17,527 matches
-
-i succeadă Salonei ca scaun episcopal și centru administrativ al autorităților bizantine. A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra curentului neoclasic. După două decenii de apogeu al puterii, longevitate nemaivăzută de Roma de la sfârșitul secolului al II-lea, împăratul Dioclețian părea obosit și măcinat de responsabilități: la 20 noiembrie
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
monumentul ar fi servit drept "palatium" (termen latinesc care este originea etimologică a cuvântului „palat”), adică edificiu conceput simultan pentru a cuprinde reședința privată imperială și pentru desfășurarea complexului ceremonial aulic care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sarcofagului lui Dioclețian în turnul de sud-est al palatului. Primele desene ale palatului datează din secolul al XVI-lea și aparțin unui italian neidentificat. Păstrate în colecțiile Institutului Regal britanic de la Londra, ele au aparținut la scurt timp după realizare arhitectului italian Andrea Palladio care le-a adnotat: aceasta l-a determinat pe E. Hébrard să-i atribuie acestuia paternitatea lor. Anecdota este totuși semnificativă pentru impactul important pe care l-a avut redecoperirea palatului lui Dioclețian asupra arhitecturii neoclasice. Cărturarul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Cărturarul lyonez Jacob Spon și botanistul englez George Wheler au fost primii care au propus reconstituirea ansamblului complexului în publicarea călătoriei efectuate de ei împreună în Italia în 1675. Abia în 1721 însă, odată cu opera "Schițe de arhitectură istorică" a arhitectului austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach, au apărut primele desene realizate pornind de la studiile de pe teren. Această reconstrucție a fost reluată și de Daniele Farlati în ilustrațiile celui de-al doilea volum din opera sa "Illyricum Sacrum", din 1753. În
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
au apărut primele desene realizate pornind de la studiile de pe teren. Această reconstrucție a fost reluată și de Daniele Farlati în ilustrațiile celui de-al doilea volum din opera sa "Illyricum Sacrum", din 1753. În iulie 1757, a sosit la Split arhitectul scoțian , care și-a continuat în Dalmația călătoria sa începută în Italia, în compania pictorului francez Charles-Louis Clérisseau. Obiectivul său declarat era de a realiza o colecție de desene cu vestigii ale palatului lui Dioclețian, care să le completeze pe
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
despre orașul medieval. După aceea, abia la începutul secolului al XX-lea au fost realizate, la câțiva ani depărtare unul de altul, cele două mari studii științifice ale palatului, care încă mai stau la baza bibliografiei contemporane. Primul este opera arhitectului austriac Georg Niemann între 1905 și 1910, iar a doua aparține francezilor și Jacques Zeiller între 1906 și 1910. După aceste două studii fondatoare, lucrul a continuat. În 1924, casa episcopală de lângă catedrală a fost distrusă de un incendiu, ceea ce
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mare importanță, făcute din blocuri mari de piatră și un zid de sprijin, cu o parte inferioară, prin care era canalizată apa, și o punte pentru trecători. Aceste vaduri au evoluat, uneori, spre podețe / poduri de lemn sau de piatră. Arhitecții romani au fost maeștri în arta proiectării de poduri, fiind cei mai stimați din categoria lor. Podurile au fost construite din lemn sau piatră, în funcție de nevoile și posibilitățile de aprovizionare sau economice. Podurile de lemn erau sprijinite pe piloni fixați
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
de construcția mărețului Pod al lui Traian. Cunoscutul pod de la Drobeta a fost construit pentru pregătirea celui de-al Doilea Război Dacic. Podul, probabil cel mai mare la acea dată, și pentru multe secole în continuare, a fost proiectat de arhitectul Apollodor din Damasc. Câteva drumuri: Cucerirea Galiei de către legiunile romane a fost în mare măsură ușurată de mulțimea de căi și drumuri, unelte de comunicație cu vocații multiple (strategică, economică, socială sau culturală) între cetățile galilor. Vechile drumuri ale galilor
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
planurilor sale, precum și pentru a limita la minim nevoia de a se recurge la specialiști străini, Vintilă Brătianu dispune înființarea unui serviciu nou în cadrul primăriei, numit „"Serviciul lucrări noi, iluminat și tramvaie"”, dispunând totodată încadrarea sa numai cu ingineri și arhitecți români tineri, sub conducerea inginerului Radu Ștefănescu. Dintre aceștia pot fi enumerați: arhitectul Dumitru Hârjeu, inginerii Dimitrie Leonida, P. Nemeș sau D. Germani. Sub conducerea acestora se vor executa lucrările publice cele mai importante din timpul mandatului său de primar
