17,957 matches
-
neamul spre mai departe. Au apelat la singura soluție a adoptării unui copil... Le-am înțeles zbuciumul și soluția pentru rezolvarea acestei situații, dar pe undeva îmi sunau obsesiv în auz o prevenire, un avertisment pe care l-am auzit rostit de o venerabilă bătrână - înțeleaptă, care spunea printre altele că în viață omul să nu facă următoarele trei greșeli: 1) Să nu se împrumute de la bănci, că nu va mai scăpa de datorie; 2) Să nu gireze pe cineva și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
impresia (poate nu pe deplin justificată), dar România este accentuat acuzată de parcă noi românii am fi inițiat Holocaustul și am fi înființat acea sablă de lagăre de exterminare în care au pierit milioane de evrei. E bine ca cei care rostesc unele sentințe nedrepte să-și facă o mai amănunțită analiză a gândirii și simțirii și să se implice - fără ură și părtinire. Recunosc că, în încercarea ce fac, scot în evidență pe cât posibil esența celor spuse de autoare cu respectul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prepare cafea. Se așeză din nou în fața laptopului și șterse rapid, fără regrete, ultimul paragraf, ținând degetul mijlociu apăsat pe delete. Era un paragraf prost. Gândit prost, scris prost. Apoi, ca printr-un vis la fel de prost, auzi soneria de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai un nebun umblă din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
drogat, plouatule, cum ai reacționa dacă ți-aș oferi astfel de informații ascunse în manuscris, la doi pași de moaca ta pleoștită? Iar finalul va fi apoteotic, te vei sinucide fără să apuci să cheltuiești vreuna din bancnotele alea mici... Rosti cu voce tare: - Accept ideea că s-ar putea să am în față unul dintre cei mai buni comis-voiajori care mi-au bătut până acum la ușă. Sunteți talentat. Ce vindeți? Promit că voi cumpăra orice, v-ați jucat rolul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alte reprize...” Merse către fereastră și trase colțul draperiei. Vijelia începu să se întețească, norii negri se prinseră într-o horă nebună, fulgerele se întețiră, atmosfera se încărcă, suplimentar, cu energie. Ochii scriitorului urmăriră întreaga scenă, în timp ce buzele se mișcau, rostind cuvinte pe care nici el nu le putea auzi. Dar le gândea... Când stâlpul de telegraf porni către pământ și către Land Roverul în care o huidumă și un Om cu Tatuaj habar nu aveau ce renghi urma să le
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
adulmecat sângele. Uite-o pe-aia ce rujată e, parcă se pregătește să meargă la serată. Auzi, lasă zâmbetul ăla că mă enervezi. Nu vreau să plec nervos din casa mea. Mai bine spunemi ceva dulce... Femeia continuă să zâmbească. Rosti în timp ce se ciupea de un sfârc: - Mi-am adus aminte că scriitorul meu vrea să scrie, de fapt scrie, deja, un roman nașparliu în care personajul principal e chiar un agent imobiliar. Unul care găsește un geamantan cu bani și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se scria singur, asta dorise să spună. Își dădu seama că se gândise fără să vrea la o astfel de posibilitate abstractă chiar și atunci când făcea conversație cu un Magician decis să-i dea peste cap întregul sistem de valori. Rosti cu voce tare, poate prea tare, parcă decis să acopere măcar în felul acela zgomotul obsedant al ploii turbulente care nu dorea să plece către alte meleaguri: - Un roman care se scrie singur... Acesta poate fi visul tuturor scriitorilor lumii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o introduc în romanul meu, ca pe o pată de culoare? De ce? - Detectivul există? - Care Detectiv, domnule? Vorbeam despre Lucia... - Detectivul care a început să pună cap la cap anumite amănunte. Amantul Luciei, deși îți este frică să spui asta. Rostește după mine. A-mant. A-mant- A-mant. Și nu unul oarecare, ci amantul Luciei. - Mă plictisești. Lasă-le dracului de amănunte, sunt sătul de amănunte până peste cap. Și de ploaie sunt sătul, și de romane care se scriu singure, și de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
