17,991 matches
-
verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă în artă toată comoară de amintiri strânsă prin timp. Călătorind, așadar, printre firele de nisip ale amintirilor, cântărind zădărnicia alergării după mirajul statorniciei - Te chem mereu, te fură depărtarea -, Florentin Popescu trăiește revelația gratuității alegerii între formele înșelătoare ale realității (Țin alături în palmă / două fire mici de nisip / și-n timp ce mă ncearcă-ntrebarea / de-a ști în care-i cetatea / și-n care corabia / vine încet
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decât coloanele templelor. Exersarea slovei este ritualică, așa cum ritualic construiește tatăl gardul din grădină, din secvențe cântărite cu grijă, pentru că între litere este respirația cititorului: cititorule, tu mănânci cireșele pentru mine / nu-i bai, dar mai întâi sari gardul și fură-le. Fulgerul - alt laitmotiv al volumului -, sub care se împreunează lupii, e chiar mai singur decât fiarele, dar are puterea de a lăsa arhive pe Pietrele Nordului, lângă care tatăl își inițiază fiul, după furtună, în descifrarea tainelor vieții și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ea ne dă armonii de senzații, care aduc ceva din intimitatea profundă a lucrurilor. De aici și stilul său cu fraze lungi, cu incidențe, cu reveniri, cu ezitări”. Eugen Lovinescu este sensibil la debutul marii scriitoare pe care o va fura lui Ibrăileanu pentru a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei perioade. Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Căutați informații despre capitala României și scrieți un text cu titlul „București”. În pădure Călin Gruia „Când au trecut pe sus rândunelele, copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă. Arțarii băteau arama, plopii se muiau în galben, păducelul și cireșul sălbatic furau câte ceva din tăria amurgurilor, pe când stejarii abia își pătau frunzele cu praf de rugină. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se întunecau, iar măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile, trăgea fără milă în orice vietate îi ieșea în cale, fie căprioară, fie viezure, fie gușter, fie porumbel sălbatic, fie nevinovată turturea. Într-o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului, întâia biruință. În chipul acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți, căci colții dulăului, care-l însoțea supus, erau pravilă temeinică
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
unui fulger fatalitatea luptei sale; de aceea, îi spune în față: „Eu nu stau de vorbă cu un hoț!” Casa de Habsburg alege înțelegerea cu ungurii decât să facă dreptate românilor care au luptat pentru împărat. Din anul 1989 se fură încontinuu, distrugem și pritocim legi peste legi și nu construim nimic valoros și durabil. Viclenia, prostia și defăimarea au înlocuit dictatura comunistă. Pretinșii oameni politici doar se războiesc fără rușine: „Jos cutare! Jos cutare!”, iar din capul lor îngust nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Infanterie de la 1917, „Sculați, români”, compus de Iustin Iliescu și de Istrati pe care l-am proclamat Imnul Legiunii etc. Pentru a putea să cânți îți trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet este rupt de credință. De
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid național creștin, întemeiat de Titel Petrescu, patriarhul socialismului în România, care a fost întemnițat și ucis în torturi grele pentru a-l converti la comunism, furându-i membrii de partid. La fel și în zilele noastre, continuatorul legitim al lui Titel Petrescu, inginerul Cunescu, prin râvne oculte și ticăloase, a fost înlocuit de la conducere, iar partidul a fost capturat de comuniști, în frunte cu marele prosovietic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mure, alune. Câteodată, găseam în scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc, ca să împrăștie fum, și miere de viespi. Mai mâneam și "glojdani", niște plante dulci-acrișoare, mai înalte de obicei decât iarba, mere pădurețe și cartofi furați din câmp, copți în cenușă fierbinte. De la "palat", mai făceam o sută de pași până în dreptul cimitirului de pe Delături. Acolo, după ce depășea ultima casă și o cruce veche, cu un Christ de tablă ruginită, "ulița" se transforma în "drum"; înecat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fost, probabil, cel mai hazardat. Luasem în serios amănuntul că Solomon i-ar fi cerut fiului său Roboam să îngroape manuscrisul, după moartea sa, într-un cufăr de fildeș unde cartea ar fi stat ascunsă până ce niște filosofi babilonieni au furat-o. După cum luasem în serios legenda care pretinde că Solomon își așeza oaspeții la patru feluri de mese, săracii la mese de lemn, negustorii la mese de fier, generalii la mese de argint și artiștii la mese de aur. Dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ne-a trecut prin minte să vă luăm hainele, ați fi fost la voia noastră! - Ai dreptate Ano de la șantier, păcat, și acum v-am fi așteptat în mare să ne plantați veșmintele pe mal! Mare păcat, mai bine le furați! A fost singura dată când marea l-a trădat, iar păcatul ar fi fost mai mic... ei și astăzi ar fi înotat în mare pândindu-le iar Nicu nu s-ar fi întâlnit cu veșnicia într-un accident stupid de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit ca să fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică... mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
