21,524 matches
-
Caraiani, Constantin Lucaciu, Viorel Stănilă, având funcțiile de directori în C.N.M. Petromin S.A., Alexandru Dima, Ion Anghelescu, care a fost director general în Compania Română de Pescuit Oceanic. După cum vedeți, Traian Băsecu, ministru al Transporturilor în acea perioadă, iese basma curată, deși are un dosar de amploare în problema vânzării și falimentării flotei românești. De ce tace Emil Constantinescu în cartea sa ”Adevărul despre România” și nu rostește deloc numele lui Traian Băsescu? Fiindcă era ministru în perioada mandatului său prezidențial și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în mod recurent, materialitate prețioasă. O așezare sub pavăză solară vizează și unele descântece în acțiunea lor de a remedia răul. Adeseori finalul poeziei ce definitivează starea pozitivă a pacientului conține o comparație cu soarele. Alături de „argintul strecurat”, „aurul revărsat/ curat”, soarele pe cerul senin sau răsărind devine o marcă a binelui absolut: „Și tu îi rămânea curată/ Luminată,/ Ca argintul strecurat,/ Ca soarele senin,/ Amin!” (Buhalnița - Iași), „Să rămâie (cutare)curat,/ Ca soarili când răsari” (Prisecani - Vrancea), „Și (cutari) sî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de a remedia răul. Adeseori finalul poeziei ce definitivează starea pozitivă a pacientului conține o comparație cu soarele. Alături de „argintul strecurat”, „aurul revărsat/ curat”, soarele pe cerul senin sau răsărind devine o marcă a binelui absolut: „Și tu îi rămânea curată/ Luminată,/ Ca argintul strecurat,/ Ca soarele senin,/ Amin!” (Buhalnița - Iași), „Să rămâie (cutare)curat,/ Ca soarili când răsari” (Prisecani - Vrancea), „Și (cutari) sî rămâi sanatos,/ Curat,/ Luminat,/ Ca Dumnezău ci l-o lasat,/ Ca maicî-sa ci l-o facut,/ Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o comparație cu soarele. Alături de „argintul strecurat”, „aurul revărsat/ curat”, soarele pe cerul senin sau răsărind devine o marcă a binelui absolut: „Și tu îi rămânea curată/ Luminată,/ Ca argintul strecurat,/ Ca soarele senin,/ Amin!” (Buhalnița - Iași), „Să rămâie (cutare)curat,/ Ca soarili când răsari” (Prisecani - Vrancea), „Și (cutari) sî rămâi sanatos,/ Curat,/ Luminat,/ Ca Dumnezău ci l-o lasat,/ Ca maicî-sa ci l-o facut,/ Ca soarili pi sanin,/ Amin!” (Sabasa - Neamț). Stereotipia acestui final de descântec a fost explicată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerul senin sau răsărind devine o marcă a binelui absolut: „Și tu îi rămânea curată/ Luminată,/ Ca argintul strecurat,/ Ca soarele senin,/ Amin!” (Buhalnița - Iași), „Să rămâie (cutare)curat,/ Ca soarili când răsari” (Prisecani - Vrancea), „Și (cutari) sî rămâi sanatos,/ Curat,/ Luminat,/ Ca Dumnezău ci l-o lasat,/ Ca maicî-sa ci l-o facut,/ Ca soarili pi sanin,/ Amin!” (Sabasa - Neamț). Stereotipia acestui final de descântec a fost explicată de Ovidiu Bârlea drept o alegere atentă a descântătoarelor, căci „supremul stadiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ochiul de noapte», «tronul» sau «cununa» Domnului”. Traian Herseni observa însă că „Sfântul Soare apare mai mult și mai frecvent decât Sfânta Lună”. Descântecele oferă un argument în acest sens, invocarea sacralității solare certificând victoria asupra bolii: „Pcicioru sî rămâi curat,/ Cum îi di la Dumnazău lasat/ Ca pcica di sari,/ Ca via ci-nflorești,/ Ca sfântu Soari ci rasarești” (Ciocănești - Suceava). Imaginea răsăritului de soare nu mai este aici metafora puterilor uraniene ale eroului din colinde, ci starea perfectă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bun sare și răsare,/ Cal bun sare-n pod d-aramă,/ Pod de-aramă zărnăiară/ Și hăutul se ducea/ Pe la măicuța sa./ Și măicuța lui... (cutare),/ Ea de veste că prindea/ Și-nainte le ieșea,/ Cu-n colac de grâu curat,/ Pe colac vadra de vin”. În celelalte etape, beneficiarii erau boierii, instanțe ficționale ale gospodarilor colindați, și pentru că ei erau purtați alături de fecior pe traseul eroizant, vocalele nu pot sugera decât această cuminecare din seva regăsită: „caii-și umbreau”, „caii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Iovan, ca și Mistricean, cade sub puterea unui blestem ce-l „califică” pentru o altă lume: „- Iovane, Iovane,/ Frate Iorgovane,/ La-'l mijloc de apă/ Tu să te faci piatră,/ Piatră năstămată,/ De-'l blestem de fată/ Că prea e curată!”. Puterea gesturilor magice făcute de fecioare este folosită în practicile de vindecare românești și în descântece, în care boala însăși este amenințată cu călcâi sau poală de „fată curată”. Fecioarele „posedă in nuce energia ocultă a purității și sfințeniei, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
