18,730 matches
-
șlefuită găsit la Bozovici (Loneștea) în 1966 de prof. Marin Jurchescu și predat la Muzeul de Istorie al Banatului din Timișoara. Datarea este din neolitic. Perioada daco-romană a coincis cu o dezvoltare în primul rând de natură economică din moment ce avem mărturii precum cetatea romană de lângă cimitirul catolic, (obiectiv arheologic necercetat încaă), o piatră cu inscripție romană aflată la "cetate" și predată la Muzeul de Istorie din Timișoara. Ca atestare documentară, potrivit istoriografiei maghiare, anul este 1484, atunci este pomenit ca proprietar
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
Fiind aproape și chiar conducând către granițe cu Austro-Ungaria, nu se exclude ca, pe Plaiul Domnesc, să fi existat și unele elemente vamale, luând în considerație numeroasele lucrări fortificate semnalate, construite în scop de apărare. Toponimele "În vârf la Straja" (mărturie că aici au fost cândva străjeri), "La cetățuie" (loc întărit, aflat undeva la apus de Straja) sau "Vâlceaua Plăieșilor" (folosită pentru deplasarea plăieșilor sau locuitorilor cărora li se încredințau misiuni de pază și apărare), toate sunt dovezi memorabile ale rolului
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
din Dragăești, unde au fost identificate două așezări prefeudale din secoul IV-V; materialul arheologic recoltat prezintă analogii cu cel descoperit în stațiunile de la Bucșani, Baleni și Târgoviște. Pentru epocile feudala și modernă sunt frecvente fragmentele ceramice găsite la Dragăești, mărturie a vechimii olăritului. Până în secolul XVIII, sătul s-a numit doar Dragăești, căpătând numele de Dragăești-Pământeni după stabilirea locuitorilor veniți din Transilvania, în satul Dragăești-Ungureni. Satul apare în documentele din sec. XVI, cănd Radu Vodă Paisie dă dreptul lui Stan
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
cea de la Ibrianu.. Aceasta movilă figurează în lista monumentelor istorice din județul Dâmbovița. Bătălia de la Finta dintre Vasile Lupu și Matei Basarab a avut loc în vecinătatea satului Ibrianu dacă nu, chiar pe locul unde este plasat astăzi satul. Din mărturiile bătrânilor satului aflăm că în apropierea satului Ibrianu, pe malul drept al răului Ialomița intre locul numit locul numit Mosdreni (datorită unui arbust ce crește în zonă) și o fosta balastieră a existat o țoță construită pe o „movilă de
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
-nchină Ca dedesubt e cripta sfântă Cu mii de oase de eroi” Rămânem cu speranța că urmașii noștri o să depună mai mult interes în investigarea și cercetarea acestor obiective și suntem siguri că vor scoate la iveală noi și interesante mărturii despre trecutul acestei localități. O altă mărturie arheologică de pe aceste meleaguri este chiar și Valul lui Athanaric (rex vizigot) - anul 375 e.n. Locuitorii comunei Cuca au păstrat mereu în memorie existența a doua valuri cu șanțuri ce traversau drumul ce
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
mii de oase de eroi” Rămânem cu speranța că urmașii noștri o să depună mai mult interes în investigarea și cercetarea acestor obiective și suntem siguri că vor scoate la iveală noi și interesante mărturii despre trecutul acestei localități. O altă mărturie arheologică de pe aceste meleaguri este chiar și Valul lui Athanaric (rex vizigot) - anul 375 e.n. Locuitorii comunei Cuca au păstrat mereu în memorie existența a doua valuri cu șanțuri ce traversau drumul ce lega comună de Galați, de la est la
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
la obârșia Lozovei, la Fântână Cucului sub Dumbrava, adevăratelor slugi, Ion Goescu, Stanciu Bursuc, Ghedeon, Fratian, si Danciu Bursuc cu obligația de a face un sat cu tot ce trebuie pentru îndestulare, toate acestea pentru servicii deosebite aduse domniei. Aceasta mărturie arată încă odată vechimea denumirii comunei Cuca. În legătură cu numele de Fântână lui Cucu (Cuca de astăzi) au circulat și mai circulă și astăzi mai multe legende populare transmise pe cale orală din generație în generație și care au ajuns și circulă
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
Vînători, Odaia Manolache și Coști. Din punct de vedere al vechimii comună Vînători este relativ tânără, satele componente, mai vechi sau mai noi, făcând parte mult timp din comunele învecinate. Deși teritoriul comunei Vînători a fost locuit încă din preistorie, mărturiile arheologice stând dovadă în acest sens, documentele de atestare a localităților componente sunt de data mai recentă, din epoca medievală și modernă. Conform recensământului din 2011, comuna Vânători are o populație de 4864 de locuitori. În anul 1887 Odaia lui
