17,002 matches
-
redactor Scânteia Nelu Ionescu dramaturg, redactor Flacăra Nicolae Mateescu critic de film, redactor Luceafărul Nicolae Prelipceanu poet, critic teatral, redactor România Liberă Nicolae Ulieriu critic de film, redactor Săptămâna Oana Ciucă ziarist Octavian Saiu teatrolog, conf. univ. dr. Olivia Șirianu jurnalist, redactor Evenimentul Zilei Paolo Emilio Poesio, critic de teatru La Nazione Florența Paul Cornel Chitic dramaturg, redactor Teatrul Pătru Păunescu director de imagine Piero Maggio, redactor șef La Nazione Arezzo Radu F. Alexandru dramaturg, scenarist, dr. în cinematografie și media
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Schechner prof. univ. dr., creatorul The Performance Group Rodica Mandache actriță de teatru și film, prof. asoc. Universitatea "Hyperion" Roxana Pană critic de film, redactor Cinema Horia Lovinescu dramaturg, directorul teatrului Nottara Sanda Faur critic teatral, redactor Femeia Sânziana Pop jurnalist, poetă, redactor Luceafărul Schwabische Zeitung, Ulm, C. Bernd Sucher Sebastian-Vlad Popa critic de teatru, fondatorul revistei Infinitezimal, dr. în artele spectacolului Sorin Crișan teatrolog, prof. univ. dr., rectorul Universității de Arte Târgu-Mureș Sorin Leoveanu actor de teatru și film, prof.
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o largă varietate, mergând de la izolarea lui într-o stână, unde trebuie să îngrijească turma de oi, uneori împreună cu un adult, până la prostituție. Cea mai inimaginabilă situație de exploatare a copilului a fost relevată de o înregistrare filmată de către un jurnalist, în Italia. Un copil în vârstă de aproximativ 10 ani se prostitua sub „îndrumarea și protecția”tatălui său. Tatăl era cel care stabilea prețul, dar cum tatăl nu știa limba italiană, copilul traducea pentru el negocierea condițiilor cu clientul. (caz
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
debriefing) sau „dezbaterea incidentului critic de stres”. înainte de orice alt comentariu atragem atenția, împreună cu M. Deahl (2000) că există o serie de profesii, care prin însăși natura lor sunt traumatizante: angajații tuturor serviciilor de urgență (ambulanță, pompieri, salvamont, salvamar), chirurgi, jurnaliști (care realizează reportaje pe marginea unor dezastre) etc. Nu trebuie să uităm însă că mass-media, care face de prea multe ori, un veritabil cult pentru divertismentul facil și senzaționalul oripilant, expune publicul unor infuzii nesfârșite de orori, violențe și dramatisme
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
des întrebarea: De ce o persoan] trebuie s] își onoreze acele obligații care par a fi invers proporționale cu distanță de cas]? (Aceeași atitudine poate s] apar] și în alte societ]ți; în Marea Britanie sau în SUA ale zilelor noastre, politicienii, jurnaliștii și ceilalți aliați ai dreptului conservator sunt, uneori, ner]bd]tori s] încurajeze aceast] atitudine. Dar este mult mai probabil că aceasta s] fi fost mai evident] într-o societate că cea a Atenei antice, care nu a cunoscut nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dacă ești artist, ai noroc, le poți găsi în domeniul propriei îndeletniciri profesionale. Dar dacă nu ești? Cum e cazul majorității celor care i-au citit articolele săptămînă după săptămînă. Atunci, nu prea ai altă soluție, le cauți în cuvintele "jurnalistului" tău favorit. Și, pentru că veni vorba l-am citit pe Val Gheoghiu, în ziar, în vechiul Monitorul și în succesorul Ziar de Iași, în întregime, pe măsură ce-și publica articolele. Întotdeauna, cu folos, cu plăcere ori, cel mai adesea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
propagandă demagogică, de o literatură lipsită de orice fundament științific. În perioada interbelică și în anii participării României la Războiul din Răsărit, numeroși participanți sau martori ai evenimentelor din 1918, personalități marcante ale culturii naționale, între care istorici, geografi, juriști, jurnaliști etc. de prestigiu, au demonstrat, pe linia unor preocupări anterioare, caracterul istoric legitim al Marii Uniri, în întregul său, cu precizarea locului deținut de Basarabia în noul organism statal. La scurt timp după încheierea războiului în anul 1945, în condițiile
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fondează primul institut specializat de sondare a opiniei publice, American Institute of Public Opinion (AIPO), cunoscut și sub denumirea de „Institutul Gallup”. Anterior Înființării acestui institut, sondajele preelectorale, ca un tip de sondaj de opinie, erau realizate În special de către jurnaliști. Aceștia Întrebau pe stradă persoanele care le apăreau În cale despre intențiile lor de vot sau expediau nesistematic prin poștă chestionare. Tehnica respectivă, numită „vot de paie” (straw vote), a fost utilizată de către ziarul Harrisburg Pennsylvanian cu ocazia alegerilor prezidențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
