20,565 matches
-
ei la Prusia în 1866 și mai târziu de Ducatul de Brunswick în 1884. Deși era cel mai mare strănepot pe linie masculină al regelui George al III-lea al Regatului Unit, Ducele de Cumberland a fost deposedat de onorurile britanice deoarece s-a situat de partea Germaniei în Primul Război Mondial. Prințul , Duce de Brunswick-Lüneburg, Prinț al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei s-a născut la Hanovra în timpul domniei bunicului patern, Ernest Augustus I. El a devenit prinț moștenitor
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
Danemarcei și sora Prințesei de Wales (mai târziu regina Alexandra). La 21 decembrie/22 decembrie 1878, el și Prințesa Thyra s-au căsătorit la Palatul Christiansborg din Copenhaga. Regina Victoria l-a numit pe Ducele de Cumberland colonel în Armata britanică în 1876 și l-a promovat general major în 1886, general locotenent în 1892 și general în 1898. Deși el are nobil britanic și prinț al Marii Britanii și Irlandei, el a continuat să se considere monarh exilat a unui regat
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
prinți germani când toate dinastiile germane au fost desființate de către guvernul provizoriu german, care a fost stabilit atunci când însuți împăratul a abdicat și a fugit din Germania în exil în Olanda. Izbucnirea Primului Război Mondial a creat o ruptură între familia regală britanică și verii săi din Hanovra. La 13 mai 1915, regele George al V-lea al Marii Britanii a dispus scoaterea Ducelui de Cumberland din Ordinul Jartierei. În conformitate cu termenii privării de titluri, la 28 martie 1919, numele său a fost îndepărtat de pe
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
al Aliaților, ceea ce a condus la înfrângerea mareșalului Erwin Rommel în Africa de Nord. Un britanic merge în Caucaz pentru a-i duce pe sovietici către victorie în Bătălia de la Stalingrad. Italia renunță la statutul de membru și trădează Puterile Axei. Armata britanică și Armata Roșie se reunesc și cuceresc Berlinul și, la sfârșitul războiului, conducătorii naziști - inclusiv Adolf Hitler — sunt judecați pentru crimele de război. Ultimele vorbe ale "Führer"-ului sunt "Deutsche, hier steh' ich" ("Germani, sunt aici"), sunt o imitare a
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
Adolf Hitler — sunt judecați pentru crimele de război. Ultimele vorbe ale "Führer"-ului sunt "Deutsche, hier steh' ich" ("Germani, sunt aici"), sunt o imitare a preotului Martin Luther. După război, Churchill rămâne conducătorul Marii Britanii și, datorită viziunii sale industrial-militare, Imperiul Britanic nu se destramă. Statele Unite stabilesc relații de afaceri strânse cu regimul de dreapta chinez al lui Chiang Kai-Shek, după alungarea comuniștilor lui Mao Zedong. După război, imperiul britanic devine rasist și mai imperialist, în timp ce Statele Unite îl scoate în afara legii pe
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
După război, Churchill rămâne conducătorul Marii Britanii și, datorită viziunii sale industrial-militare, Imperiul Britanic nu se destramă. Statele Unite stabilesc relații de afaceri strânse cu regimul de dreapta chinez al lui Chiang Kai-Shek, după alungarea comuniștilor lui Mao Zedong. După război, imperiul britanic devine rasist și mai imperialist, în timp ce Statele Unite îl scoate în afara legii pe Jim Crow, rezolvându-și probleme rasiste până în 1950. Ambele schimbări provoacă tensiuni culturale și rasiale între Statele Unite și Marea Britanie, conducând la un Război Rece pentru hegemnoia mondială. Ambele
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
1989, Conducătorul Suprem al Iranului, Ayatollahul Ruhollah Khomeini, a emis o "fatwa" prin care cerea tuturor bunilor musulmani să-l ucidă sau să ajute la uciderea lui Rushdie și a editorilor săi. După "fatwa", Rushdie a fost pus de guvernul britanic sub protecția poliției. Până în 2010, nu a fost rănit fizic, dar 38 de alte persoane au fost ucise în acte de violență comise împotriva persoanelor care au avut legături cu scrierea și publicarea cărții. Persoanele care au achiziționat și citit
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
Știind că nu pot trăi o viață de anonimat, ei caută o cale de mijloc între cele două. "Versetele satanice" este o reflexie a dilemelor autorului.” Ally a spus că această carte îl relevă pe autor ca fiind „victima colonialismului britanic al secolului al XIX-lea”. Rushdie însuși a confirmat această interpretare a cărții sale, spunând că nu este despre islam, „ci despre emigrare, metamorfoză, ruptura de sine, dragoste, moarte, Londra și Bombay.” El a spus și că „este un roman
