18,686 matches
-
Cu o singură condiție: să ți-o dorești! - Acum ce trebuie să mai fac? - Acum tu nu mai faci nimic! Te bucuri pentru prima oară în viața ta de adult de calmul interior care s-a instaurat în tine! - Dar... - Taci! Acum, taci! Închide ochii și încearcă să nu te mai gândești la nimic! Fii puțin egoist și trăiește-ți bucuria în solitudinea propriei ființe, căci această stare este irepetabilă și îți aparține în exclusivitate! Este de fiecare dată altfel, dar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
singură condiție: să ți-o dorești! - Acum ce trebuie să mai fac? - Acum tu nu mai faci nimic! Te bucuri pentru prima oară în viața ta de adult de calmul interior care s-a instaurat în tine! - Dar... - Taci! Acum, taci! Închide ochii și încearcă să nu te mai gândești la nimic! Fii puțin egoist și trăiește-ți bucuria în solitudinea propriei ființe, căci această stare este irepetabilă și îți aparține în exclusivitate! Este de fiecare dată altfel, dar întotdeauna la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
față pornește de la propria persoană. De multe ori am avut dorința de a comunica, dar instinctul de conservare m-a atenționat: - Stai! Ce vrei să faci? Unde te trezești? Ai cerut voie? Decât să te faci de râs, mai bine taci! Cine se face de râs? Doar ego-ul are de suferit, căci Spiritul, adică partea cea mai frumoasă din mine, Realul meu, se poate oferi pe tipsie, fără temeri! Tot ce vreau să spun aici este că, dacă ne-am descotorosi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
avut de suferit această ascultătoare, docilă și extraordinară Dacia 1300 pe care o conduc. De câte ori este părtașă la acțiuni sahaj, se comportă admirabil: motorul bate regulat, ne suportă tuturor mofturile, absoarbe discret nervozitățile datorate disconfortului sau a vreunei proaste dispoziții, tace, toarce și ne duce la destinație. N-aș vrea să afectez ego-ul mașinuței, dar merită și ea puțină recunoștință pentru clipele minunate pe care ni le-a facilitat în repetate ocazii... De fapt, pe la Vaslui a început să se observe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sub tăcere crimele de atunci, să nu se afle cine sunt vinovații pentru cei peste o mie de morți, inclusiv pentru mineriada din ’90 ? Le-a recoman‑ dat cineva asta ? I-a obligat cineva din țară sau din afară să tacă pentru a nu trezi fantomele trecutului ? Cui folo‑ sește tăinuirea adevărului în afara ucigașilor ? A.M.P. : Consensul a existat de foarte timpuriu. Noi am publicat dovezi în Expres, la nivelul anului ’92 sau ’93, că se luase decizia să nu se
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
înainte de ’89 în școala mea. În Occident e de neconceput. Dacă cineva iese dintr-o școală din asta autoritară, în care nu ai cultura dialogu‑ lui și în care niciodată nu ai voie să-ți contrazici profe‑ sorul și deci taci e foarte trist. La noi clasa nu e locul unui dialog. Profesorul vine și te ascultă, îți spune ce e bine și tu niciodată nu îți construiești singur un punct de vedere. După aceea intri într-o facultate în care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lei, dar primarul punându-se în legătură cu anumiți pictori au făcut o socoteală de 620.000 lei, apoi a avut nerușinarea ca să se prezinte la bătrânul și cinstitul părinte Bocca și să-l îmbie cu 40.000 lei bacșiș numai să tacă, să-i lase lui mână liberă să gătească biserica, având nădejdea să pună el mâna pe restul de 380.000 lei” (nr.25 din 3 iunie 1928). Dar la 17 iunie, în numărul 27, Cuvântul Țărănimii relevă Lămurirea venită de la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
populară: Of, urât, urât, urât! Boală făr-de crezământ, De te-ai ducen codri, duce, Ursu-n labe să te-apuce! Urâtul din ce se face? Din omul care nu-ți place. Urâtul din ce-i făcut? Din omul care-i tăcut. Cine a scornit urâtul Să nu-l înghită pământul, Că mie de mult urât Sufletu-mi s-a amărât!. Prețioase pentru săteni erau sfaturile care li se dădeau: privind îngrijirea trupului și a locuinței, alegerea semințelor, combaterea căpușelor găinilor și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