piatră,/ Piatră năstămată,/ De-'l blestem de fată/ Că prea e curată!”. Puterea gesturilor magice făcute de fecioare este folosită în practicile de vindecare românești și în descântece, în care boala însăși este amenințată cu călcâi sau poală de „fată curată”. Fecioarele „posedă in nuce energia ocultă a purității și sfințeniei, a nonmanifestatului și inaccesibilului”, ceea ce dă gesturilor și cuvintelor pronunțate de ele puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
câte sute de ani suntem pe aceste locuri. Avem gospodării frumoase cu 2-3 case în ogradă (curte), șuri, pomi, vite. Avem Moldova aproape cu apa ei ca cristalu pentru scăldat și prins pește; poeni cu iarbă și flori, cu aer curat, cu dealuri frumoase. Și trăim din munca noastră zilnică grea și nu din mila nimănui. Și nimeni din satul nostru nu a negustorit aceste bunuri pentru bani în sutele de ani de când stăruim a sta aici, pe vreme bună ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
satul Cizur Menor, unde mă impresionează o clădire impunătoare, veche pe care flutură steagul Ordinului Cavalerilor de Malta. Este aici un albergue de peregrinos (han al pelerinilorî, dar mi-am continuat drumul cu elan spre următorul sat Zariquiegui. - Cât de curate și ordonate sunt satele pe aici! Trotuare pietruite largi și generoase, nenumărate mușcate la ferestre, curățenie peste tot. Păcat că biserica era închisă. Am început să urc, un urcuș lung pe un drum îngust și pietros, iar rucsacul nu mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a transformat într-o bucurie interioară la gândul că am privilegiul de a fi pelerin. Aceasta a fost prima zi efectivă a pelerinajului meu, rapidă, - frumoasă, un contact fizic cu camino, cu soarele dogorâtor și cu vântul puternic, cu satele curate și ordonate ale provinciei Navarra, cu primul albergue, un cumul de emoții și gânduri de recunoștință adusă tuturor acelora care înaintea mea au pășit pe camino. Podul romanic din Puente la Reina - Estella, 23 iulie M-am trezit în zorii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mă ung și constat că se poate și așa. Picioarele se simt mult mai bine cu noile mele sandale de la Geox. Acest albergue ANFAS aparține unei asociații care are în grijă și pe cei cu anumite dizabilități intelectuale. Este liniștit, curat, dotat cu tot ce trebuie, inclusiv un hol mare, cu multe scaune comode, mese, servici internet, sofa. Aș fi dorit să scriu pe sofa dar doarme un bărbat. Cine știe de ce nu doarme în dormitor?! Probabil îl deranjează puternicul miros
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dimineții, cu o temperatură foarte bună pentru mers. Până la prima localitate, Viana, drumul are mai multe urcușuri și coborâșuri printre lanuri de grâu treierat sau printre plantații de viță de vie. Multă vie mai cultivă spaniolii. Admir rândurile drepte, solul curat și îngrijit; parca îți vine să părăsești camino și să te plimbi printre rândurile de viță ce anunță o recoltă bogată. Dar îmi continui mersul pe drum, cu un pas hotărât, cadențat aproape, mereu același și puțin mai accelerat decât
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și muzică și vin la discreție. „Religia” mea însă nu-mi permite decât apă și mă mulțumesc cu ea dar compensez prin două porții de mâncare; de altfel, nu prea mult la foamea ce o simt. Dormitorul este mare, modern, curat, cu aproape 100 de paturi suprapuse. Mă rog Domnului să nu mai am parte de un alt sforăitor. Hanul pelerinilor-albergue (dormitorulî din Najera Orele trec cu repeziciune și la 19.30 merg la Sf. Liturghie la biserica franciscană aflată la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nu m-am mai întrebat ce caută aici. De la Najera, urc ușor spre Azofra, unde mă reped la un bar pentru micul dejun. Am - o foame de lup, și ceilalți pelerini la fel. După ce ies din localitatea mică, dar curată și ordonată, drumul continuă printre câmpii, ca de obicei. Aceleași câmpuri cu grâu sau viță de vie. La o răscruce, cu greu am găsit săgeata galbenă, dar am găsit-o totuși. în spatele meu văd că apare de pe o cărare o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe jos pe saltelele subțiri dormind însă liniștiți și complet străini de problemele mele personale. Doar un bărbat, nu departe de mine, se mișca din când în când în sacul lui de dormit. Am ieșit tiptil din sacristie, respirând aerul curat de afară, din noaptea liniștită și luminată discret de câteva lampadare din vecinătatea bisericii. Priveliștea exterioară, feeria nopții a luat locul frământărilor interioare, estompând durerile și neliniștile. Am găsit în liniștea și farmecul nopții, în invocarea spiritului păcii lui Dumnezeu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