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
prin care cerea tuturor bunilor musulmani să-l ucidă pe Rushdie și pe editorii săi, sau să-i ajute pe cei ce-l pot ucide dacă nu o pot face ei înșiși. După fatwa, Rushdie a fost pus de către guvernul britanic sub protecția poliției. În ciuda unei declarații conciliante a Iranului în 1998, și după ce Rushdie a declarat că nu va mai trăi ascuns, agenția deștiri a statului iranian a relatat în 2006 că fatwa va rămâne în vigoare permanent deoarece ea
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
Timpul dezarticulat (1959) (titlu original "Time Ouț of Joint") este un roman de Philip K. Dick, publicat prima dată în volum în Statele Unite în 1959. O versiune prescurtata a fost serializata în revistă britanică de science fiction "New Worlds Science Fiction" între decembrie 1959 și februarie 1960, sub titlul "Biography în Time". Românul cuprinde multe dintre temele preferate ale lui Dick, cu preocuparea să pentru natură realității și pentru oamenii obișnuiți care își trăiesc
Editura Timpul dezarticulat () [Corola-website/Science/320776_a_322105]
-
fel de capodoperă". Vânzările au fost obișnuite pentru genul SF din America, dar în Europa (unde toate cărțile lui Dick au fost primite cu căldură) au fost lansate ediții hardcover. Nu a primit nici premiul Nebula, nici Hugo, ci premiul britanic BSFA (1978), și cel francez Graouilly d'Or (după publicarea în Franța, în 1979). În 1978 a fost nominalizat la premiul Campbell. Titlul original al romanului, "A Scanner Darkly", este inspirat de expresia "Through a Glass Darkly" (română "într-o
Substanța M () [Corola-website/Science/320782_a_322111]
-
„” este un cântec al formației britanice JLS. Piesa este inclusă pe cel de-al doilea album de studio al grupului, "Outta This World". Înregistrarea a avut premiera pe data de 1 octombrie 2010, fiind lansat ca cel de-al doilea extras pe single al materialului în
Love You More () [Corola-website/Science/320774_a_322103]
-
o campanie de promovare independentă. Cântecul a fost lansat în format CD pe data de 15 noiembrie 2010 în Regatul Unit, cu doar o săptămână înaintea albumului de proveniență, "Outta This World". La scurt timp după primele confirmări oficiale, presa britanică a anunțat faptul că înregistrarea servește drept discul single oficial al programului umanitar "Children in Need", al cărui scop este acela de a strânge fonduri pentru persoanele dezavantajate din Regatul Unit. Odată cu premiera cântecului — materializată pe data de 1 octombrie
Love You More () [Corola-website/Science/320774_a_322103]
-
„” este un cântec al interpretei britanice Alesha Dixon. Acesta a fost produs de Sham E. Joseph și inclus pe cel de-al treilea album de studio din cariera independentă a artistei, "The Entertainer". Înregistrarea a avut premiera pe data de 23 iulie 2010, servind drept primul
Drummer Boy () [Corola-website/Science/320789_a_322118]
-
o bună reprezentare a albumului "The Entertainer". Videoclipul a fost filmat în Los Angeles, California și regizat de Ray Kay, acesta afișând-o pe solistă în compania a zece dansatori și douăzeci de toboșari. Scurtmetrajul a primit aprecieri din partea presei britanice, "Daily Mail" considerând că acesta „o reafirmă pe Dixon drept unul dintre cele mai importante talente ale Regatului Unit”. Pentru a-i crește popularitatea, artista a interpretat înregistrarea într-o serie de emisiuni sau spectacole pe teritoriul Marii Britanii, printre care
Drummer Boy () [Corola-website/Science/320789_a_322118]
-
păzită fiind de două persoane de sex masculin, toți trei purtând obiecte vestimentare ce variază între roșu și negru. Lansare și percepție Premiera în mediul online s-a materializat pe data de 6 august 2010 pe website-ul oficial al publicației britanice "The Sun". Prima difuzare pe posturile de televiziune a fost marcată la o zi distanță, prin prezentarea sa pe "4 Music" (la ora 11:15 AM), iar mai apoi pe "Channel 4" (la ora 12:50 PM) — ambele fiind pe
Drummer Boy () [Corola-website/Science/320789_a_322118]
-
s-a dat pe teatrul de operațiuni din Pacific al celui de al Doilea Război Mondial, când Japonia a invadat fortăreața Aliaților de la Singapore. Singapore era principala bază militară britanică din Asia de Sud-Est și era poreclit „Gibraltarul Estului”. Luptele din Singapore au durat din 31 ianuarie până la 15 februarie 1942. Rezultatul a fost căderea Singaporelui în mâinile japonezilor, și cea mai mare capitulare a unor trupe aflate sub comandă britanică din
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
