă o privire prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
câtva timp, Lydia condamnase acțiunea care-l propulsase pe Tews în funcția supremă. Dar era cu totul altceva să realizeze că, departe în spațiul interplanetar, un om receptase mișcarea aceea ca pe un adevărat dezastru linnean. Ieși fără a mai rosti vreun cuvânt. Czinczar urcă încet dealul care ducea la gardul urât și scund ce se afla în fața casei lordului Clane din oraș. Zăbovi la gard, recunoscu materialul de construcție al templului și merse în continuare gânditor. Cu același interes, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
stăteam la fereastră și admiram dansul liniștit al fulgilor de nea, care îmi plăcea atât de mult, încât mi-am zis: "Îmi doresc atât de mult să văd cum se produce magia iernii!" Atunci, nici nu am terminat bine de rostit dorința, când, deodată, m am trezit pe un alt tărâm, unde totul era alb și strălucitor, dar era și foarte frig. Speriată, am căutat pe cineva care să-mi explice unde mă aflam. După un timp, am găsit un fulgușor
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
mulțumesc reginei și, în special, fulgușorului, pe care nu îl voi uita niciodată. Ajunsă pe tărâmul meu, mi am dat seama că de fapt nu am plecat nicăieri, decât în imaginația mea, deoarece părea că doar cu o clipă înainte rostisem dorința: eu eram tot la fe reastră, și parcă aceiași fulgi pufoși pluteau în aer. Sau a fost adevărat tot ce s-a întâmplat? Nu știu! Dar sunt sigură că, oriunde am fost, am văzut cu adevărat cum se produce
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
doamne m-a privit și a zis: - Ia te uită! Joseph Maynard! Deci, până la urmă, ai sosit la timp ca să fii de față la înmormântarea bietei tale mame... De pe ce meleaguri ți-ai luat hainele astea ciudate? Fata n-a rostit o vorbă. Se uita la mine și atât. Eram pe punctul să spun că eu nu eram Joseph Maynard, dar mi-am dat seama că n-ar fi fost deloc înțelept. Pe urmă, mai era și însemnarea pe care bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
se frământe din tot sufletul, și, apoi, să-și revină, încet, încet. Nu-i de mirare, deci, că îl urmărea pretutindeni prin casă, ca o cață arțăgoasă. O mulțime de cuvinte îi stăteau pe buze, dar nu îndrăznea să le rostească. Prin urmare, l-a văzut venind și plecând în mai multe rânduri. Repetându-se, experiența părea din ce în ce mai puțin înspăimântătoare și, în final, a început să devină curioasă, într-una din zile, el s-a trezit înaintea ei și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
xerox. Mă jucam cu Brăduț de-a "Stalin, Stalin, vrem ostași", joacă dură, cu sînge țîșnind din nas. Pînă cînd a intervenit Iordan: Cine v-a învățat mizeria asta cu tiranul de la Kremlin? Să nu vă mai prind că-i rostiți numele". Drept pedeapsă, Brăduț a fost forțat să i se adreseze cu "Domnu' Mareșal". O vreme, s-a supus: "Domnu' Mareșal, îmi permiteți să vă raportez: am luat un zece la fizică (învățam că radioul n-a fost inventat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-a trimis scrisori cuneiforme", îmi șoptea, înfiorîndu-mi timpanul. Cufundarii încearcă să ne retransmită mesajul de acum trei milenii". Cum să nu-l fi crezut, dacă era atît de incredibil? Își împărțea cu mine toate comorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
intracerebral. Medicament împotriva variilor propagande, cîrpite, cîrpăcite cu minciuni. Împotriva lungului bici al regimurilor totalitare. Ca să rămîi liber trebuie să ai memorie. În toate cărțile Iordanei Marievici apare proletcultul.Care e cauza acestei... fascinații? Șichy a ezitat înainte de-a rosti fascinație. Oi fi vrut să spui obsesie, surioară și te-ai jenat. Știi ce înseamnă MSV, Șichy? Muncă silnică pe viață. Te-ai întrebat cîți au încasat, atunci, MSV? Și cîți au trecut, fără nici o vină, prin pușcăriile comuniste? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din cauză că s-ar fi "abătut". Din contra: ceruse literatură conform dogmei, dar de calitate. Creații majore, nu narațiuni însăilate despre chiaburi care opăresc semințe ca să saboteze recoltele și despre babe doftoroaie. Îndrumarea e necesar s-o întărim din ce în ce mai mult", se rostea el. Îndrumarea privește însuși actul creator și aici teoria "neamestecului" e iarăși inacceptabilă". Imit, fără voie, vocea bolovănoasă a lui Ilie Cîrjeu, universitar din topor (homo grobiens deține multe exemplare în universitatea iașiotă). Nu te mira, Șichy. Școala nu forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
