16,970 matches
-
fi mai limpede că Breban este "prozatorul cu cea mai mare forță de după război". Cum ai văzut și în memorialistica sa, Breban suferă infinit mai mult în fața prieteniilor dispărute/retrase, decât a dușmăniilor viguroase și perene. Când prietenul său din tinerețe Matei Călinescu a publicat cartea de convorbiri cu Ionel Vianu, Amintiri în dialog, Breban s-a simțit furat nu numai de o prietenie veche, dar și de o parte din tinerețea sa, care era legată de prietenul Matei. Îmi spunea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a dușmăniilor viguroase și perene. Când prietenul său din tinerețe Matei Călinescu a publicat cartea de convorbiri cu Ionel Vianu, Amintiri în dialog, Breban s-a simțit furat nu numai de o prietenie veche, dar și de o parte din tinerețea sa, care era legată de prietenul Matei. Îmi spunea că nu-i vine să creadă că pentru Matei Călinescu părea să nu fi existat cu adevărat. Grupul lor, nucleul, era format din Cezar Baltag, Nichita Stănescu, Grigore Hagiu și ei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Chișinău, Leipzig, Baia Mare, Paris, Sighetul Marmației, Hârlău, Pașcani ș.a.m.d. Este un șofer inegalabil, nu numai un mare, foarte mare prozator... Dar să revin la Î.P.S. Bartolomeu. Îl cunoscusem datorită unui alt artist fermecător ca om, prieten de tinerețe al lui Andrei Pleșu, pictorul Sorin Dumitrescu, doctor în teologie cu o splendidă teză despre icoană. Pictorul și teologul Sorin Dumitrescu, deși mult mai tânăr, a fost nașul de cununie al lui Nichita Stănescu, la nunta acestuia cu Dora. Sorin
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Dar pentru că nici eu nu vreau să-ți provoc ție suferință, hai mai bine să revenim la emisiunea pe care ai pomenit-o mai devreme, aceea realizată de Cristian Tudor Popescu și Emil Hurezeanu, un alt prieten al nostru din tinerețe. Liviu Antonesei: Eu îi cunosc cât de cât pe amândoi, chiar dacă îi văd odată la o mulțime de ani, de aceea știu foarte bine cât de diferiți sunt. Și tocmai din această diferență vine și calitatea emisiunii. Autocontrolatul Hurezeanu și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
lucruri se cam știu, dar nu se spun, altele se spun în glumă. Or, cu curățenia presei nu se poate glumi, că a rămas cam ultimul reper și ultimul sprijin pentru cetățean. E grav, frate, sau, cum spuneam noi în tinerețe, e nasol! Germanii nu par a fi deloc șmecheri și o duc foarte bine, în vreme ce românii sunt foarte șmecheri, dar o duc prost. Dorin Popa: Am avut de atâtea ori surpriza ca oameni pe care, în facultate, student fiind, îi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
materiei vii. Antropofagi (preferă fete tinere), zmeii se situează pe scara agresivității animalice pure. Monștrii: Gheonoaia, Scorpia, Muma-pădurii, Ciută-nevăzută, Vâjbaba, Jumătate-de-om, Bătrânul din pădure, Moșul-orb, Barbă-Cot și, uneori uriași, opresc expansiunea teritorială a omului. Zâna este antiteza zmeoaicei/bătrână, simbolizează tinerețea splendidă și incoruptibilă, ademenitoarea tinerilor, cu ajutorul dansului mâinilor, o frângere existențială ori sacrificiu de sine. Ielele „pe cine prind, îi iau puterea din mâini și din picioare, îi îmbolnăvesc de boli grele. Sunt vânturi care ridică fânul și frunzele către
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sus a policelui (putere de a rezista, principii morale solide, prag înalt de sensibilitate la durere); LINIA NOROCULUI, DESTINULUI linia norocului 7 se termină la degetul mijlociu și începe la încheietură (semnul destinului, dacă este pronunțat la plecare, noroc în tinerețe, dacă este pronunțat la sosire, noroc la bătrânețe); linia destinului lungă și bine marcată arată norocul de rege; dacă linia destinului este groasă, arată o personalitate motivată și un bun conducător; dacă linia destinului este subțire, arată o personalitate nestatornică
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta-n nemărginire mă dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în același spirit: „Sătul de ale șesurilor bucurii mărunte,/ Când urc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