semnate sau editate de cei mai sus pomeniți atestă complexitatea conceptuală și fenomenală a problematicii populismului. Relevarea acestei situații permite observația că, și prin traducerea în limba română a volumului, specialiștii și studenții în științe politice, dar și analiștii politici, jurnaliștii și politicienii au acces la un cadru analitic în măsură să le ofere o cât mai bună înțelegere a efectelor "negative", dar și a celor "pozitive" pe care populismul le poate transfera în contul politicii democratice. Și nu e puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
directe cu poporul. Reprezentanții partidului susțin că partidele consacrate se tem de faptul că aceste instrumente vor scoate la lumină lipsa de susținere a elitei politice, conducând astfel la delegitimarea aspirației lor de a conduce (Jagers, 2006: 236). Numeroși comentatori, jurnaliști, politicieni și cercetători susțin că VB-ul reprezintă o provocare, dacă nu chiar o amenințare directă la adresa democrației, deoarece principiile democrației populiste promovate de acest partid intră în conflict cu principiile democrației liberale. Comentatorii opinează că partidul respinge așa- numita
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
condamnare pentru încălcarea legislației antirasiste. În plus, criticii susțin că membrii VB nu-și pun în aplicare propriile discursuri. De exemplu, partidul a fost criticat pentru nerespectarea libertății de expresie, deoarece a recurs la măsuri legale împotriva unui număr de jurnaliști care exprimaseră atitudini critice. În 2005, reprezentanții partidului au depus o plângere împotriva lui Eric Goeman și a lui Ron Hermans, doi jurnaliști și activiști de stânga, care scriseseră o carte foarte critică la adresa fostului comisar Johan Demol, membru proemeninet
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost criticat pentru nerespectarea libertății de expresie, deoarece a recurs la măsuri legale împotriva unui număr de jurnaliști care exprimaseră atitudini critice. În 2005, reprezentanții partidului au depus o plângere împotriva lui Eric Goeman și a lui Ron Hermans, doi jurnaliști și activiști de stânga, care scriseseră o carte foarte critică la adresa fostului comisar Johan Demol, membru proemeninet VB. Partidul a mai fost acuzat și de șantaj și amenințare la adresa artiștilor care au participat la festivalul intitulat 0110 Concerte împotriva intoleranței
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pierduse un procent semnificativ de votanți în favoarea VB-ului. La rândul său, Stevaert, fost proprietar de local în Hasselt, a crezut că poate inversa trendul electoral, introducând o nouă formă de socialism, numită uneori și "socialismul prietenos" (cosy socialism). Numeroși jurnaliști și comentatori politici au remarcat că socialismul lui Stevaert avea un pregnant element populist, deoarece acesta și-a concentrat atenția asupra unor măsuri precum transportul public gratuit. De asemenea, el a modernizat partidul, înnoind conducerea și propunând mai multe femei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
incoerente și încărcate de invective și hiperbole. Practic, nu există vreo dovadă că Republicanii s-ar fi angajat în mod explicit sau coerent în dezbaterea privind modelele de democrație. În al doilea rând, Republicanii erau considerați de politicieni mainstream, de jurnaliști și de intelectuali drept niște paria extremiști; opiniile lor nu erau luate în serios, fiind, în mare măsură, ignorate. Sládek care avea o asemănare fizică cu actorul britanic de comedie Rowan Atkinson, a fost ștampilat de adversari drept un "Mr.
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ieșit din politică, deși o parte din ostașii de rând ai partidului au rămas activi într-o varietate de partide și mișcări, cel mai notabil caz fiind cel al fostul editor al săptămânalului Republika, Andrea Cerqueirová, devenită acum un proeminent jurnalist militant, care scrie despre problemele lesbienelor și ale feministelor. O parte din activiștii tineri ai formațiunii Republicanii lui Miroslav Sládek (RMS) au rămas totuși activi în zona extremei drepte cehe. Tomáš Vandas fostul secretar al RMS a fost liderul Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și 10 aprilie 2005, astfel încât intervalul de pauză a fost de doar 91 de zile. În mod obișnuit, aceste conferințe erau programate pentru ora 6.15 dimineața, atunci când López Obrador credea că vigilența sa intelectuală este peste cea a majorității jurnaliștilor (Grayson, 2006: 185). El și-a atenuat retorica populistă, colaborând cu oameni de afaceri bogați, iar stilul său de guvernare a fost mai degrabă unul centrist. Având în minte comportamentul său ulterior, începând cu campania din 2006, rămâne să ne
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
naziști și legătura "noului" FPÖ populist de dreapta cu trecutul Austriei stârnise deseori dezbateri publice aprinse. De fapt, de la începutul conducerii lui Haider în 1986 și până în 2000, FPÖ a fost privit de mulți - adversari politici, reprezentanți ai societății civile, jurnaliști, oameni de știință, intelectuali ș.a.m.d. - ca fiind incapabil să guverneze, ca un partid nedemocratic sau neliberal. Pentru ei, acceptarea FPÖ ca partener de coaliție în 2000 a fost încălcarea unui tabu politic, cu urmări greu de anticipat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
