17,527 matches
-
de Enrique Sánchez Lansch. Prima sală de concerte a Filarmonicii a fost distrusă în 1944. Începând cu anul 1963 orchestra își are sediul la Philharmonie, clădire care a fost în construcție între anii 1960 și 1963 după un proiect al arhitectului Hans Scharoun. Pe 20 mai 2008 a izbucnit un incendiu. Un sfert din acoperiș a fost puternic afectat deoarece pompierii au fost nevoiți să îl taie pentru a stinge flăcările de sub acoperiș. Sala a fost afectată din cauza apei folosite la
Orchestra Filarmonică din Berlin () [Corola-website/Science/328548_a_329877]
-
(n. 3 octombrie 1923, București - d. 27 noiembrie 1986, București) a fost un arhitect român a cărui activitate profesională a combinat munca de arhitect cu cea de urbanist, două laturi pe care le considera indisociabile. Din primii ani după absolvirea facultății, în 1952, și până după cutremurul din 1977, a conceput și realizat un
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
(n. 3 octombrie 1923, București - d. 27 noiembrie 1986, București) a fost un arhitect român a cărui activitate profesională a combinat munca de arhitect cu cea de urbanist, două laturi pe care le considera indisociabile. Din primii ani după absolvirea facultății, în 1952, și până după cutremurul din 1977, a conceput și realizat un număr important de planuri și detalii de sistematizare în toată
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
până după cutremurul din 1977, a conceput și realizat un număr important de planuri și detalii de sistematizare în toată țara. A știut să lucreze într-o atmosferă de muncă intensă dar și de veselie și destindere, adunînd în jurul său arhitecți, artiști si studenți. Îi plăcea să trăiască din plin momentul, pînă cînd aberațiile politice și implicit profesionale l-au minat și - spre sfîrșitul vieții - l-au făcut să se retragă într-o nemulțumire tăcută. De-a lungul carierei sale, Lăzărescu
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
același timp, are un parcurs universitar remarcabil, și participă la multe acțiuni profesionale și sociale extrauniversitare. Este prezent la începutul anilor cincizeci pe șantierele tineretului, în efortul colectiv de a ieși din ruinele războiului. Devine responsabilul unei echipe de tineri arhitecți chemați să realizeze locuințe pentru lucrătorii canalului Dunăre-Marea Neagră, în apropiere de Cernavodă, pe malul mării. Relizează, în continuare, stabilimente de băi și de sănătate și colonii de vacanță pentru copii între Eforie Nord și Sud, pe malul lacului Techirghiol
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
eminamente de odihnă și recreere. Zonele dezvoltate au, atunci când acestea există, drumuri, rețele de canalizare și de distribuție de energie de scară redusă și foarte rudimentare. Totul trebuie reluat de la zero. Echipa pe care o conduce e formată din tineri arhitecți talentați care s-au afirmat în mod individual ulterior, precum A. Borgovan, V. Ghiorghiu, G. Cristea, D. Ghiorghiu, A. Coveianu, L. Popovici, T. Adam, V. Petrea, Stopler și mulți alții. Amploarea proiectului și viziunea asupra arhitecturii moderne, larg împărtășită în cadrul
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
importante ale unor companii franceze, cum ar fi Perrier-Rolin și Zilli, sau italiene, cum ar fi Barovier & Toso din Murano. Aceste proiecte au fost, împreună cu Aeroportul Otopeni-București, unele din rarele ocazii de colaborare cu soția sa, Ileana Lăzărescu, de asemenea arhitect, în decorație interioară. În multe realizări din București (vilele ‘’Lac 1’’ și ‘’Lac 2’’ de exemplu) se simte influența americană a arhitecților Richard Neutra sau Mies van der Rohe, diametral opusă realismului socialist care a reprezentat dominația sovietică. Dar există
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
au fost, împreună cu Aeroportul Otopeni-București, unele din rarele ocazii de colaborare cu soția sa, Ileana Lăzărescu, de asemenea arhitect, în decorație interioară. În multe realizări din București (vilele ‘’Lac 1’’ și ‘’Lac 2’’ de exemplu) se simte influența americană a arhitecților Richard Neutra sau Mies van der Rohe, diametral opusă realismului socialist care a reprezentat dominația sovietică. Dar există, de asemenea, o manifestare a influenței arhitecturii românești, a mânăstirilor din nordul țării (vila de la Snagov) sau a construcțiilor din zone muntoase
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
perspectiva unui nou proces. Lăzărescu este pus pe lista neagră, ca alte persoane apropiate lui Gheorghiu-Dej. Ceaușescu nu a digerat încă refuzul pentru vilă. În 1968 Lăzărescu este chemat să participe la un concurs pentru Aeroportul Otopeni-București, primele propuneri ale arhitecților concurenți nesatisfăcînd exigențele lui Ceaușescu. Una din variantele lui Lăzărescu a câștigă faza doua a concursului și urmează construcția aeroportului. Ulterior, el a construit un număr mare de clădiri reprezentative în tară (Palatul Sporturilor din București, Sala de conferințe a
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
