168,335 matches
-
Pe lângă faptul că colonizarea nu s-a făcut cu oameni aduși "din Roma și din Italiia" (Micu, 1995, p. 36) [1805], teza originii nobile a coloniștilor primește o lovitură de grație prin afirmația că "unii coloniști nu erau romanizați [!] [...] alții vorbiau grecește [...] dar marea lor mulțime erau romanizați" (Floru, 1923, p. 17, subl. n.). Continuitatea. Teza continuității nu a suferit nicio modificare demnă de semnalat după ce a fost schițată în tradiția cronicărească și definitivată de cărturarii Școlii Ardelene (sub forma continuității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decât o chestiune politică, o unire în persoana unui domn sau a unei familii și nu ideea unirii naționale (Tafrali, 1935, p. 378). Câteva pagini mai încolo, "duhul național[ist]" (Kogălniceanu, 1946, p. 646) [1843] subordonează "spiritul critic". Același Tafrali vorbește despre "instinctul național" care i-a împins pe "mai toți Românii" înspre a forma o "singură politică" în timpul Primului Război Mondial, "aceea a liberării fraților subjugați pentru a crea o Românie unită" (Tafrali, 1935, p. 405). Instinctul național a împlinit destinul istoric
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
toate ramurile vieții noastre economice, sociale, politice, militare, culturale", toate aceste citate fiind înseriate în cascadă pe aceeași pagină (Roller, 1952, p. 54). Etnogeneza română este încheiată doar după ce s-a pecetea slavă a fost ștanțată asupra fondului daco-romanic: "putem vorbi de formarea poporului român abia după ce s'a făcut amestecul cu slavii" (Istoria și geografia R.P.R., 1950, p. 22). Iar limba română este o limbă romanică îmbogățită slavic (Roller, 1952, pp. 74-75). Prin aceasta debutează slavofilia ca unul dintre laimotivele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu oarecare fidelitate mutațiile hermeneutice survenite în frontul avangardistic al reflecției istoriografice. Manualul de Istoria Patriei din 1966, tributar încă logicii antinaționaliste a patrotismului socialist, reproduce bona fide versiunea pur marxistă a evenimentului prezentă în textul lui Roller, unde se vorbește despre "Răscoala țăranilor sub conducerea lui Horia, Cloșca și Crișan" (Roller, 1952, p. 274). Sub același titlu și aceeași interpretare este prezentată răscoala țărănească în manualul din 1966 (Almaș și Petric, 1966, p. 81). În anul bicentenarului, manualul de Istoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Roller, 1952, p. 274). Sub același titlu și aceeași interpretare este prezentată răscoala țărănească în manualul din 1966 (Almaș și Petric, 1966, p. 81). În anul bicentenarului, manualul de Istoria antică și medie a României încorporează parțial noua viziune națională, vorbind despre "caracterul social și aspectul național" al "răscoalei populare" (Daicoviciu et al., 1984, pp. 216, 213). Momentul protocronist este și el vizibil, manualul subliniind "răsunetul european al răscoalei", diplomația europeană reținând "caracterul românesc și țărănesc al mișcării", precum și hotărârea cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în fasonarea memoriei colective în acord cu imperativele politice ale zilei. Naționalismul a fost recuperat, radicalizat și reinstalat ca axă centrală a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund marcată de ideologia naționalistă. În același timp, deplasarea înspre naționalism a fost calculată ca strategie politică de consolidare a unui regim afundat din ce în ce mai adânc în criză structurală. Restârnirea fermentului naționalist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o replică a cutremurului conceptual produs de această carte în ceea ce până în acel moment constituia "ariergarda consensului societal" al literaturii didactice. Odată cu apariția acestui manual inedit în tradiția literaturii didactice prin discursul său novator și deliberat provocator, nu mai putem vorbi despre o ariergardă a discursului didactic în care se condensează consensul societal asupra trecutului. 3.6.3. Concepția despre naționalitate: resurgența și decadența etnicității ca marker identitar Doctrina pură a comunismului nu poate fi decât antinaționalistă. Am văzut cum, încă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
componenta dacică (substratul) și componenta romană (stratul)" (p. 7). În privința glotogenezei, analiza lingvistică relevă fără echivoc că "limba română era formată în momentul în care aceste adaosuri lingvistice slave de sud au putut fi receptate. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o a treia componentă etnică și lingvistică în etnogeneza românească" (pp. 10-11). Fără să fie atât de categorică, direcția reflexivă acceptă paradigma sintezei daco-romane la care adaugă și absorbția influenței slave. Însă, spre deosebire de militantismul vechii gărzi, noile discursuri dez-accentuează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