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
la specialiști străini, Vintilă Brătianu dispune înființarea unui serviciu nou în cadrul primăriei, numit „"Serviciul lucrări noi, iluminat și tramvaie"”, dispunând totodată încadrarea sa numai cu ingineri și arhitecți români tineri, sub conducerea inginerului Radu Ștefănescu. Dintre aceștia pot fi enumerați: arhitectul Dumitru Hârjeu, inginerii Dimitrie Leonida, P. Nemeș sau D. Germani. Sub conducerea acestora se vor executa lucrările publice cele mai importante din timpul mandatului său de primar. În anul 1910, la încheierea mandatului lui Vintilă Brătianu, situația iluminatului public se
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
industrializate la acea dată din București. Strada lega Gara Filaret de fabricile de pe Dâmbovița: Fabrica de Pielărie, Fabrica de Turnătorie Lemaitre și, în special, de Abatorul Comunal, construit începând cu iunie 1908. în iunie 1909 începe construcția locuințelor sub supravegherea arhitectului Ernest Doneaud, la acea dată „Capul Serviciului Construcții și Clădiri” din cadrul Primăriei Bucureștilori, secondat de inginerul N.G. Costinescu. Ridicarea clădirilor a fost realizată de către firma antreprenorului Emil Peternelli. Lucrările se termină la data de 1 octombrie 1909, dată la care
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
și Clădiri” din cadrul Primăriei Bucureștilori, secondat de inginerul N.G. Costinescu. Ridicarea clădirilor a fost realizată de către firma antreprenorului Emil Peternelli. Lucrările se termină la data de 1 octombrie 1909, dată la care se semnează contractul între antreprenorul E. Peternelli și arhitectul Doneaud prin care sunt recepționate definitiv. La 1 noiembrie 1909, primii locatari încep să își ia proprietățile în primire și să plătească ratele pentru următoarele șase luni. În total au fost construite 10 imobile pe partea stângă a străzii (dinspre
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
locatari încep să își ia proprietățile în primire și să plătească ratele pentru următoarele șase luni. În total au fost construite 10 imobile pe partea stângă a străzii (dinspre Calea Șerban Vodă spre Parcul Carol), totalizând 28 de locuințe separate. Arhitectul francez a preferat un stil neo-românesc simplificat, aflat încă într-o faza incipientă. Tot în această perioadă încep să fie construite primele cartiere de lux, în noile zone rezidențiale, special destinate: Șoseaua Kisselef, șoseaua Bonaparte (Dorobanți) sau șoseaua Jianu (Aviatorilor
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
stilul clădirilor, amenajarea curților lor interioare, modul de tratare a sptiului verde, tipul de delimitare prin garduri etc. Acesta este motivul omogenității acestui complex rezidențial. Deși autorul proiectului nu este cunoscut, se presupune că a fost fie Ion Mincu, fie arhitectul Ion Dimitrie Berindei, care este și autorul primelor cartiere rezidențiale dintre bulevardul Aviatorilor și Calea Dorobanți. Vilele au fost realizate de arhitecti cunoscuti precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smărăndescu etc. Din punct de
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
ori în stilul eclectic, la modă în Europa în acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantică, în maniera grădinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piațete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Referitor la costurile acestor locuințe, arhitectul Paul Smărăndescu preciza că: „"imobilul Elenei Sturdza Șcheianu din Strada Polonă numărul 10 a costat 120.000 lei, iar casa colonelului Bădulescu din Strada Dumbrava Roșie numărul 1, construită în anul 1912, a costat 130.000 lei"”, costul a aproximativ
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
contemporare”, început de către I. Kurcz, A. Lewicki, J. Sambor Woronczaka (Kraków: IJP PAN 1990-1991), la care cea mai mare contribuție a avut-o Krzysztof Szafran. Fiu al doi istorici de literatură polonă Janina Kulczyckiej-Saloni și Juliusz Saloni. Maria Saloni- Sadowska, arhitect este cel mai cunoscut dintre cei patru copii. Membru al Comitetului de Lingvistică PAN. A absolvit două secții universitare, polonistică precum și matematică, ceea ce înseamnă că textele sale se caracterizează printr-o integritate logică foarte mare și rigoare metodologică. Din pasiune
Zygmunt Saloni () [Corola-website/Science/329426_a_330755]
-
Polonez. A murit în 1847 și a fost îngropat în cimitirul evanghelic-luteran din Varșovia (aleea 1, nr. 12) Soțiile: Linde a avut doisprezece copii, dintre care 8 au murit în copilărie. Fetele care au rămas, Louis Dominika Eleonora (1815-1900); soția arhitectului varșovian Józef Gorecki, fondatorul bursei S.B. Linde.
