16,970 matches
-
a observat odată că Yeats a fost în primul rând poetul vârstei de mijloc. Larkin este poetul vârstei din urmă o vârstă de care moartea timpurie l-a cruțat. Amărăciunea e la apogeu. Ne gândim cu jind la poemele de tinerețe ale lui Larkin când citim: Din om în om nefericirea trece. Se adâncește ca un mal mâncat. Fugi cât poți mai iute, Și mai ales nu face copii. Poet care a scris puțin, Philip Larkin asistă la lenta retragere a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt tare bine ascunse. Unul dintre ele apare în The Cumaen Sibyl, I, II. Am să-l citez pe al doilea, fiindcă mi se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe / când Apollo i-a oferit atâția ani / câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși / sânii aceia ofiliți încă mai au / lapte celest pentru cel ce aspiră / la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru tine? RF. Ca tânără poetă, Eliot a fost extrem de important pentru mine și n-am nici cea mai mică îndoială că ritmuri și alte influențe ale lui se pot detecta în ce am scris, mai ales în poemele de tinerețe. Alt poet pe care l-am studiat în tinerețe a fost Robert Graves. Amândoi erau foarte legați de lumea clasică, și eu asemeni lor. Eliot ne-a influențat pe toți cei din generația mea, dar cu vremea a devenit mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
extrem de important pentru mine și n-am nici cea mai mică îndoială că ritmuri și alte influențe ale lui se pot detecta în ce am scris, mai ales în poemele de tinerețe. Alt poet pe care l-am studiat în tinerețe a fost Robert Graves. Amândoi erau foarte legați de lumea clasică, și eu asemeni lor. Eliot ne-a influențat pe toți cei din generația mea, dar cu vremea a devenit mai interesant pentru mine să mă ocup de poeții care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este că mai tot ce am făcut se datorează în mare parte prietenilor care m-au sprijinit. LV. Vezi îmbătrânirea ca pe ceva firesc. În Getting Older scrii: Ne apropiem cu toții de marginea aceleiași bezne care pentru mine e mută. Tinerețea nu e o temă la care să ții, dar îmbătrânirea este. Ai scris despre copii, dar nu despre propria ta tinerețe. De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe ceva firesc. În Getting Older scrii: Ne apropiem cu toții de marginea aceleiași bezne care pentru mine e mută. Tinerețea nu e o temă la care să ții, dar îmbătrânirea este. Ai scris despre copii, dar nu despre propria ta tinerețe. De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E un echilibru care a venit de la sine ori l-ai cultivat? EF. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tinerețe. De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E un echilibru care a venit de la sine ori l-ai cultivat? EF. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit fericirea, deși cred că e vorba aici mai degrabă de perioada când aveam în jur de patruzeci de ani. LV. Încă un ecou este Sylvia Plath, cu Lady Lazarus, în titlul tău Lazarus" Sister titlu evident ironic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am ținut cam toată viața. Sper că el mă va reprezenta cel mai exact. Ar trebui să apară la anul. LV. Ce părere aveți despre filmul făcut după Iubita locotenentului francez, despre modul cum filmul schimbă perspectiva textului? JF. În tinerețe am studiat serios filmul, m-am gândit mult la el. Nu-l găsesc deloc facil și lipsit de efort, nu în variantele lui franțuzești și italienești. LV. Ce preferați, cartea sau filmul? JF. Am mari îndoieli în ce privește Hollywood-ul și cred
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e liric, iar eu am folosit mult narațiunea la persoana întâia în ultimele mele trei romane (inclusiv Thinks...), poate ca să abordez emoțiile "tandre" asociate cu iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. LV. Cum vezi finalul ideal pentru un roman? Ai distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe când aveam 16 ani. Privind în urmă, cred că e mult prea aproape de propria mea experiență (nu povestirea, ci decorul), așa că e o carte oarecum limitată, dar onestă. Cred că mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. LV. Ai un gen de critică la care ții mai mult? Ce ar trebui să facă un critic? Ca și romancierul Desperado, criticul Desperado revine la plăcerea narațiunii. Ce părere ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum sună "încărcătură de viață". În narațiunea, în intriga mea, nu e neapărat necesar să se cunoască toată istoria unui erou care a ajuns la o anume vârstă. Cred că aș fi totuși tentat să scotocesc, cât de cât, în tinerețea eroului, chiar dacă nu pare semnificativ ar putea căpăta un sens în cele din urmă. Consider că o caracterizare depinde în bună măsură de un anume sentiment al existenței personajului înainte de narațiunea propriu zisă, înainte de istoria imediată la fel ca în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
