17,575 matches
-
pe mări și oceane sub pavilion românesc : cele dedicate cercetărilor șiințifice, și cele dedicate pescuitului. a.- Stațiunea Zoologică Marină „Ioan Borcea” de la Agigea, moștenire a Institutului Bio-oceanografic ; <br>b.- Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole „Gr. Antipa” (Constanța), deasemenea moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>c.- Secția de Biologie Marină (Constanța) a Institutului de Biologie „Traian Săvulescu” al Academiei române; <br>d.- Stațiunea Oceanografică „Emil Racoviță” din Constanța, altă moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>e.- Laboratorul de Sedimentologie Marină al Universității
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole „Gr. Antipa” (Constanța), deasemenea moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>c.- Secția de Biologie Marină (Constanța) a Institutului de Biologie „Traian Săvulescu” al Academiei române; <br>d.- Stațiunea Oceanografică „Emil Racoviță” din Constanța, altă moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>e.- Laboratorul de Sedimentologie Marină al Universității din București; Institutul Bio-oceanografic Constanța Cea mai dintâi navă de cercetări științifice din România a fost... crucișătorul „Elisabeta”, nava amiral a flotei militare române între anii 1888-1918 pe care
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
OUG nr.123 din 1 septembrie 2005) protejează forma de exprimare sau de fixare a ideilor, nu ideile înseși. Subiectele protecției prin copyright includ: În general, durata copyrightului este de 70 ani după decesul autorului, drepturile patrimoniale fiind transmise prin moștenire. "Secrete comerciale". Există secrete comerciale și tehnice care pot influența rezultatele comerciale ale unei companii și pe care deținătorul nu dorește să le dezvălue. Secretele comerciale pot fi protejate prin clauze specifice care interzic dezvăluirea lor, în cadrul contractelor de joint
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
Cambodgia, si este o sursă de mândrie națională importantă,folosit în relațiile diplomatice cu Thailanda, Franța și Statele Unite ale Americii. O reprezentare a Angkor Wat a fost „inscripționata”pe o parte a steagului cambodgian în prima versiune,în anul 1863.Moștenirea artisticului sit Angkor Wat și a altor monumente din regiunea Angkor au dus direct la anexarea Cambodgiei de către Franța,ca un protectorat pe 11 august 1863. Acest lucru a dus rapid la reclamarea terenurilor din colțul de nord-vest al țării
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
aceasta este Naomi?” Mai apoi, cand Rut îl întâlnește pe Boaz, lucrurile par a se aranja, insa Boaz nu ii da un răspuns limpede în ceea ce privește viitorul, deoarece mai exista problema rudei care a avea, dupa lege, întăietate în drepturi față de moștenirea soțului lui Rut. Dar, la urmă, povestirea are un deznodământ fericit, și Rut se poate mărita cu Boaz și li se naște un fiu. Familia lui Elimeleh pribegește din Betleem, loc al cărui nume „Casa pâinii” simbolizează existența unui adăpost
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
Universitatea din Cluj precum și la Heidelberg. A făcut parte din mai multe asociații și comisii academice din România și din străinătate. El este cel care a creat și organizat „Muzeul Tehnicii Populare” din Pădurea Dumbrava. Aceasta este cea mai importantă moștenire ce a lasat-o Sibiului. Pe lângă acest muzeu, astăzi muzeu național, el a inițiat și publicat o serie de cercetări importante pentru etnografia românească. A fost colaborator permanent la mai multe reviste de specialitate sau ale Academiei Române. A publicat peste
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
mare parte din posesiunile coroanei spaniole Sfântului Imperiu Roman, Republicii Țărilor de Jos, Savoiei și Marii Britanii, destrămând imperiul european al Spaniei. În 1700, Carol al II-lea, ultimul monarh spaniol din dinastia Habsburg, a murit fără urmași, lăsându-și averea moștenire lui Filip, nepotul surorii sale și al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Filip a devenit astfel Filip al V-lea al Spaniei; fiind și cel mai tânăr fiu al delfinului Franței, Filip era în linia de succesiune la