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
tipografie din oraș. Multe lucrări ale mișcării renascentiste, au fost create acolo în acea perioadă. Arta și arhitectura au înflorit sub ochiul atent al regelui Sigismund I, care a urcat pe tron în 1507 și a început un proiect major (arhitectul Berrecci) de refacere a reședinței vechi a regilor Poloniei, Castelul Wawel, într-o modernă reședință renascentistă. În 1520, Johan Behem a făcut cel mai mare clopot de biserică, numit Clopotul Sigismund după regele Sigismund I. În același timp Hans Dürer
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
pe strada Mărășești, este o arenă multifuncțională din municipiul Ploiești, România. Este folosită ca bază locală pentru echipele masculine și feminine de baschet, volei și handbal din oraș.. Capacitatea sălii este de 3.500 de locuri. Autorul proiectului sălii este arhitectul Gheorghe N. Dumitrescu, iar șeful de proiect arhitectul Valentin Dumitrescu. Clădirea a fost construită de Trustul Construcții-Montaj Sucursala Brazi, sub supravegherea inginerilor Pascu și Ivanov. Proiectarea și construcția au avut loc între 1970 și 1972. Imobilul a fost inaugurat în
Sala Sporturilor Olimpia () [Corola-website/Science/330970_a_332299]
-
municipiul Ploiești, România. Este folosită ca bază locală pentru echipele masculine și feminine de baschet, volei și handbal din oraș.. Capacitatea sălii este de 3.500 de locuri. Autorul proiectului sălii este arhitectul Gheorghe N. Dumitrescu, iar șeful de proiect arhitectul Valentin Dumitrescu. Clădirea a fost construită de Trustul Construcții-Montaj Sucursala Brazi, sub supravegherea inginerilor Pascu și Ivanov. Proiectarea și construcția au avut loc între 1970 și 1972. Imobilul a fost inaugurat în 1972, a purtat inițial denumirea de Sala Sporturilor
Sala Sporturilor Olimpia () [Corola-website/Science/330970_a_332299]
-
loc între 1970 și 1972. Imobilul a fost inaugurat în 1972, a purtat inițial denumirea de Sala Sporturilor „Victoria” și avea o capacitate de 3.000 de locuri, din care 2.100 pe scaune și 900 în picioare. După 1989, arhitectul Gheorghe N. Dumitrescu a trimis numeroase adrese la Primăria Ploiești, Consiliul Județean Prahova, Prefectura Prahova, Inspectoratul de Stat în Construcții, Ministerul Tineretului și Sportului, în care solicita ca la să se efectueze o expertiză tehnică. În cele din urmă, Primăria
Sala Sporturilor Olimpia () [Corola-website/Science/330970_a_332299]
-
București, obținând diploma de inginer. În timpul studenției a fost solistul vocal al formației rock Odeon. Din 1970 a lucrat pe șantierul Chiajna, la un depozit legume fructe, ulterior la prefabricate (Vitan-Bârzești și Militari BCA), investiții (IAPI Turism București), sistematizare teritoriu (arhitect-șef al sectorului 6 București), proiectare (inginer principal ICRAL Cotroceni) până în ziua revoluției din 1989. Cariera literară și artistică evoluează în paralel cu cea de inginer. 1971 Debut ca publicist în revista „Săptămâna” lui Barbu, fiind titular al unei rubrici
George Stanca () [Corola-website/Science/330990_a_332319]
-
Ghibănescu a consacrat în 1915 familiei Râșcanu volumul X al seriei sale "Surete și Izvoade". În acest volum a fost publicat și arborele genealogic al familiei care ulterior a fost completat de istoricul Gheorghe G. Bezviconi iar apoi actualizat de arhitectul Dan Râșcanu. Originar de pe valea Teleajnei la Vaslui, neamul Râșcanilor s-a bifurcat într-o ramură boierească și alta răzeșească care au pierdut în timp conștiința originii comune. Primul „Râșcan” este consemnat la sfârșitul sec. XIV, pe vremea lui Iuga
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
anul 1691, la la inițiativa contelui Hieronymus Bernhard Ferrari d'Occhieppo, și au fondat aici încă de la început prima instituție de educație a fetelor catolice. În anii 1700-1705 surorile au reușit să construiască aici prima școală și mănăstire după planurile arhitectului Johann Martin Gumpp cel Bătrân. Pentru a permite elevelor să învețe într-o școală modernă, surorile au vândut prin anii 1971/1979 vechea lor clădire și s-au mutat într-o clădire nouă din vestul orașului. Fosta biserică a ursulinelor
Biserica ursulinelor din Innsbruck () [Corola-website/Science/328034_a_329363]
-
este o clădire industrială inclusă pe inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Timiș din anul 2015. Clădirea Abatorului a fost construită între anii 1904-1905 după planurile arhitectului László Székely, pe un teren viran situat între cartierele Fabric și Elisabetin. Complexul a avut inițial 11 corpuri de clădiri, iar din punct de vedere arhitectural, cel mai important este corpul central, aflat la intrarea în abator. În incinta abatorului
Abatorul din Timișoara () [Corola-website/Science/334902_a_336231]