susținut de armată - a organizat o lovitură de stat (autogolpe), închizând congresul, dizolvând constituția și declanșând epurarea sistemului judiciar și a altor instituții. Cea mai multe sedii ale mass-media au fost ocupate de armată, o parte din cei mai importanți jurnaliști și membri ai congresului au fost arestați și fostul președinte Alan García a fost silit să plece în exil (Cotler, 1994: 209-10). Fujimori a susținut lovitura ca pe un pas înainte spre ceea ce el numea o democrație "adevărată" și "aparte
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
opoziție și din mass-media (Bowen și Holligan, 2003: 290-1; Rospigliosi, 2000: 157-8, 202) și, așa cum s-a văzut mai târziu pe înregistrările video, el a mituit și șantajat sute de funcționari publici, legislatori, judecători, comandanți militari, proprietari de trusturi media, jurnaliști și politicieni din opoziție 14. Fujimori și Montesinos au folosit puterile SIN-ului, care era un stat în stat, pentru a schimba configurația terenului de joc în câteva feluri. Mai întâi, și-au asigurat controlul absolut asupra sistemului judiciar. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
167). Curțile politizate au servit ca "un scut pentru prietenii regimului și ca o armă pentru împotriva dușmanilor săi" (Durand, 2003: 459). Autoritățile judiciare și fiscale au devenit "unelte ale persecuției" (ibidem: 463), țintind către politicienii opoziției, oameni de afaceri, jurnaliști și proprietari de trusturi media, pe unii din ei silindu-i să ia calea exilului (Avendaño, 2001; Durand, 2003: 459-461)16. Comisia Națională Electorală (JNE) a fost și ea reformată și, drept rezultat, plângerile în urma comiterii de abuzuri electorale au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Sedința 1: coeziunea grupului Prima ședință este destinată asigurării coeziunii grupului, introducerii definiției afirmării de sine și descrierii comportamentelor pasive, agresive și asertive. Animatorii încep prin a se prezenta: prezentarea lor, simplă, amabilă și autentică, servește drept model pacienților. Exercițiul jurnalistului Pacienții, doi câte doi, își rezervă câte cinci minute pentru a face cunoștință adresându-și, unul altuia, întrebări. Apoi, fiecare pacient prezintă grupului persoana pe care a interviewat-o, fapt care diminuează anxietatea generată de situația în care s-ar prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comunicare în masă (televiziunea, radioul, presa scrisă etc.) în procesul complex de formare a opiniei publice despre actele antisociale care intră sub incidența legii și despre instituțiile abilitate să aplice legea penală. Înțelegerea modului în care colectează, sortează și contextualizează jurnaliștii informațiile despre cazurile de delincvență ne ajută să cunoaștem bias-urile (erorile) opiniei publice despre criminalitate și sancționarea ei legală. Julian V. Roberts (1992, 116) susține că două ar fi principalele cauze ale bias-urilor în construirea opinei publice despre criminalitate: influența
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
evidență suprareprezentarea în mass-media a știrilor despre criminalitate datează de la jumătatea secolului trecut. În 1952, pe baza cercetărilor concrete efectuate, F. James Davis a formulat concluzia că în mass-media criminalitatea este suprareprezentată și că anumite tipuri de infracțiuni captează atenția jurnaliștilor, fapt ce conduce la raportarea disproporționată a actelor criminale. În 1973, Bob Roshier a constatat că presa scrisă britanică distorsionează percepția publicului despre infracțiuni și infractori și că această distorsiune are o consistență în timp și între diferitele tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu poate oferi informații complete și deplin verificate despre infracțiunile prezentate, astfel că opinia publică despre criminalitate se formează din informații lacunare și, uneori, îndoielnice. Într-un studiu relativ recent, Richard V. Ericson (1998, 84) analizează cu multă pertinență practicile jurnaliștilor de „a face vizibile faptele în mintea oamenilor, chiar dacă ele nu sunt vizibile cu ochii lor”. Dacă este adevărat că un fapt este ceea ce se acceptă ca fiind real, atunci trebuie să fim de acord că faptele sunt produsul practicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
statistica oficială a criminalității dezminte „realitatea” creată de mass-media. Din punctul meu de vedere, intervine „teorema lui Thomas”: dacă oamenii definesc o situație ca fiind reală, atunci aceasta devine reală prin consecințele definirii ei drept reală. În legătură cu „vizualizarea” faptelor de către jurnaliști, Richard V. Ericson aduce în discuție credibilitatea surselor, cotarea și verificarea informațiilor, precum și încadrarea narațiunilor. Idealul fiecărui jurnalist este să folosească surse cât mai credibile. Dar „jurnaliștii rareori au timp, resurse materiale sau acces la informații astfel încât să stabilească faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]