altora, când sunt mai buni, mai înțelepți decât ei? Această dorință imperioasă îi sufocă, însă acesta a fost și este mobilul neamului nostru! Au fost și sunt multe lepădături în el, conducători veroși umblă cu avantaje la mai marii lumii, fură pentru burta proprie sau interesul lor... însă au de unde lua! Strămoșii au trăit deziluzii, iubiri, au chefuit, au trecut prin suferințe de care au știut cei din jurul lor sau cel mai adesea numai ei. Derulând timpul ajungem în luna mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu mai prelungesc suspansul, am fost călcați de hoți azi-noapte. Niciodată nu găsesc ceva inteligent de spus în fața unor asemenea afirmații. Am răspuns ceva de genul, „groaznic“, urmat de „Sper că nu vă lipsește nimic de valoare“. — Nu s-a furat nimic, spuse doamna Tonks. În afară de manuscrisul dumneavoastră. Asta m-a lăsat fără grai. — Era în sertarul de sus al biroului meu, continuă ea. Se pare că hoțului nu i-a luat mult timp să-l găsească. Încă n-am anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în continuare pe drumul principal și între noi s-a căscat un mic spațiu nefamiliar. Până la portalul de la intrarea noastră era o scurtă alee mărginită de câțiva leandri răzleți și acolo, înainte de a descuia ușa, sperasem să încerc să-i fur Fionei o primă sărutare. Dar atmosfera nu mai era propice. Ea părea încă încordată, ținându-și poșeta strâns la piept, iar eu eram atât de emoționat, încât am bâjbâit prostește un secol - atât mi s-a părut - cu cheia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
urmă de Lawrence Winshaw, despre care sora lui Tabitha, în prostia ei, crezuse că aduce o dovadă sigură a vinovăției lui, dar recunosc că insistența lui în această privință mi se păruse cam neobrăzată. Pentru că el era cel mai îmi furase recent manuscrisul din biroul editorului meu, mă urmărise de două ori până acasă și o speriase de moarte pe Fiona. E adevărat că își ceruse scuze în scrisoare, dar tot nu consideram că era îndrituit să dicteze el condițiile. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sunt, cum se zice, cu fundul în două luntri. Râse amar. O expresie ironică, dacă ținem seama că toată persecuția, hăituirea la care am fust supus toată viața, este prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru câteva momente fericite furate din când în când în întunecimea unei toalete publice sau în sala de așteptare a unei gări. Cum poate fi atât de crudă societatea noastră? Cum poate pedepsi un om pentru o înclinație cât se poate de firească, pentru că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Înțelegeam că evenimentele la care devenisem involuntar martor trebuiau să se desfășoare până la capăt. Deci am luat-o fiecare pe drumul lui: eu m-am dus la culcare, iar Farrington, după cum voi afla ulterior, s-a dus mai întâi să fure o mașină de la un cetățean ghinionist - o treabă nu foarte dificilă pentru un om cu experiența lui - și apoi a plecat cu ea la Winshaw Towers, unde a pătruns prin fereastra bibliotecii pe care presupun că Tabitha o lăsase deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iarăși, la rândul tău, este important. George Brunwin nu fusese îmbrățișat niciodată de soția lui și nu mai avusese de mulți ani o amantă. Cu toate acestea, se bucura în mod regulat de lungi și drăgăstoase îmbrățișări, de cele mai multe ori furate în colțurile întunecate ale fermei pe care fusese odinioară fericit s-o considere a lui. Ultima ființă care-i acceptase avansurile era un vițel pe nume Herbert. Totuși, contrar bârfelor locale, George nu făcuse niciodată sex cu animalul. Deși probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alarmant mai devreme - taman de la doamna Tonks. Se pare că se produsese o nouă spargere, de data asta nu la birou, ci în casa domnului McGanny din St John’s Wood. Hoțul reușise să forțeze intrarea în seif și să fure mai multe documente personale. Printre ele, câteva scrisori de la Tabitha Winshaw și, din nu se știe ce motiv, declarațiile contabile ale firmei pentru anul fiscal 1981/82. Și mai bizar, fuseseră luate câteva fotografii dintr-unul din albumele de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi-am dat seama ce se întâmplase. În primul rând, nici măcar nu reușisem să-l întreb de ce Findlay era reținut la poliție - numai dacă, desigur (și brusc, asta părea unica soluție, evidentă), nu pătrunsese el în casa domnului McGanny și furase documentele legate de cartea mea. M-am dus în dormitor, m-am întins pe pat și m-am gândit la această posibilitate. Să-l fi prins deja, având în vedere că spargerea avusese loc ieri-noapte? Era posibil. Era bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care se scuza că le trimitea mai târziu ca de obicei. N-am reușit să mă mobilizez să mă uit la ele sau măcar să le scot din ambalaje. După-amiază m-am dus la apartamentul lui Findlay să văd ce hârtii furase. Nu-mi spuneau nimic nou. În schimb, am fost indignat sau uluit sau îngrijorat de scrisoarea Tabithei, iar față de dovada concretă pe care o aducea că le scrisese editorilor și îi implorase să-i furnizeze serviciile mele când eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
conta: trecuse bine de douăsprezece când Fiona fost chemată în cabinetul de consultații. Am așteptat afară, câznindu-mă să-mi păstrez o urmă de optimism în fața acestui mediu neîncetat descurajant: decorul grețos galben pal, automatul de cafea defect, care tocmai ne furase 60 de penny, haoticul sistem de încălzire (un enorm calorifer din fontă era încins, celălalt deloc; și din când în când țevile gâlgâiau, șuierau și se zguduiau vizibil pe lângă pereți, dislocând bucăți de gips). N-am putut suporta decât vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
băieți, cât și fete cu Rarița lui. Primul copil al lor a fost Mihai, după care au urmat: Ilinca, Anica, Vasile, Ion și Maria. Vasile Tonu a avut și cooperativă (dughiană). Dar a avut și ghinionul de a i se fura marfa din prăvălie și hoții să nu fie prinși. O dată cu cooperativizarea agriculturii și Tonu a trecut cu familia lui la C.A.P., ultimii trei copii ai lui mâncau ridiche neagră ca pe mere A fost și grădinar la C.A.P.
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]