O chelneriță cu fustă scurtă se apropie de masa lui și îl întrebă dacă mai dorește ceva. Ceru un corn cu gem și încă o cană cu ceai. Apoi întoarse din nou privirile către stradă. * Reuși să rămână calm. Și rosti cu o voce aproape mieroasă: - Atunci nu pot decât să vă fiu recunoscător, dragă domnule, bine i-ați făcut, își merita această tragică soartă. Mă puteți scuza, acum? Chiar trebuie să plec, am întârziat. Și urăsc să întârzii, sper că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
propuse să treacă printr-un local pe care îl descoperise cu destulă vreme în urmă, unul în care se putea bea un vin bun și se asculta smooth jazz. Un detectiv cu pretenții fine - auzise destule remarci de acest gen, rostite pe tonuri provocatoare de unii colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Recycle Bin. Sorbi satisfăcut din bere. - Ultima zi din viața de Scriitor, prima zi dintr-o viață normală. Lucia, dragostea mea, te aștept așa cum nu te-am așteptat niciodată! Apoi, ca printr-un vis la fel de prost, auzi soneria de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai un nebun umblă din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți băga pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsă încet, încet ca pe un bibelou invitând-o să privească și să cerceteze cu ochii minții și sufletului ceea ce îi oferea căsătoria cu acest enigmatic domn, chiar dacă peste el trecuseră mai multe anotimpuri decât peste ea. Din prima clipă rosti extaziată: - Asta e casa noastră, Victore? - Da, scumpa mea! - Ești extraordinar! N-am bănuit că ai atâtea înzestrări, că ești un adevărat artist, după cum arată chiar de la intrare acest minunat apartament. Victore, dragul meu drag! Și înainte de a face mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o complotistă incorigibilă, dar dacă nu ea, cine ar fi trebuit să-l înțeleagă pe Alex!? Tăinui față de Alex aceste gânduri care, cu siguranță l-ar fi făcut fericit să le audă, dar va fi de față când ea va rosti acest verdict. Ținea ca el să trăiască din plin bucuria marii lui realizări. Desigur, viața lor va deveni mai plină, mai bogată, mai a lor... Și ce altceva își poate dori o familie întemeiată pe dragoste și bună înțelegere!? Deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pauză greu de suportat de către Ina, cu o voce care se vedea bine că nu era a ei: - Am să-ți dau o veste care te va zdruncina, dar ea conține un adevăr de necontestat: Ina dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat de o pauză grea, apăsătoare ca și vina ce urma a fi mărturisită... trebuie să știi că... Mihăiță nu este copilul tău! Ina rămase locului, reuși să spună doar un singur cuvânt: - Aiurezi! Olga continuă: - Când tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e dincolo de noi, EL, care se află dincolo de bine și de rău, știe ce și cât se cuvine să dea și să ia fiecăruia... Ina păși peste pragul rezervei hohotind de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bineînțeles că Îl știu. Toată lumea Îl știe! Doar că, ăăă, exact acum nu pot să mi-l amintesc. M-a fixat o clipă la mine cu ochii ei mari, căprui, pironiți pe fața mea de-acum transpirată. — Miranda Priestly, a rostit ea aproape În șoaptă, cu un amestec de respect și teamă pe chip. Numele ei este Miranda Priestly. A urmat o lungă tăcere. O bucată de vreme, care mi s-a părut lungă cât un minut Întreg, nici una din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
direcția mamei, care părea că În vreo zece secunde avea să cadă În stare de inconștiență, cu micile ei riduri din jurul ochilor adâncite cât niște tranșee. În sfârșit, În sfârșit, au chicotit amândoi, s-au Întors spre noi și au rostit Într-un glas: — O să avem un copil. Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În picioare cu atâta iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