care să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. Când eram
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Preda) ori poet de excepție (ca Marin Sorescu) reușeau să rupă convenția, să facă cu ochiul lectorului printre rânduri. Orice tânăr putea deveni disident doar visând la occident în mijlocul unei ședințe de partid, un bătrân își aducea aminte de farmecul tinereții lui dintre cele două războaie (capitalism) și devenea astfel revoltat fiindcă își compara bătrânețea schimonosită cu prima libertate, pierdută după instaurarea comunismului. Pe de altă parte a doua modalitate de schimonosire a umanului când vestul scria despre eroi din est
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cum să fii liber: > Fii altfel cu orice preț. Fii altfel decât toți ceilalți scriitori, nu te rușina să diferi de tine însuți de la un volum la altul (Eliot a fost primul care a decis să-și contrazică afirmațiile de tinerețe, și i-a trebuit o viață s-o facă). > Ignoră toate regulile în afară de cele făcute de tine însuți când scrii, și folosește-le doar când e absolut necesar. Un proverb italienesc zice: o lege făcută trebuie pe dată încălcată. > Dacă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cad ochii pe cartea de alături, în care găsește un text despre George Meredith și Chatterton: părăsit de nevastă în 1856, acesta a fost salvat de la sinucidere de stafia lui Chatterton. Cartea în întregime s-ar vrea bântuită de stafia tinereții pierdute și a bătrâneții nevăzute, dar Ackroyd nu e în stare să stârnească misterul. Aura ireală e înlocuită de ingeniozitate prozaică. Andrew Flint, la rândul lui, e în curs de a scrie o biografie a lui George Meredith atunci când îl
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
grăbim. În cele din urmă reușim să pricepem: timpul curge înapoi și urmează să ajungem în toiul celui de-al Doilea Război Mondial. Căutăm detalii edificatoare. Aflăm că eroul a fost doctor în lagăre. Aflăm mai multe despre familia lui, tinerețea, copilăria, și în final el e din nou bebeluș, vine momentul nașterii lui și atunci ne despărțim. Povestea s-a încheiat. Esențialul nu este nevoia noastră de amănunte familiarizante. Suspansul este cel care ne menține interesul treaz. Amis descrie o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poetică. Acestea din urmă nu sunt decât câteva, dintre care una singură e definitorie, fiindcă explică chiar titlul romanului: "Aș vrea să curăț râul și să-l păstrez proaspăt", zise ea deodată, cu înflăcărare. Adolescenta Christine e nu numai simbolul tinereții și al mesajului romanului întreg, dar se și opune figurii lui Tony, care, deși cu un an mai mare, se simte "stângaci și nefericit". Nefericirile adolescenței, sentimentul de gol pe care acești tineri încearcă să-l umple, fie participând la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încercările celor două fiice ale lui de a da uitării, de a șterge vechea lui faimă și neștiința totală a nepotului lui în ce privește vechea Japonie, Masuji Ono e neputincios. Tot ce poate face e să-și amintească lumea plutitoare a tinereții, să viseze trecutul și faima apusă, toate pierdute și disprețuite de prezent. Nu mărturisește, însă el trăiește o tragedie, adânc ancorată în tragedia țării lui, dar și a propriei îmbătrâniri în același timp. Intriga romanului se concentrează asupra căsătoriei fetei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și literatură engleză la Universitatea din Londra (mai precis, în august 1955). Mărturisește de asemenea că a fost profund influențat de Graham Greene, pe care l-a studiat îndeaproape la masterat, după ce îl admirase "în anii modelatori ai adolescenței și tinereții". Povestirea e la persoana întâia. Eroul principal e într-un capitol proaspăt recrut, iar în următorul mai are puțin până la eliberare. Titlul e un vers dintr-un cântec hazos care nu se adeverește, fiindcă tot romanul e despre armată: Ginger