militară britanică din Asia de Sud-Est și era poreclit „Gibraltarul Estului”. Luptele din Singapore au durat din 31 ianuarie până la 15 februarie 1942. Rezultatul a fost căderea Singaporelui în mâinile japonezilor, și cea mai mare capitulare a unor trupe aflate sub comandă britanică din istorie. Circa 80.000 de soldați britanici, australieni și indieni au devenit prizonieri de război, alăturându-se celor 50.000 de prizonieri luați de japonezi în campania din Malaya. Primul Ministru britanic Winston Churchill a spus despre nedemna cădere
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Estului”. Luptele din Singapore au durat din 31 ianuarie până la 15 februarie 1942. Rezultatul a fost căderea Singaporelui în mâinile japonezilor, și cea mai mare capitulare a unor trupe aflate sub comandă britanică din istorie. Circa 80.000 de soldați britanici, australieni și indieni au devenit prizonieri de război, alăturându-se celor 50.000 de prizonieri luați de japonezi în campania din Malaya. Primul Ministru britanic Winston Churchill a spus despre nedemna cădere a Singaporelui în mâinile japonezilor că a fost
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
capitulare a unor trupe aflate sub comandă britanică din istorie. Circa 80.000 de soldați britanici, australieni și indieni au devenit prizonieri de război, alăturându-se celor 50.000 de prizonieri luați de japonezi în campania din Malaya. Primul Ministru britanic Winston Churchill a spus despre nedemna cădere a Singaporelui în mâinile japonezilor că a fost „cel mai mare dezastru” și „cea mai mare capitulare” din istoria britanică. Japonia a hotărât să invadeze Malaya deoarece avea nevoie de valoroasele resurse naturale
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
50.000 de prizonieri luați de japonezi în campania din Malaya. Primul Ministru britanic Winston Churchill a spus despre nedemna cădere a Singaporelui în mâinile japonezilor că a fost „cel mai mare dezastru” și „cea mai mare capitulare” din istoria britanică. Japonia a hotărât să invadeze Malaya deoarece avea nevoie de valoroasele resurse naturale pe care le putea obține de acolo pentru a le folosi în războiul dus în Pacific împotriva Aliaților, date fiind restricțiile comerciale impuse de Aliați (ca răspuns
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
moment, japonezii au declanșat bombardamentele asupra Singaporelui, care au continuat permanent, deși bateriile antiaeriene au împiedicat devastarea totală a insulei. Armata japoneză a întâmpinat rezistență în nordul Malayei din partea unității III Corps a armatei indiene și a mai multor batalioane britanice. Deși Armata a 25-a era în inferioritate numerică în fața forțelor Aliaților din Malaya și Singapore, comandanții japonezi și-au concentrat forțele. Japonezii erau superiori din punctul de vedere al tancurilor, al suportului aerian, al coordonării, al experienței și al
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
25-a era în inferioritate numerică în fața forțelor Aliaților din Malaya și Singapore, comandanții japonezi și-au concentrat forțele. Japonezii erau superiori din punctul de vedere al tancurilor, al suportului aerian, al coordonării, al experienței și al tacticii militare. Forțele britanice, în schimb, s-au lăsat flancate în mod repetat, crezând—în ciuda numeroaselor atacuri prin învăluire ale japonezilor—că jungla malayană este impenetrabilă. Forțele aeriene japoneze erau mai numeroase și mai bine pregătite decât slaba combinație de piloți nepregătiți și echipament
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
hârtie, a puțin peste patru divizii. Existau aproximativ 70.000 de soldați de linia întâi grupați în 38 de batalioane de infanterie - 13 britanice, 6 australiene, 17 indiene și 2 malayane - și 3 batalioane de mitraliere. Nou-sosita Divizie 18 Infanterie britanică, sub comanda general-maiorului Merton Beckwith-Smith avea efectiv complet, dar îi lipsea experiența și pregătirea; majoritatea celorlalte unități erau sub nivelul maxim numeric, câteva fiind amestecate din cauza pierderilor mari suferite în timpul campaniei de pe continent. Batalioanele locale nu aveau experiență și, în
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Yamashita să flancheze Brigada 22 pe linia Jurong și să ocolească Divizia 11 indiană la baza navală. Gărzile Imperiale nu au reușit, însă, să profite de ocazie și să avanseze în centrul orașului. În seara de 10 februarie, primul ministru britanic Winston Churchill, i-a transmis lui Wavell o telegramă în care îi spunea: Wavell i-a spus apoi lui Percival că forțele terestre trebuie să lupte până la capăt, și că nu trebuie să existe capitulare generală în Singapore. La 11
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]