an VIII, nr.11 din 13 mai 1900) să consemneze: „Liniște adâncă domnește din nou peste plaiurile Bucovinei. E ca o liniște de cimitir această liniște grozavă. Trupul nației române îl văd dușmanii noștri zbuciumându-se pe patul morții. Și tac toți privitorii, tac ca la un priveghiu, să nu tulbure liniștea românului, ca nu cumva să-i mai lungească zilele vieții. Ei ne văd secați de toate puterile noastre naționale. Văd deputați plecați, gazete stânse și căpetenii nepăsătoare. Văd satele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
11 din 13 mai 1900) să consemneze: „Liniște adâncă domnește din nou peste plaiurile Bucovinei. E ca o liniște de cimitir această liniște grozavă. Trupul nației române îl văd dușmanii noștri zbuciumându-se pe patul morții. Și tac toți privitorii, tac ca la un priveghiu, să nu tulbure liniștea românului, ca nu cumva să-i mai lungească zilele vieții. Ei ne văd secați de toate puterile noastre naționale. Văd deputați plecați, gazete stânse și căpetenii nepăsătoare. Văd satele înecate de potopul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sumbră, întemeiată pe ideea morții, complement al filosofiei disperării” (nr.7/1936). Publicația avea și articole de atitudine directă, aniversări, comemorări, cursive despre credință ca: „Maglavitul și alte semne și minuni”, însoțit tot de un citat biblic: „Dacă voi veți tăcea, pietrele vor striga”. Se adaugă o bogată bibliografie din domeniul cărților și revsitelor. Titluri „Ritmul generațiilor în evoluția artelor” de Traian Brăileanu, „O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu” de Liviu Rusu, „Generațiile revoluționare” de Pavel Costin Deleanu, „Critica oficială și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lea dedicat numere comemorative pentru: Liviu Marian, Vasile Gherasim, Gh. Tofan, Epaminonda Bucevschi, Iracle Porumbescu, T. Robescu, Ciprian Porumbescu, Alecu Hurmuzachi, Tudor Flondor, Iancu Flondor, Leon Goian, Mihai Teliman, Dim. Petrino, Ion Roșu, Pompiliu Piposiu. „Când zăngăne armele trebuie să tacă muzele”, repeta revista Bucovina spusa latinului, dar nu se supunea ei, publiciștii fiind la postul de comandă, scriind când din sentiment precum Dragoș Vitencu în cazul versurilor Portret: „Trupul ei e vrabie,/ Ochii îi sunt sabie / Cui îi știe zâmbetele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dar și în limba germană. „Lumea zice, eu nu zic!” este o satiră cam în genul celei promovate în Regat de celebrul nostru Constantin Tanase: Că se fură și se pradă Ca și-n codru și pe stradă Și jandarmii tac chitic... Lumea zice, eu nu zic! Că pe căile ferate Pleci cu zile numărate Și că e calabalîc... Lumea zice, eu nu zic! Că de treci vama română Vameșii te trag de mână, Dacă nu le dai nimic... Lumea zice
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și teiul/ Și drag viitorul de aur cum e,/ În forțele păcii punîndu-mi temeiul,/ Pe lista măreață purtîndu-mi condeiul/ Semnez: George Lesnea poet R.P.R.", al doilea, Cîntec pentru pace: Cînd tainic pe holde cad umbre-n apus/ Și freamătul muncilor tace,/ Se lasă pe-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
R.P.R.", al doilea, Cîntec pentru pace: Cînd tainic pe holde cad umbre-n apus/ Și freamătul muncilor tace,/ Se lasă pe-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace,/ Privește-i și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pace: Cînd tainic pe holde cad umbre-n apus/ Și freamătul muncilor tace,/ Se lasă pe-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace,/ Privește-i și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace,/ Privește-i și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung din caval/ Și lacrima-n cînt se preface,/ Te leagănă dorul ca barca pe val/ Și doinele cîntă: Vrem pace!