precauția să-i recunosc importanța". Cui? Lui Ceaușescu? Nu lui. Poeziei patriotice, de ea era vorba. "Adevărată barbarie" pentru un literat ce năzuia să fie planetar. Chiar interplanetar (fac aluzie la SF-urile lui Croh), via Komintern. După ce-am rostit expresia asta sintagmatică, poezie patriotică, sper ca Șichy să nu mă creadă căzută "în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar, a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și cu grade, și fără!) a avut mereu nevoie. Calchia perfect limbajul violent al lui Mișa Novicov: Înlocuiește, tovarășe poet, condeiul cu spada și cu el drept în inima dușmanului de clasă". Cornel Șoitu nu practica fraze de lemn. Le rostea doar pentru camuflaj, pentru acoperire. Nu cu ostentație, ca Alexandru Andru. Țin minte cum a apărut Andru în redacție, să ceară socoteală pentru o greșeală de tipar. Se răfuise într-un articol cu anticomuniștii și corectura scăpase un r în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Vorbește, căci robul Tău ascultă." 11. Atunci Domnul a zis lui Samuel: "Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. 12. În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe și voi isprăvi. 13. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe frații săi de sănătate. 23. Pe cînd vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind afară din șirurile Filistenilor. A rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, și David le-a auzit. 24. La vederea acestui om, toți cei din Israel au fugit dinaintea lui, și i-a apucat o mare frică. 25. Fiecare zicea: "Ați văzut pe omul acesta înaintînd? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?" 30. Și s-a întors de la el ca să vorbească cu altul, și i-a pus aceleași întrebări. Poporul i-a răspuns ca și întîia dată. 31. Cînd s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32. David a zis lui Saul: "Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el." 33. Saul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
folosind apelativul „tată”, eu având vârsta tatălui său, dispărut de ceva timp. În felul acesta fiica mea a descoperit un frate pe care nu l-a avut până acum. Beneficiind de o mică pauză, inimosul meu consătean Roman Scumpu a rostit un scurt cuvânt făcând elogioase aprecieri asupra persoanei și a scrisului meu. Priponeștenii mei au fost la înălțime, fapt pentru care le mulțumesc! în încheiere am rostit și eu câteva cuvinte asupra volumului grăbit pe care îl lansam, fără a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
până acum. Beneficiind de o mică pauză, inimosul meu consătean Roman Scumpu a rostit un scurt cuvânt făcând elogioase aprecieri asupra persoanei și a scrisului meu. Priponeștenii mei au fost la înălțime, fapt pentru care le mulțumesc! în încheiere am rostit și eu câteva cuvinte asupra volumului grăbit pe care îl lansam, fără a insista mai mult și să devin plictisitor. Încep apoi distribuirea volumului celor prezenți, având deja înscrisă data lansării și semnătura mea, câștigând astfel timp pentru partea finală
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe care îl lansam, fără a insista mai mult și să devin plictisitor. Încep apoi distribuirea volumului celor prezenți, având deja înscrisă data lansării și semnătura mea, câștigând astfel timp pentru partea finală de destindere. Într-un anume moment a rostit un scurt și înflăcărat cuvânt prof. Veronica Darabană, colega de promoție a fiicei mele, accentuând prezența pe coperta acestui volum a unui buchet de lăcrămioare, făcând aluzie la faptul că, anual, îngenunchez în fața frumuseții acestor flori, le culeg cu răbdare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]