m-am îndrăgostit și am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an. Acesta e momentul când l-am descoperit pe Blake. Îmi plăcea deja Chagall în tablourile de tinerețe (accentuez că e vorba de opera lui de tinerețe, fiindcă restul tablourilor lui mi se par oarecum primitive și sentimentale). De Alasdair Gray nu aveam idee. Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an. Acesta e momentul când l-am descoperit pe Blake. Îmi plăcea deja Chagall în tablourile de tinerețe (accentuez că e vorba de opera lui de tinerețe, fiindcă restul tablourilor lui mi se par oarecum primitive și sentimentale). De Alasdair Gray nu aveam idee. Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat "vizionară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de Pseudo-Apuleius în tratatul Herbarius. Denumirile acestor plante sunt atestate de lingviști, de istorici și preluate de Istoria Medicinei cu remarcarea vâscului, care la daci se bucura de o atenție deosebită, fiind utilizat pentru fluidizarea sângelui, echilibrarea tensiunii și menținerea tinereții. Preoții daci, spiritualiști prin însăși religia lor, practicau dieta vegetală, apicolă, recomandând-o enoriașilor, cum scriu Clemens din Alexandria, ca si Jordanes. Amândoi istoricii vorbesc despre viața religioasă dacică, obiceiuri, abstinență în menținerea vigoarei și formarea caracterului. Decizia lui Deceneu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la arabi a fost posibilă datorită dezvoltării chimiei și a importului de droguri, (medicamente) din Orient, căci persanii erau pricepuți în prepararea parfumurilor și substanțelor colorante. La arabi s-a dezvoltat chimia, pentru că ei căutau „elixirul vieții“ care să dea tinerețe veșnică și să vindece toate bolile. în afara acestor cercetări utopice arabii au obținut succese remarcabile în domeniul practic al farmacologiei: prepararea siropurilor, extraselor de fructe, întrebuințarea narcoticelor. Geber în sec. VII a preparat clorura de mercur. Pentru Istoria Medicinii este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cei mai mulți specialiști o consideră vârsta marilor prefaceri fiziologice și psihologice, a marilor întrebări, a viselor îndrăznețe, perioada celei de-a doua nașteri (I. Dumitrescu, 1980, p. 6). Adolescența face trecerea de vârsta copilăriei, a dependenței de părinți la cea a tinereții, „desprinderi de cuib” și a încercării forțelor proprii. Altfel spus, această etapă de vârstă are o importanță esențială în formarea individului ca viitor adult. Au existat însă și autori care și-au pus problema existenței unor societăți în care trecerea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
școlii se face din motive pragmatice sau nonintelectuale, pe măsură ce tinerii se maturizează, credințele și atitudinile adoptate devin o parte a propriei lor identități ideologice. Durkin (1995) arată că dezvoltarea identității este un proces care se poate prelungi dincolo de adolescență, până în tinerețe inclusiv, datorită influențele ulterioare ale mediului. În general, nu toate cercetările sprijină ideea conform căreia cei mai mulți adolescenți trăiesc o autentică criză de identitate (Feldman și Elliot, 1990). La rândul lui, G. Allport elaborează o teorie centrată pe ideea dezvoltării stadiale
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și 20 de ani (interval acceptat și în dicționarele de specialitate). Autorii englezi plasează adolescența între 13 și 19 ani, J. Piaget între 15 și 18 ani, Gesell între 10 îi 16 ani. O altă categorie de autori includ în tinerețe două vârste: pubertatea (14-17 ani) îi adolescența (17 20) ani iar Flaherty o împarte în 3 stadii: pubertatea, adolescența timpurie și adolescența târzie. O a treia categorie de autori consideră termenii de „adolescență” și „tinerețe” ca fiind sinonimi. Astfel G.