Comuna Vânători, Galați () [Corola-website/Science/301226_a_302555]
-
cu mărfurile lor numeroase și variate. Satul Bădeni aparține comunei Scobinți, fiind așezat pe ambele maluri ale Bahluiului. Este un sat vechi, fiind atestat încă din secolul al XV - lea(1436), al cărui nume provine de la un întemeietor, Bade. După mărturia lui M. Costăchescu, denumirea așezării s-ar trage de un oarecare Badea: „numele satului Bădeni ar veni de la o legendă, care spune că pe șesul Bahluiului era o luncă, iar locuitorii din satul Zagavia își trimiteau oile la păscut în
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
documentelor istorice găsim urme ale locuirii acestei vetre de sat din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice făcute prin cercetări realizate în anii 1940, 1951, 1952, 1965, 1971, 1981, 1983 dar și în perioada 1991-1994 pe teritoriul satului Pocreaca dau mărturii ale locuirii acestei vetre de sat încă din epoca neolitică (aprox. sec. IV î.e.n.). Astfel în Repertoriul arheologic al jud. Iași, alcătuit de cercetătorii Vasile Chirica și Marcel Tanasachi sub egida Institutului de arheologie și istorie “A. D. Xenopol” din Iași
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
moșia Vitejeni, aparținând familiei Cantacuzino. Fabrica avea trei meșteri și 60 lucrători. Folosea nisipurile sarmațiene locale, care au un orizont gros de 35-40 m și un conținut de cuarț de 55-60%. Existența satului Sticlăria este mai veche, fiind dovedită de mărturiile străbunilor, dar și de unele toponime, ca, de exemplu:Dealul Bejeniei, situat în nord-vestul satului, denumirea având o semnificație socială, sinonimă cu pribegia, Siliștea Sîngeap sau Poiana lui Sîngeap, loc despădurit, la nordul satului actual, vatră de fost sat. Aici
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
asemenea, se spune că un stejar imens care ar putea fi cuprins doar de 20 de persoane ar mai împodobi încă pădurea din jurul Văleniului. Religia locuitorilor este creștin ortodoxă, bisericuța de lemn din 1727 cu hramul Adormirea Maicii Domnului stând mărturie. (Vezi "Patrimoniu Imobil - Egispat"27. Sf. Gheorghe, Văleni (fost Găureni) - Țibanești, 1727, Chiriac Bacu, Loghin și Vasile Smeria).
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
Podișul Moldovei, și la 3 km distanța de D.N.28, ce trece prin localitatea Podu Iloaiei, se găsește așezat satul Totoești. Din punct de vedere administrativ, satul Totoești face parte, alături de Erbiceni, Bîrlești, Sprinceana și Spinoasa din comuna Erbiceni. Unele mărturii istorica atestă prezența populației și așezării acestui sat încă din perioada medievală, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, cel care a dat numele satului. Legenda spune ca în drumul sau spre Hârlău, Ștefan întâlnea mereu la hotar mereu același paznic
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
însemnate, care înglobează obiceiuri din timpuri foarte îndepărtate. Acestea sunt puse în practică în special cu ocazia marilor sărbători creștine. La muzeul „Banatul” există chiar un coif vechi de 2000 de ani, iar cele câteva monumente istorice sunt o altă mărturie a valorii culturale locale. Populația manifestă deschidere spre ideea de agroturism, fiind dornici să-și prezinte localitatea celor interesați să o cunoască. În 4 februarie 1536, are loc procesul dintre nobilul Andrei de Bizere și locuitorii Lugojului, pentru stăpânirea asupra
Comuna Gavojdia, Timiș () [Corola-website/Science/301362_a_302691]
-
vechi dintre cele două. A fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1365, ca proprietate a familiei nobiliare Bethlen. Câteva ruine ale conacului Bethlen se mai pot vedea și astăzi. Totuși, pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe mărturii arheologice care atestează o locuire mult mai veche. Conscripția din 1717 arată satul valah numit "Iktar", aparținea de districtul Făget și avea 15 case. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele de "Ektar", iar pe harta oficială de la
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
Mercy din 1723-1725 cu numele de "Sillasch". Austriecii i-au mai dat și numele de "Rautendorf", traducere a numelui mai vechi "Răuți". Pe o hartă de la 1761 apare din nou satul valah "Silasch". După această dată nu mai există alte mărturii despre existența satului. Pe locul acesta s-a întemeiat mai târziu satul nou, pe la 1843-1844, de către familii de maghiari originari din Sânmartinul Maghiar. Ulterior au venit aici numeroase alte familii de maghiari și de șvabi. Biserica romano-catolică s-a construit
Răuți, Timiș () [Corola-website/Science/301390_a_302719]
-
