17,261 matches
-
simbolistă la finele secolului XIX articulată de o sensibilitate afină, holograma ei sensibilă. Am utilizat adesea pentru precizarea unei formule, o serie de trăsături comune picturii și literaturii, dar și diverșilor pictori europeni pe teme asemănătoare integrate aceleiași arii de sensibilitate estetică. Am încercat să deplasez atenția nu doar spre modelul picturii franceze sau germane, dar și asupra picturii simboliste din țările Europei Centrale și de Sud-Est, în mod obișnuit ignorate în studiile de specialitate sau tratate cu toată "considerația" pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Manet, cât și a unui Georges de Feure, precizată în special în Panourile decorative, ca și influența Jugenstilului în ductul sinuos, senzual al ilustrărilor pentru revista Ileana; Pallady este elevul lui Gustave Moreau, iar primele sale picturi poartă amprenta unei sensibilități decadente, și chiar și atunci când pictorul își găsește propriul său drum, răzbat în pictura sa aluzii livrești, prezența cărților, în speță Les Fleurs du Mal a lui Baudelaire, figurând un simbolism latent, metabolizat în noua formulă plastică; pictura lui Kimon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Kimon Loghi se apropie până la pastișă de cea lui Arnold Böcklin, când nu împrumută erotismului morbid de liră decadentă al lui Franz von Stück, al cărui elev a fost, iar Cecilia Cuțescu-Storck când nu gauguinizează lasă să întrevadă o sensibilitate prerafaelită, poate cel mai bine marcată de pictura lui Burne-Jones, fără a fi străină și de alte repere valorizate simbolist precum decorativismul bizantin sau simbolismul hodlerian; Artur Verona iese din sfera unui impresionism delicat colorat idilic spre un simbolism difuz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
meduzante a unui frumos încărcat cu voluptoase maleficii. În cadrul operei aceluiași pictor întâlnim faze simboliste / decadente uneori reprezentate chiar și numai printr-un tablou, alteori prin grafică sau panouri decorative. Isoglosa estetică simbolistă / decadentă traversează sinuos o vastă producție artistică, sensibilitatea simbolistă / decadentă a impregnat arta sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX cu ecouri târzii chiar și în interbelic, fapt care se observă pregnant în literatură la un tardosimbolist precum George Bacovia sau la un decadent precum Mateiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar șase numere, dintre care două duble. Revista Ileana constituise o punte de contact, înlesnind cunoașterea de o parte și de cealaltă a artiștilor în vogă, cei mai mulți de orientare simbolisto-secesionisto-decadentă, iar consultarea nomenclatorului de apariții în revistă relevă decupajul noilor sensibilități artistice. Analiza minuțioasă a revistei și a editorialului în care Bogdan-Pitești își expune programul destul de vag-conformist al revistei relevă însă un fapt important. Acesta concepe revista nu doar ca pe un loc geometric al întâlnirii artei românești cu arta occidentală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum Lajos Gulácsy, Tivadar Csontváry, Jánosz Vaszary, Jósezf Rippl-Rónai. Simbolismul maghiar în artele plastice prezintă numeroase similitudini cu cel românesc, nu la nivelul tematicii, ci la cel al felului în care decupează un câmp de reflecție artistică, o arie de sensibilitate. Mir Iskusstva constituie iarăși un fenomen de mare amplitudine sub egida căruia se înscriu majoritatea pictorilor importanți în epocă. Arta rusă își deschide drum în Europa prin intermediul Operei de balet, pe acest fundal se detașează pictorul Leon Bakst, cel care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vână rodiniană și de o patină expresionistă în cele două sculpturi care apar în preajma Primului Război Mondial, Zeul războiului și Sfinx. Tema chimerei, a sfinxului, îndelung utilizate ca teme decadente, apar la Paciurea reinterpretate într-un sens ontologic, simbolic-creaționist, care le sustrage sensibilității decadente. Paciurea tematizează prin intermediul chimerelor efortul creației, al materiei, al ideii în încercarea de a prinde formă, o bună parte din chimerele sale fiind surprinse într-un proces de materializare, de (pre)formare din materia vâscoasă. Ceea ce le apropie totuși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este asociată chinurilor infernale sau ale unui marasm fantasmal. În această sculptură care nu ne-a parvenit, tiparul fiind distrus accidental după o expoziție la Milano, se poate sesiza afinitatea de expresie vizionară a sculptorului și poetului pe filiera unei sensibilități simboliste care se îndreaptă către modernismul brâncușian. În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă o fază de tranziție de la decadentism, simbolism în sculptură spre faza ei modernistă, ilustrată magistral de esențialismul-abstracționist brâncușian, iar această metamorfoză tematizată în sculpturile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă o fază de tranziție de la decadentism, simbolism în sculptură spre faza ei modernistă, ilustrată magistral de esențialismul-abstracționist brâncușian, iar această metamorfoză tematizată în sculpturile sale "chimerice" poartă în "genă" ceva din sensibilitatea decadentă. În ceea ce privește simbolismul în sculptură, se poate vorbi de o întreagă generație simbolistă, care-i include pe Horia Boambă, Filip Marin, Alexandru Călinescu, Anghel Chiciu, Alexandru Severin, Teodor Burcă, generație care își trăiește plenar devenirea artistică între 1910 și 1915