la București, sala culturală a ambasadei Franței și multe altele), precum și ambasada română la Beijing și Parlamentul Republicii Sudan la Khartoum. Lăzărescu a fost numit rector al Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" și un an mai târziu președinte al Uniunii Arhitecților din România. Lucrările încredințate sunt importante, dar refuzul a fost înțeles, clădirile private a lui Ceaușescu sunt încredințate altor arhitecți. Relația cu cuplul Ceaușescu rămîne oficială, combinând respectul lor pentru profesionalismul lui Lăzărescu și respectul acestuia pentru clienții săi. Relațiile
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Khartoum. Lăzărescu a fost numit rector al Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" și un an mai târziu președinte al Uniunii Arhitecților din România. Lucrările încredințate sunt importante, dar refuzul a fost înțeles, clădirile private a lui Ceaușescu sunt încredințate altor arhitecți. Relația cu cuplul Ceaușescu rămîne oficială, combinând respectul lor pentru profesionalismul lui Lăzărescu și respectul acestuia pentru clienții săi. Relațiile lui Lăzărescu cu Ceaușescu încep să se deterioreaze după cutremurul din 1977. Daunele cutremurului au creat oportunitatea pentru Ceaușescu de
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
tip Haussmannian, cu un nou centru de greutate a orașului în zona dealului Mitropoliei. Tema concursului prevede locuințe, o operă, muzee, un hotel, construcții guvernamentale, și sediul politic și administrativ al țării. Studiile sunt realizate de mai multe echipe de arhitecți. Ceaușescu cere lui Lăzărescu un program pentru Sediul Partidului, al Organizațiilor de Tineret și Sindicale, și al Guvernului, pe baza organigramelor și a clădirilor existente. Ceaușescu cere în permanență faze noi de studii si variante, reduce clădirile sociale și culturale
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
de a nu ști cum să proiecteze o clădire fără conținut, doar pentru imagine) și sunt eliminați din concurs. Lăzărescu este numit responsabil al proiectului de modificarea a clădirii Teatrului Național, proiectat pe timpul lui Gheorghiu-Dej de o echipă sub conducerea arhitectului Horia Maicu. Clădirea Teatrului îl irita pe Ceaușescu atît prin faptul că amintea de bisericile din nordul țării (biserica Arbore) dar mai ales prin faptul că fusese constrîns să construiască, la începutul “domniei”, un edificiu decis de predecesorul lui, Gheorghiu-Dej
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
edificiu decis de predecesorul lui, Gheorghiu-Dej. Pentru Lăzărescu numirea ca proiectant a transformărilor a fost o pedeapsă pentru că a îndrăznit să nu se supună cererii de supralicitare pentru edificiul central. Ceaușescu este conștient de situația care se va crea între arhitecții implicați. Spre mijlocul operațiunii Lăzărescu nu a mai fost chemat la vizitele lui Ceaușescu, modificările fiind transmise de către consilieri. Aceasta a fost, de asemenea, perioada în care cercul de consilieri și șefi de cabinet au înconjurat cuplul prezidențial, denaturând informația
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
efectua ultimele revizuiri ale Simfoniei nr. 9. Circumstanțele din jurul compoziției simfoniei erau destul de neobișnuite. Mahler era la apogeul abilității compoziționale dar viața sa personală era complet dezordonată, afectată de descoperirea faptului că soția sa Alma a avut o relație cu arhitectul Walter Gropius. Mahler a căutat consiliere din partea lui Sigmund Freud și în pragul premierei de succes de la Munchen a dedicat Simfonia nr. 8 Almei într-o încercare disperată de a reface relația. Mintea neliniștită a lui Mahler se regăsește în
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
Glorietă din parcul palatului Schönbrunn din Viena este, probabil, cea mai mare și mai cunoscută glorietă. Glorietă a fost construită în 1775, fiind ultima clădire înălțata în grădina, după planurile arhitectului imperial austriac Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg. Ea a avut scopul de a fi un punct de observație asupra grădinii. Glorietă a servit mai târziu că sala de mese și sala de festivități, precum și o sală de mic dejun pentru
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
îndeplinind funcția de biserică a Abației scoțiene. Această biserică are trei nave, iar absida de sud a fost reconstruită în secolul al XIV-lea și în secolul al XVII-lea. Biserica actuală a fost construită în secolul al XVIII-lea. Arhitectul italian Gabriele Montani a realizat planurile și a pus bazele fundației, dar planurile au fost modificate de Johann Lucas von Hidebrandt în 1703. Ea a fost edificată de Franz Jänggl și Francesco Martinelli și finalizată în 1722. Aceasta este prima
Biserica Sfântul Petru din Viena () [Corola-website/Science/328618_a_329947]
-
a străzii "Graben", două dintre ele atrăgând o atenție specială. La 22 noiembrie 1974, "Graben" devine prima zonă pietonală din Viena. În timpul construcției metroului, au fost făcute mai multe modificări consecutive, iar zona pietonală este extinsă. În acest context, cinci arhitecți sau grupuri de arhitecți sunt chemați să propună amendamente. O propunere destul de contestată a fost cea a grupului « Gruppe M » care proiecta construirea unui copertine. Astăzi, "Graben" rămâne una dintre străzile de promenadă cele mai importante din Viena.