net superioară în mințile acestora decât supra-categoria de "român" (aceasta din urmă prevalând în fața identificărilor regionale doar în cursul secolului al XIX-lea în categoria cărturarilor și pe parcursul celui de-al XX-lea în mentalul colectiv al maselor). Discursul școlar vorbește astfel despre "Românii conduși de Mircea cel Bătrîn se apără împotriva cotropirii turcești", "faptele de vitejie ale românilor în timpul lui Vlad Țepeș", "poporul român condus de Ștefan cel Mare și Sfînt apără independența țării" sau despre "lupta românilor pentru eliberarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politică singulară și unitară); Dreapta: D.C. Giurescu et al., 2006, coperta II (harta României include atât "Basarabia" [actualmente Republica Moldova], cât și Cadrilaterul, exprimând cartografic tentația iredentismului românesc îmboldită de ideea mitică a unității) Același manual, expresie a naționalismului istoriografic postdecembrist, vorbește despre "Revoluția [Română] de la 1848-1849" (Scurtu et al., 1999, p. 50). Insistând asupra unității revoluției pașoptiste, textul difuzează ideea că "programele de la Iași, Blaj, Brașov, Islaz, Cernăuți și Lugoj [...] au fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fie el, atît din punct de vedere intelectual, cît și fizic și moral", iar acest model uman este, "într-o oarecare măsură, același pentru toți cetățenii" (Durkheim, 1980, p. 38) [1911]. În contextul tranziției postcomuniste, idealul de om despre care vorbește Durkheim ca finalitate a educației în societatea românească a luat forma cetățeanului angajat civic. De la zidirea antropologică a Românului Național în secolul al XIX-lea, revizuit în idealul omului socialist instituit de regimul comunist, s-a trecut la construirea cetățeanului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conceperea identității naționale sunt observabile modificări substanțiale. În manualul unic de Cultură civică pentru clasa a VIII-a din 1994, editat de Ministerul Învățământului, autoarele continuă să colporteze clișeistica naționalistă autoflatantă vehiculată în epoca de aur a protocronismului românesc. Se vorbește despre organicismul armonic al teritoriului românesc, geografia autohtonă fiind prezentată ca o simfonie terestră alcătuită din forme de relief care se echilibrează reciproc (Lăcătuș, Chirițescu și Zainescu, 1994, p. 104). Sunt reproduse fragmente care monumentalizează trecutul istoric și cultural al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
depuse de victimele directe ale fostului regim, prin intermediul literaturii memorialistice de detenție. Doar până în anul 2005, pe piața cărții românești erau vehiculate nu mai puțin de 150 de testimoniale de acest gen (Cesereanu, 2005). Nu ar fi deloc exagerat să vorbim despre o adevărată "avalanșă memorialistică" declanșată în cultura română, care a continuat să capete amploare până când eforturile literare ale victimelor directe ale regimului comunist au fost preluate de statul român. Odată ce, în 2006, președintele României a comisionat un raport de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în acest document sunt reluate în Raportul final publicat în 2006. 31 Peter Berger a formulat această prescripție vizându-l pe sociolog. Fără niciun efort prescripția lui Berger poate fi universalizată la nivelul tuturor membrilor "comunității de cercetători" despre care vorbește C.S. Peirce care aspiră la descoperirea de adevăruri. 32 Pentru anul 1993, datele au fost preluate din P. Câmpeanu (1993, p. 186). Nu știu: 19 la sută; Nu au răspuns: 4 la sută. 33 Datele din 2014 provin din sondajul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au diversificat și într-un proces continuu s-a perfecționat tehnica acestora. La ultima ediție a J.O. moderne, Atena 2004, s au desfășurat un număr de 46 probe (24 masculine și 22 feminine). Începând cu secolul XX se poate vorbi deja de o ,,globalizare” a atletismului, în sensul că acesta a devenit cunoscut și practicat din ce în ce în mai multe țări ale lumii, practic pe toate continentele. Sport exclusiv al bărbaților, atletismul permite intrarea femeilor în competiții abia
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
disting următoarele tipuri ale acestora: * învățarea senzorială; * învățarea cognitiv-mintală; * învățarea pe baza impulsului emoțional; * învățarea prin operații intelectuale, prin interiorizarea acțiunilor materiale. Dacă luăm în considerare activitatea independentă a subiectului și capacitatea lui proprie de înțelegere a proceselor, se poate vorbi de trei tipuri de învățare (Kurt Egger, Melcolin și Heidelberg) citați de L. Mihăilescu, N. Mihăilescu, (2002). Învățarea motrică este un tip de învățare care se diferențiază de celelalte tipuri, fiecare gest motric voluntar ce compune bagajul motric individual (mers
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
mare a actului de învățare. Învățarea motrică începe în faza incipientă a dezvoltării corpului, fiind ancorată în reacțiile motrice naturale, înnăscute, care se asociază cu stimulii externi ai alimentației și îngrijirii și până la aproximativ un an și jumătate, J. Piaget vorbește despre inteligența senzori-motrice pe care o definește ca primă etapă în dezvoltarea mentală a copilului. În domeniul educației fizice și sportului, trecerea de la treapta senzorială la treapta logică se face cu ajutorul reprezentărilor mișcărilor, creării reprezentării ideomotorii, a căror precizie condiționează