-l întreb. Cu același zâmbet a plecat mai departe, iar eu spre Burgos însă cu o nedumerire în plus, frământândumă cazul acestui tânăr canadian. Intru în oraș printr-o zonă nouă plină de tot felul de depozite, magazine și blocuri curate, atrăgătoare. Este încă dimineață și la un bar mă opresc pentru micul dejun. Apoi îmi reiau drumul spre zona veche a orașului unde lângă catedrală se află hanul municipal „Los Cubos”. Ajung cu două ore înainte de a-l deschide pentru
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Terradillos de Templarios. Nu știu ce legătură are ordinul acestor cavaleri medievali cu această localitate, dar când ajung mă opresc la hanul de la marginea satului ce le poartă numele. Probabil că a aparținut cândva acestui ordin. Un han nou, modern, curat, cu toate serviciile, inclusiv internet, cu aceleași modele de calculatoare și aceleași tarife întâlnite și în alte locuri. Cu 50 eurocenți ai acces la internet 20 de minute. Cred că este aceeași firmă care le-a instalat peste tot. Spre
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu pelerinii la hanul parohial. Acesta este un căsoi cu etaj, cu multe dormitoare, cu pereții netencuiți, iar pe dinăuntru observ o structură de rezistență din lemn cu pereții acoperiți cu lut. Nu-i nimic, îmi zic, important este patul, curat și moale. în acest pelerinaj am învățat mai bine cât de important și de plăcut este un pat moale, simplu, chiar supraetajat. Am învățat cât de bună este apa, și cât de mult ar trebui să o prețuim. Am invatat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
inconștient de gloria unui imperiu colonial apus demult. Mă cazez la hanul Surorilor de Caravajal din centrul orașului. Sunt atât de amabile: nu este încă ora 12 și ele deja primesc pelerinii sosiți. Sunt condus apoi la dormitor, imens, dar curat și ordonat. Aici, spre diferență de alte hanuri, bărbații sunt separați de femei în dormitor, la fel și la băi și toalete. îmi fac timp după amiază să vizitez puțin partea veche a orașului. Clădirile nu sunt prea înalte, cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nesfârșite de grâu. Am apreciat în această zonă rețeaua de canale care asigură irigarea câmpurilor, multe dintre ele cultivate cu porumb. Sunt canale ce par a avea câteva decenii bune de viață, din beton, bine întreținute, cu o apă curgătoare curată care este trimisă apoi cu ajutorul pompelor și a țevilor metalice peste lanurile de porumb sau sfeclă. Pe drum, prin localități, întâlnesc la baruri fețe cunoscute. M-a surprins un grup de francezi între care un profesor căsătorit cu o femeie
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
spre următorul, Santa Catalina de Somoza, unde mă opresc pentru a servi o tortilla și o cană de lapte cu cafea. Alți pelerini doresc același meniu, fiind mai consistent. Și acesta este un sat frumos, cu obișnuitele case din piatră, curate, cu străzi îngrijite și multe, multe flori la ferestre, ce- ți încântă ochiul și-ți înveselesc inima. Și relieful este frumos. De la câmpiile nesfârșite din zilele trecute, acum admir dealuri și coline pline cu arbori, pini, stejari plantați poate acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
îl refuză din principiu. Deși, paradoxal, nesiguranțele omului asigurat în toate bunurile sale și în tot trupul său sunt mai mari decât ale celor total lipsiți de așa ceva. Siguranța noastră vine de undeva de sus și apoi din conștiința noastră curată și din curajul ce ni-l dă un ideal ce ne-a cucerit. După un timp, pe culme, ajung la o cruce înaltă, împrejmuită de o mulțime de pietre. Fiecare pelerin adaugă acolo o piatră, ca semn al participării la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în care văd un bărbat atletic înnotând. Am ispita de a-i urma exemplul, dar îmi aduc aminte că nu am costumație de baie, așa că nu-mi rămâne decât să merg mai departe. Și această localitate este frumoasă, cochetă chiar, curată, și-mi face plăcere să trec prin ea. Mă opresc în centru pentru a cumpăra câteva fructe și a face o pauză. Baruri și magazine se găsesc la tot pasul, iar pelerinii se opresc bucuroși. într-o mică piață găsesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]