// Cînd urcă poetul cu-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cicatrizările cer timp. Costin Merișca, Dumnezeu să-l odihnească, mult a pătimit cît a fost pe pămînt, se arată încrezător în șansele recuperării celor "reeducați": "Acei dintre noi încă timorați, și nu numai cei trecuți prin sindromul Pitești, de obicei tac și-și refulează amintirile. Din punct de vedere psihologic e cea mai proastă soluție. Ei ar trebui să povestească, să facă mărturii măcar prietenilor intimi sau duhovnicului, epuizînd astfel tot infernul acumulat în suflet. Spovedania are un miraculos efect purificator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a tenebrelor din care s-a nutrit îndelungata dictatură bolșevică. Au fost publicate numeroase cărți prin care victimele din închisorile comuniste depun mărturie asupra atrocităților la care au fost supuse. Avem o uriașă bibliotecă a mărturisirii golgotei românești. Torționarii, nomenclatura tac. Nu i-a chemat nici un tribunal, nici o instanță nu le-a solicitat vreo declarație privind faptele lor, de la ocupația sovietică pînă în decembrie '89. Procesul comunismului a devenit o iluzie, sînt tot mai puțini cei care îl mai cred posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
De ce să zgîndărim rănile vechi?!" (Chiar și privitor la Ivan Denisovici, pensionarii albaștri anume asta reproșau: de ce să zgîndărim rănile acelora care au stat în lagăr? Ei, chipurile, trebuie menajați!) Apoi cu ghioaga: Hei, voi cei care ați scăpat teferi, tăceți! Voi nu ați fost reabilitați". Și iată că în Germania de Vest pînă în anul 1966 au fost condamnați optzeci și șase de mii de criminali naziști (dar n-am auzit de așa ceva în Germania de Est. Înseamnă că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am fi ignorat, sîntem latini. Legea și proprietatea sînt visul nostru, nu dictatura și colectivizările. În trei valuri, sute de mii de țărani, cărturari, soldați au înfundat pușcăriile, în trei valuri, realizînd un alt Holocaust, genocid despre care se cam tace în apus. Și pînă în anul 1960, în toți munții noștri, existau bandiți, desperados, partizani fără de partid, oameni simpli, ce se sinucideau deoarece credeau sincer și în libertate și în independență. Un milion și jumătate de victime la un popor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în piept ca să pot urla. Am fost plimbat cu lovituri de picioare prin toată încăperea. Nu mai vedeam decît traiectorii de picioare în cap, în miezul capului, lovituri de bîtă și de vergea în cap, numai în cap. Eu urlam. Taci, mă! Nu tac, nu tac. Comuniștii, torționarii loveau numai în cap (depun mărturie în acest sens, ca unul trecut prin anchetele securității, după eliberare am stat cîteva zile cu bandaje la cap), simțeau instinctiv că acolo se afla ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pot urla. Am fost plimbat cu lovituri de picioare prin toată încăperea. Nu mai vedeam decît traiectorii de picioare în cap, în miezul capului, lovituri de bîtă și de vergea în cap, numai în cap. Eu urlam. Taci, mă! Nu tac, nu tac. Comuniștii, torționarii loveau numai în cap (depun mărturie în acest sens, ca unul trecut prin anchetele securității, după eliberare am stat cîteva zile cu bandaje la cap), simțeau instinctiv că acolo se afla ceva mai puternic decît toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Am fost plimbat cu lovituri de picioare prin toată încăperea. Nu mai vedeam decît traiectorii de picioare în cap, în miezul capului, lovituri de bîtă și de vergea în cap, numai în cap. Eu urlam. Taci, mă! Nu tac, nu tac. Comuniștii, torționarii loveau numai în cap (depun mărturie în acest sens, ca unul trecut prin anchetele securității, după eliberare am stat cîteva zile cu bandaje la cap), simțeau instinctiv că acolo se afla ceva mai puternic decît toată ferocitatea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
București la Washington". Petre Mihai Băcanu, ziarist la "România liberă", a inițiat o organizație, Alianța Națională "R", menită să instige la acțiuni antitotalitare. Grupul Băcanu va edita în clandestinitate, după Congresul XIV al PCR, ziarul România. "Într-o țară care tace, ziarul "România" vorbea. Chiar și în ultima fază a ceaușismului presa asistă mută la paranoia sloganelor: Ceaușescu reales, la al XIV-lea Congres. Ziarul "România" spune cu un curaj extraordinar: "Din chipul conducătorului nu a mai rămas decît o caricatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]