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
lucrarea ,,Introducere în teoria antrenamentului”, P.J.K. Thomson (1993), prezintă învățarea tot în trei etape ale căror conținuturi sunt descrise, astfel: * etapa întâi etapa reflectării, în care se pune la punct ce trebuie învățat și în care profesorul/antrenorul ajută elevul vorbindu-i pe scurt despre deprinderea pe care trebuie să o învețe, demonstrează și explică cu privire la deprindere, alege metoda de predare care să-i permită începătorului să execute deprinderea suficient de bine. Ea durează mai puțin în cazul deprinderilor simple și
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
fiind în plan antero-posterior (fig.17). Cauza oscilațiilor laterale o reprezintă trecerea alternativă a greutății corpului de pe un picior pe celălalt. Ele se evidențiază mai ușor în momentul verticalei când partea oscilantă este mai jos decât partea de sprijin, dacă vorbim de membrele inferioare și compensatoriu, la nivelul centurii scapulare, înclinarea este inversă celei de la nivelul bazinului și genunchilor, adică partea corespunzătoare pendulului este mai sus. Oscilațiile laterale sunt mai mari atunci când: * diametrul frontal al bazinului este mai mare; * punctele de
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
acesta este răsturnarea dorsală sau săritura op-fosbur*. Apariția acestui procedeu tehnic la sfârșitul anilor ’60 a însemnat o devărată revoluție în biomecanica săriturii în înălțime, determinând abandonarea rocedeului de rostogolire ventrală, care, datorită acestui lucru a devenit perimat și cum vorbim despre el doar ca evoluție a procedeelor tehnice cunoscute la săritura în înălțime pe parcursul anilor. Adoptarea procedeului flop fosbur* de către toți ompetitorii se datorează unor argumente biomecanice evidente (fig. 59). p fl a p a Fazele săriturii în înălțime sunt
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
aruncări poate fi observat în tabel. 8. 5. Aruncarea ciocanului Această probă de atletism își are originea în Irlanda, în jurul anului 2000 e.n., într-o formă mult diferită de proba ce se organizează în competițiile actuale. legendele populare românești se vorbește despre aruncarea buzduganului care se seamănă cu tehnica de aruncare a ciocanului, forma buzduganului fiind apropiată e cea a ciocanului. După câteva secole proba de aruncare a ciocanului a evoluat tât în ceea ce privește tehnica de aruncare cât și a materialului de
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
nu mă pot prinde cu cornutul. La gura sobei, gândul, tovarăș călător te îmbie la visare. S-a ivit pe culme toamna,/Zâna melopeelor, / Spaima florilor și doamna/ Cucurbitaceelor.( G. Topârceanu, Toamna, p.12); Muncea, adică studia temeinic. Cel ce vorbea, un tânăr muncitor, se opri., sau propoziție în cadrul enunțului - frază: Un singur lucru le cer oamenilor care mă iubesc, să mă lase singur, să nu mă ceară, să nu mă cheme.; Pe când el perora o temă de astronomie - indiferentă atât
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiect și predicat o relație de interdependență, numită fie ca mai sus, fie relație de dependență (determinare sau subordonare) reciprocă, relație de inerență (sau de implicație), relație predicativă. Cei care consideră, explicit sau implicit, că în limba română se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații sintactice (subordonarea și coordonarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie a acesteia. Aceasta este interpretarea dată de Gramatica limbii române, unde se afirmă că „raportul dintre cele două părți principale de propoziție se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
care afirmă că în limba română există mai multe tipuri de raporturi sintactice, „nu numai coordonarea și subordonarea consideră relația de interdependență dintre subiect și predicat un raport aparte, diferit atât de coordonare, cât și de subordonare”. Astfel, V. Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește relația sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea următoare: „În aceeași măsură în care predicatul depinde de subiect, și subiectul depinde predicat. Nici una din aceste părți de propoziție nu se subordonează celeilalte”. Apare aici o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acordul verbului cu el). Inconvenientul teoriei subordonării subiectului față de predicat, în termenii în care apare, este acela că susținătorii ei cred că pot dovedi subordonarea subiectului față de predicat prin referire la propozițiile fără subiect, dar în aceste propoziții nu putem vorbi de relația subiect-predicat, de vreme ce ea nu se realizează ( neexistând unul dintre termenii relației). Subordonarea subiectului față de predicat s-ar putea susține numai dacă ea ar fi dovedită pe baza unor enunțuri cu subiect și predicat, unde, deci, relația se realizează
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]