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
dintre ele atrăgând o atenție specială. La 22 noiembrie 1974, "Graben" devine prima zonă pietonală din Viena. În timpul construcției metroului, au fost făcute mai multe modificări consecutive, iar zona pietonală este extinsă. În acest context, cinci arhitecți sau grupuri de arhitecți sunt chemați să propună amendamente. O propunere destul de contestată a fost cea a grupului « Gruppe M » care proiecta construirea unui copertine. Astăzi, "Graben" rămâne una dintre străzile de promenadă cele mai importante din Viena.
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
care aveau grijă crescând la 130. În 1845, după cum creșterea continuă, Müller își dă seama că are nevoie de o altă casă cu o capacitate de 300 de locuri, iar în 1849, la Ashley Down, Bristol acea casă se deschide. Arhitectul care era însărcinat să elaboreze planurile a întrebat dacă poate face acest lucru gratuit. La 26 Mai 1870, 1.722 de copii erau adăpostiți în cinci case, si totusi era loc de 2.050. (Casă nr.1 - 300, nr. 2
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
au fost continuate mai mult sau mai puțin reușit de discipolii săi Bruno Gruber și Otto Hofer (1894-1897) și apoi de funcționarii imperiali Emil von Förster și Julian Niedzielski (1897-1899), după care Friedrich Ohmann a fost numit în 1899 ca arhitect al Hofburgului. El a reușit să construiască, printre altele, pavilionul de sticlă din grădina castelului. Clădirea a devenit, de asemenea, foarte scumpă din cauza condițiilor locale. Fundațiile au trebuit să fie săpate până la 25 de metri adâncime, deoarece terenul era slăbit
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
au dus la descopeirrea, printre altele, a urmelor unui canabæ asociat cu castrul roman de la Vindobona. Acolo se aflau locuințele soțiilor și copiilor militarilor romani. Situl arheologic a fost permanent accesibil publicului în 1991; modelul prezentării a fost realizat de arhitectul Hans Hollein.
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Între clădirile demolate se numără și Casa Națională, edificiu format din două corpuri, primul ridicat la începutul secolului al XX-lea, cel de-al doilea ridicat între anii 1926-1932, pe spațiul actualei piețe. Casa Națională a fost realizată după proiectul arhitectului Konrad Bittner și a reprezentat sediul instituțiilor culturale ale Sucevei: Biblioteca Centrală, Muzeul orașului Suceava și Muzeul „Porumbescu”, Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români. Lucrările de excavare executate în anul 2011 în vederea construirii parcării subterane au scos
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
est, în Parcul Șipote-Cetate. Timp de circa patru decenii, configurația acestui spațiu public a rămas aproape neschimbată, până în anul 2010, când au început lucrările de construcție la parcările subterane din subsolul pieței. Lucrările au fost finalizate la sfârșitul anului 2012. Arhitecții au sistematizat piața centrală astfel încât să aibă deschidere spre Cetatea de Scaun a Sucevei și Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Parcul Șipote-Cetate. Aceste două obiective pot fi observate din piața publică. În partea vestică a spațiului, lângă
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
teren al cărui proprietar era Felice de Fredis și care se găsea pe colina romană Esquiliae. Pe acest teren fuseseră clădite Domus Aurea (domul de aur) al lui Nero și palatul împăratului Titus. Papa Iulius al II-lea a trimis arhitectului Giuliano da Sangallo care împreună cu Michelangelo care au identificat sculptura ca fiind identică cu cea descrisă de autorul roman Plinius cel Bătrân în lucrarea sa enciclopedică "Naturalis Historia". Plinius cel Bătrân a scris unele comentarii pline de laudă despre opera
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]