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
categorie de autori includ în tinerețe două vârste: pubertatea (14-17 ani) îi adolescența (17 20) ani iar Flaherty o împarte în 3 stadii: pubertatea, adolescența timpurie și adolescența târzie. O a treia categorie de autori consideră termenii de „adolescență” și „tinerețe” ca fiind sinonimi. Astfel G. Fouchard și M. Davranche considerau că tinerețea durează de la 14 la 25 de ani, iar UNESCO consideră tinerețea între 14 și 28 de ani. J. C. Teseco plasează tinerețea între 15 și 24 de ani
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
adolescența (17 20) ani iar Flaherty o împarte în 3 stadii: pubertatea, adolescența timpurie și adolescența târzie. O a treia categorie de autori consideră termenii de „adolescență” și „tinerețe” ca fiind sinonimi. Astfel G. Fouchard și M. Davranche considerau că tinerețea durează de la 14 la 25 de ani, iar UNESCO consideră tinerețea între 14 și 28 de ani. J. C. Teseco plasează tinerețea între 15 și 24 de ani, iar L. Rosenmary consideră tineri indivizii între 13 și 25 de ani
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
pubertatea, adolescența timpurie și adolescența târzie. O a treia categorie de autori consideră termenii de „adolescență” și „tinerețe” ca fiind sinonimi. Astfel G. Fouchard și M. Davranche considerau că tinerețea durează de la 14 la 25 de ani, iar UNESCO consideră tinerețea între 14 și 28 de ani. J. C. Teseco plasează tinerețea între 15 și 24 de ani, iar L. Rosenmary consideră tineri indivizii între 13 și 25 de ani. Din aceste periodizări rezultă patru tendințe. Prima este de contopire a
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
autori consideră termenii de „adolescență” și „tinerețe” ca fiind sinonimi. Astfel G. Fouchard și M. Davranche considerau că tinerețea durează de la 14 la 25 de ani, iar UNESCO consideră tinerețea între 14 și 28 de ani. J. C. Teseco plasează tinerețea între 15 și 24 de ani, iar L. Rosenmary consideră tineri indivizii între 13 și 25 de ani. Din aceste periodizări rezultă patru tendințe. Prima este de contopire a adolescenței în copilărie; adolescenții sunt copii mai mari. A doua de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de ani, iar L. Rosenmary consideră tineri indivizii între 13 și 25 de ani. Din aceste periodizări rezultă patru tendințe. Prima este de contopire a adolescenței în copilărie; adolescenții sunt copii mai mari. A doua de contopire a adolescenței cu tinerețea; adolescentul este și adult în măsura în care îndeplinește muncile celui din urmă. A treia - de separare a adolescenței de alte vârste. În sfârșit, a patra tendință este de definire a adolescenței prin componentele ei specifice și nu printr-un interval de timp
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
nu ating niciodată stadiul operațiilor formale. Astfel, într-un experiment realizat pe 265 de subiecți de vârste diferite, care trebuia să rezolve aceeași problemă a pendulului, s-au constatat următoarele rezultate: Din acest tabel rezultă că cei aflați în perioada tinereții sau a adolescenței târzii au rezolvat problema în proporție mai mare. Ei sunt capabili de gândire abstractă, de analiza critică a doctrinelor filosofice și politice și câteodată, de elaborarea unor teorii proprii care să reformeze societatea. II.7 Afirmarea personalității
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Împărat Galben / Huangdi (2697-2597 î. H.) învățături despre tehnicile erotice, texte scrijelate pe carapace de broască. Mai târziu au fost rescrise pe foi de bambus, pe suluri de mătase, în Cartea Doamnei Pure. Împăratul era îndrumat cum să-și păstreze tinerețea și vigoarea, ce poziții să practice în actul sexual, cum să-și rețină sămânța pentru a nu se istovi. A învățat arta masajului erotic, faptul că actul sexual înseamnă armonizarea energiilor yang-yin. Vechile scrieri chinezești au construit și un model
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]