rusin este folosit de slavi, definind o populatie distinctă slavă locuind în Regiunea transcarpatica. Sunt pomeniți de Caesar în "Comentario de bello Gallico", ca trib celtic așezat în Gallia Narbonensis. Afirmația să este confirmată în antichitate de Pliniu cel Bătrân. Mărturii scrise din Evul Mediu timpuriu continuă să îi ateste distinct și exact. "Gesta Hungarorum" sau "Cronică Notarului Anonim", "Almanahul Hildersheim", "Ystoria Mongalorum" pomenesc exact rutenii și țara lor a, chiar dacă aceasta nu este delimitata exact. Un moment semnificativ pentru istoria
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
Bucovina (1774). O importanță parte a rutenilor este integrată în imperiu prin Diplomă Leopoldină, prima diplomă de acest gen, si care face referire la românii, grecii și rutenii din teritoriile anexate: Ungaria, Croația, Slavonia și Transilvania. Urmează alte și alte mărturii ale unor autori binecunoscuți că Enea Silvio Picolomini, celebrul papă umanist Pius al II-lea, sau Georg Reicherstorffer. Revoluția de la 1848 a determinat o zguduire al Imperiului Habsburgic. Conducătorul rutenilor, Aleksander Dukhnovici, prezintă Vienei un plan pe baza căruia trebuia
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost preluat ca simbol legat de divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverșilor zei egipteni reprezentați de oamenii acelor timpuri
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
jefuit gospodăria. Pavel a copilărit muncind din greu și a devenit extrem de voinic. S-a făcut morar ; i-a mers vestea că avea atâta putere, încât ridica piatra de moară cu ușurință. Pentru primele trei decenii ale vieții sale lipsesc mărturiile documentare, numele său fiind amintit cu prilejul unei întâlniri avute cu tânărul rege Matia, pe la începutul domniei acestuia. În anul 1480 s-a căsătorit cu Benigna, fiica vărului și tovarășului său de arme Blasius Magyar (Blaj Maghiaru sau Magyar Balázs
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
să-și întrerupă studiile din cauza legilor rasiale împotriva evreilor și a învățat meseria de orfevru. A fost deportat în 1944, succesiv, în mai multe lagăre de concentrare în Ungaria, unde a supraviețuit, între altele și datorită talentului de șahist (dupa mărturia scriitorului, comandantul lagărului nu găsise pe altcineva cu care să joace la nivelul său). A reușit sa fugă dintr-un transport spre lagărul de exterminare Sobibór din Polonia și să ajungă la Budapesta, unde părinții și sora reușiseră să supraviețuiască
Ephraim Kishon () [Corola-website/Science/300030_a_301359]
-
și un coif pe care le-ar fi purtat Pîntea sau pe care le-ar fi luat în lupta de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare șunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea. Toponimele din aceste regiuni șunt mărturii ale traseelor și popasurilor ale cetei de haiduci a lui Pîntea: Izvorul Pintii, Casa lui Pîntea, Fântâna lui Pîntea, Șatra Pintii, Vârfu Pintii și Peșteră lui Pîntea. Există numeroase legende care vorbesc despre „berbințele (bărbânțele) cu galbeni” ale lui Pîntea
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
și frecvenței, sisteme de comunicație tip releu sau radio dispecer. S- a stins din viață la 26 iulie 1982, în plină activitate creatoare. Toate realizările care îi poartă semnătura - invenții brevetate, instalații proiectate și realizate, articole și tratate publicate - sunt mărturie a marii sale personalități și îi atestă un loc important în istoria electrotehnicii și învățământului superior românesc.
Gheorghe Cartianu-Popescu () [Corola-website/Science/300063_a_301392]
-
anul 1990. De-a lungul perioadei sale ca legislator, a continuat să practice avocatura în privat în Southaven. A donat peste 100.000 dolari candidatilor la Partidul Democrat. În 1984, la tribunalul districtului De Soto din Hernando, Grisham a auzit mărturia victimei unei răpiri, în vârstă de 12 ani. În timpul liber, ca hobby, Grisham a început munca la primul său roman, care analiza ce s-ar fi întâmplat dacă tatăl fetei i-ar fi ucis pe atacatorii săi. A avut nevoie
John Grisham () [Corola-website/Science/300079_a_301408]
-
unei aeronave intercontinentale și aflarea în stare de ebrietate publică”. Dacă ar fi fost găsit vinovat, Morrison ar fi riscat zece ani de închisoare. Acuzațiile au fost retrase în aprilie 1970, după ce una dintre însoțitoarele de zbor și-a schimbat mărturia, precizând că îl identificase greșit pe Morrison ca fiind Baker. În 1971, după înregistrarea albumului “L.A. Woman”, Morrison a decis să ia o pauză și s-a mutat împreună cu iubita sa Pamela Courson la Paris. Morrison a murit acolo în
The Doors () [Corola-website/Science/300057_a_301386]