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde trăiește într-un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia, în contextul sensibilității decadente, devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l ilustreze selectând un vers edificator, I lock the door upon myself (1891). Cel care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tematic mai puțin sondabil din punct de vedere hermeneutic, dar cu o anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea a femeii fatale conexată cu tema lui diminutio capitis -, și a Salomeei drept ilustrare exemplară a sensibilității decadente în artele palstice, dar și cea corespunzătoare, a unei femme fragile. Orice fenomen cultural-estetic revendică o tradiție, până și cele mai rebarbative care au în program, precum avangardismul, dezideratul de a face tabula rasa cu trecutul, cu istoria artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolismul se detașează păstrând însă ca reper folclorul ca mitologie populară de care uzează G.D. Mirea, Kimon Loghi, Ștefan Popescu etc. Simbolismul european, dar și cel al Central și Est-european reconsideră elementul mitologic și cel al folclorului național pe filiera sensibilității romantice, însă basmul, spre exemplu, servește unei ilustrări cu o puternică amprentă decorativă, iar în cazul lui Kimon Loghi dar și al lui Ștefan Popescu avem chiar un mixaj de elemente care corespund unui bazin mitologic și stilistic diferit, fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și care a modelat și societatea românească a timpului. În acest sens, o analiză a simbolismului conduce la sondarea ariilor colaterale de la ilustrația de carte, fotografie, la afiș și modă, care-l reflectă chiar și consumerist, inconstant, ca pe o sensibilitate care condensează spontan. Și în mod esențial, trebuie spus, simbolismul reprezintă un catalizator estetic, deschide către arta europeană, către orizontul culturii universale. A surprinde evanescența constitutivă, inefabilele simbolismului într-o "formă" a făcut printre altele obiectul acestui studiu, dar mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui, mijloacele de expresie devenind și instrumente ale unei forme de cunoaștere, de inserție, care nu mai face apel la rațiune, ci la stări adecvate unor deschideri inițiatice, visul, transa, extazul 6, forme ale unei rupturi de nivel, afine unei sensibilități religioase. Invocarea misticismului în ceea ce privește sensibilitatea simbolistă își găsește explicația în aceste forme de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și instrumente ale unei forme de cunoaștere, de inserție, care nu mai face apel la rațiune, ci la stări adecvate unor deschideri inițiatice, visul, transa, extazul 6, forme ale unei rupturi de nivel, afine unei sensibilități religioase. Invocarea misticismului în ceea ce privește sensibilitatea simbolistă își găsește explicația în aceste forme de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indiferențierea între desen și pictură, un aparent efect pointilist à la Paul Signac, heliogravura, procedeu utilizat și de Félicien Rops etc. Rodolphe Rapetti este de părere că această convergență între noutățile tehnice asociate destructurării sau ingnorării canonului academic și noua sensibilitate simbolistă, constituie o trăsătură a epocii. "Creația în afara normelor consacrate de tradiție reprezintă o trăsătură caracteristică sfârșitului de secol XIX și se confirmă în cazul simbolismului"14. În contaminarea picturii cu elemente care țin de arta grafică, a afișismului, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deși o serie de distincții rămân operaționale. Ca de obicei, termenul sacrificat este cel de "decadentism", cu toate că în absența unui stil propriu, a unei școli, și prin afinitățile structurale cu fenomenul literar, multe aspecte ale artei plastice simboliste evidențiază o sensibilitate estetică decadentă, pun în circulație teme sau miteme, pentru a folosi termenul lui Gilbert Durand 17, care-i sunt specifice și pe care simbolismul literar le-a tezaurizat ulterior ca un propriu al lui. Un mod de a face diferența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o continuitate care precizează afinități structurale între pictura prerafaeliților britanici, Secession-ul vienez, cel german, pictura simboliștilor scandinavi, precum Edvard Munch, a celor adunați în jurul expozițiilor rozacrucianului Joséphin Péladan, a grupului Les XX în Belgia, sau cea a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere istoric, termenul de decadentism se regăsește în artele plastice prin împrumut din spațiul literar pentru a marca nuanțe, contururi, un spectru de sensibilitate și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere istoric, termenul de decadentism se regăsește în artele plastice prin împrumut din spațiul literar pentru a marca nuanțe, contururi, un spectru de sensibilitate și nu o estetică propriu-zisă. Din acest punct de vedere ar fi improprie și nerealistă încercarea de a pune în circulație acest termen pentru artele plastice, ar însemna încercarea fără precedent de a izola o mare parte din situațiile de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exemplu. Decadentismul se va fixa mai bine în proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât estetica decadentă, cât și pe cea simbolistă, Verlaine, înlocuiți nu cu mult mai târziu de al doilea val simbolist pentru care emblematic rămâne Mallarmé, în cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eliminarea aspectelor documentare și portanța simbolică la Edvard Munch în Friza vieții sau transcrierea angoasei în măștile sociale purtate în cadrul realist al aspectului monden al Christianei în Aleea Karl Johan seara. Cu angoasa se strecoară în pictura lui Munch și sensibilitatea decadentă și interesul pentru grotescul terifiant al măștilor, carnavalizate în pictura lui Ensor. Munch procedează într-o serie de picturi afine Strigătului la o preschimbare a chipului în mască ca expresie a angoasei, printr-o fluidizare, printr-o dizolvare care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care au exercitat o influență în acest sens alături de Van Gogh, James Ensor, Paul Gauguin, Robert Delaunay. Iar printr-o serie de teme și printr-o atmosferă crepuscular-angoasată o parte a picturii sale poate fi arondată decadentismului ca registru de sensibilitate literară transcrisă plastic. Rodolphe Rapetti urmărește și derapajele "stilistice" care-i despart de naturalism pe o serie de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață contemporană. Criticul sesizează la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]