instrucțiunile. Am Învățat repede că În lumea Mirandei Priestly era mai bine să faci o greșeală și să cheltuiești pe urmă o grămadă de timp și de bani ca să o corectezi, decât să recunoști că nu Îi Înțelegi instrucțiunile Întortocheate, rostite cu puternic accent britanic, și să ceri lămuriri. Așa că, atunci când a mormăit ceva despre procurarea cărților despre Harry Potter pentru gemene și expedierea lor la Paris, am știut, din pură intuiție, că treaba asta avea să se amestece În planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Amsterdam? — Bunî, Andy, mă buucur sâ-ți auud vuocea, a Îngânat el cu accentul acela pronunțat rusesc care mi se părea Întotdeauna foarte liniștitor. Îmi spusese Andy, ca un fel de unchi blajin, Încă de când ne văzusem pentru prima dată și, rostit de el - spre deosebire de B-DAD - nu mă deranja. A continuat: — Bunânțielies că am luuat cărțilie, cuum mi-ai spuus. Criezi că nuu vriauu să ti ajuut? — Nu, nu, sigur că nu cred așa ceva. Numai că am primit mesaj de la Miranda În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
picioare lungi mi-a zâmbit cu ceea ce trebuie să fi fost vreo patru duzini de dinți și a Înaintat spre mine ca un pirana. Prietena ei s-a Înseninat pe loc. — Ăă, da, Andrea, am zis eu și mi-am rostit numele ca și când nu eram prea sigură că e al meu. Și da, sunt noua asistentă a Mirandei. În clipa aceea ușile liftului s-au deschis spre holul din marmură albă de la intrare. Am trecut pe lângă cele două femei și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o confecționase dintr-una din eșarfele Hermès ale Mirandei. „Nu-l porți niciodată când ea e aici, firește, Îmi spusese ea atunci, dar, În caz că uiți să-l scoți de la gât, măcar n-o să-l porți pe un lanț din plastic“. Rostise ultimele trei cuvinte cu atâta dispreț, mai că le scuipase. — Uite cardul pentru decont, Ahmed. Îți mulțumesc foarte mult pentru ajutor, dar mă grăbesc foarte, foarte tare. Ea e pe drum. El mi-a trecut cardul prin cititorul din partea laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
examina cu mare atenție pe a mea. Nu dădea nici cel mai mic semn că și-ar fi dat seama că aă ne mai văzusem o dată; bă eram noua ei angajată; sau că nu eram Emily. — Bună ziua, doamnă Priestly, am rostit eu instinctiv, deși undeva, În fundul minții, ceva Îmi spunea că ea Încă nu scosese o vorbă. Dar tensiunea era insuportabilă și nu mă puteam stăpâni să nu Îi dau Înainte: Sunt atât de Încântată să lucrez pentru tine. Îți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar și ajustări de garderobă și machiaj, durase mai puțin de patru minute și nu avusese - după cum erau În stare să discearnă până și ochii mei lipsiți de experiență - nici un fel de motiv plauzibil. 8 — Nu te uita acum, a rostit James fără să-și miște buzele, ca a un ventriloc, o văd pe Reese Witherspoon la dreapta ta. M-am răsucit imediat să mă uit, iar el s-a cocârjat de jenă - Într-adevăr, era chiar ea, sorbea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
concediu iarna. Nu? Zău dacă pricep cum se face că toate femeile din New York au nevoie să se epileze inghinal exact acum. E bizar, dar ce să-i faci? Asta e. Inima Îmi bătea cu putere În tactul fiecărui cuvânt rostit de ea și aveam impresia că, indiferent ce făceam sau ce răspundeam, eram silită să o ascult la nesfârșit vorbind despre epilarea inghinală. Poate era mai bine s-o aud zbierând la mine pentru că Întrerupsesem cina Mirandei. — Mda, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deja pe cinci luni Înainte. Și de trei ani Încoace nu mă invitase nimeni altcineva În oraș În afară de Alex. — Ăă, Christian, măiculiță ce mi-ar mai plăcea să vin, am Început eu și am Încercat să uit instantaneu că tocmai rostisem cuvântul „măiculiță“. Măiculiță! Cine spune așa ceva? Scena În care Baby Îl anunță cu mândrie pe Johnny că a adus un pepene mi-a venit În minte, dar am ignorat-o cu desăvârșire și m-am străduit să Îi dau Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]