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1991), Moonlight (1993), Ashes to Ashes (1996), Celebration (1999), Remembrance of Things Past (2000). Printre filmele pentru care a scris scenarii, se numără The Go-Between (1969) și Iubita locotenentului francez (1980). A regizat printre multe altele filmul Dulcea pasăre a tinereții (1985), după piesa cu același titlu de Tennessee Williams. A jucat nenumărate roluri, pe scenă, pe ecran, la radio. A regizat zeci de piese și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inainte să fie înțeleasă, atunci criticii nu-i rămâne decât să îmbie pe cititor la lectură și, uneori, să-i facă drumul mai accesibil, dar fără pretenția de a se substitui creatorului, care, singur, are puteri depline asupra operei. În tinerețe, Eliot a căzut și el în păcatul de a născoci teorii critice, care sunt azi extrem de vehiculate de cei care nu-l cunosc pe Eliot îndeajuns. Etichetele larg circulate (cum ar fi corelativul obiectiv, disocierea sensibilității, tradiție și talent individual
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
socoteală dedicația la piesa Omul de încredere, scrisă pentru a doua soție a lui Eliot, cu care s-a căsătorit în 1957, cu opt ani înainte de a dispărea. Cercetând temele predilecte ale poetului, am putea de fapt spune că toată tinerețea a fost obsedat de îmbătrânire și moarte, pentru ca seninătatea să-l afle la sfârșitul drumului, făcâdu-l astfel să-și trăiască viața pe dos, mergând înapoi ca racul . La opt ani după The Waste Land, în 1930, Eliot a publicat un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în fusta ta indiană și bluza simplă de in albăstriu în grădină, sub frunziș, și pari nici mai tânără, nici mai bătrână decât mine. Mămica mea dragă! Sigur că mă bucur că ai găsit o mobilă care se leagă de tinerețea ta; sigur că-mi place zău că da: lustrul ei și aerul de Art Nouveau nu-mi displac. Dar știi și tu că orice mi-ai da îmi place doar fiindcă te bucură pe tine să mi-l dai. Trebuie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mâniați, răspundeți-mi deschis, iertați brutalitatea întrebării. Eu nu izbutesc de câte ori scot petecul de oglindă din geantă, ori mă uit pe furiș la mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț pe ironie în acest context. Eroina poemului își smulge firele albe în fața oglinzii. Poeta vede gestul ca "jalnic și ridicol" ("jalnic" amintește iar de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o colibă de țară, refugiu de vacanță). My Mother's Eyes (Ochii mamei) ne-o arată pe aceeași poetă ajunsă bunică la rândul ei, după ce a fost cândva copil în alte versuri. În Those Days (Pe atunci) revin amintiri din tinerețe. Stranger (Străină) este un atribut pe care Ruth Fainlight nu-l dorește dar care i se potrivește: Cu străinii nu am discernământ sunt prea apropiată parcă ar fi o rudă regăsită. Nu mă pricep să-mi țin distanța, să nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-o hârcă știrbă, sașie, mustăcioasă și indecentă. Concluzia poetului este, "Era prea bună pentru viața asta". Un cuțit o înjunghie în cele din urmă. A doua zi cineva lipește alt afiș. Poate cei care au batjocorit marea, cerul și tinerețea vor fi mulțumiți: "Acum citim Luptați împotriva cancerului". Instinctul de a distruge e pus față în față cu distrugerea finală a celui vinovat. Eroul lui Larkin în al treilea volum e un om fără nevastă, copii ori iubire, care refuză
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pare mereu mai tristă sensibilității care înaintează în vârstă: Ca războaiele și iernile Absente din ferestrele Copilăriei opace... Vine altă lume. Văzută din spatele unor ferestre de sus (care ne amintesc de Eliot când urcă scara vârstei în Ash Wednesday III) tinerețea dă năvală înapoi în trupul irosit și îl află de nelocuit. Ochii îmbătrâniți privesc în sus, iar ferestrele din înalt dezvăluie "seninul adânc", "nimic", "nicăieri", "nesfârșirea". Vorbele, folosite până acum drept catharsis, nu mai au putere. Poemul îl refuză pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]