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
ca imperiul multicontinental spaniol să treacă sub controlul lui Ludovic al XIV-lea a determinat ca o largă coaliție de puteri să se opună succesiunii lui Filip. Războiul a debutat încet, împăratul Leopold luptând să apere revendicările Habsburgilor austrieci asupra moștenirii spaniole. Pe măsură ce Ludovic al XIV-lea a început să-și extindă teritoriile, și alte țări europene (în principal Anglia, Portugalia și Țările de Jos) au intrat în război de partea Sfântului Imperiu Roman pentru a contracara expansiunea franceză. Alte state
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
încercat să recucerească teritoriile spaniole din Italia, declanșând Războiul Cvadruplei Alianțe în 1717. Întrucât Carol al II-lea al Spaniei era infirm și bolnav mintal încă din copilărie, era clar că nu va avea moștenitori. Astfel s-a ivit problema moștenirii tronului regatelor spaniole — nu doar Spania propriu-zisă, ci și dominioanele din Italia, din Țările de Jos, Filipine și din Americi. În absența unui moștenitor direct, a trebuit să se caute candidați printre descendenții surorilor regelui, fiecare dintre ei având drepturi
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, Leopold (care atunci nu avea copii) a acceptat o împărțire a teritoriilor spaniole între Bourboni și Habsburgi, deși testamentul lui Filip al IV-lea l-ar fi îndreptățit la întreaga moștenire. Această poziție s-a schimbat în 1689 când Leopold și-a asigurat susținerea lui William al III-lea al Angliei pentru a revendica întreg Imperiul Spaniol în schimbul ajutorului lui Leopold împotriva Franței în Războiul Marii Alianțe (1688-1697). Între timp, în
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Franța. Problema a devenit și mai gravă după ce Iosif Ferdinand a murit de variolă în 1699 la șase ani, redeschizând chestiunea succesiunii spaniole. Anglia și Franța au ratificat la scurt timp tratatul de la Londra, prin care tronul Spaniei era lăsat moștenire arhiducelui Carol. Teritoriile italiene aveau să fie anexate de Franța, în vreme ce arhiducele avea să primească restul imperiului Spaniol. Austriecii, care nu erau parte a tratatului, au fost nemulțumiți, în primul rând deoarece doreau să obțină întreaga Spanie și posesiunile ei
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
a se opune împărțirii, deși nu erau de acord între ei privind dinastia din care avea să facă parte viitorul rege. Oamenii politici filo-francezi erau, însă, majoritari și, în octombrie 1700, Carol al II-lea a acceptat să își lase moștenire întregul teritoriu celui de-al doilea fiu al Delfinului Franței, ducele de Anjou. Carol a luat măsuri de a împiedica o unire a Spaniei cu Franța; dacă Anjou ar fi moștenit cumva tronul francez, Spania ar fi trecut la fratele
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
curtea Franței a aflat pentru prima oară de testament, în pofida victoriei pe hârtie a Bourbonilor, consilierii lui Ludovic al XIV-lea au susținut că este mai sigur să se accepte tratatul de la Londra decât să se riște războiul pretinzând întreaga moștenire spaniolă. Jean-Baptiste Colbert, ministrul francez de externe, a susținut, însă, că, indiferent dacă Franța acceptă întreg Imperiul Spaniol sau doar o parte a lui, tot va trebui să lupte cu Austria, care nu accepta natura împărțirii descrisă prin tratatul de la
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
trebui să lupte cu Austria, care nu accepta natura împărțirii descrisă prin tratatul de la Londra. Mai mult, termenii testamentului lui Carol stipulau că lui Anjou i se va oferi de ales între întreg Imperiul Spaniol și nimic; dacă refuza, întreaga moștenire ar fi mers la fratele mai mic al lui Anjou, Carol, duce de Berry sau la arhiducelui Carol al Austriei. Știind că puterile maritime (Anglia și Provinciile Unite) nu vor fi de partea Franței într-o luptă pentru a impune
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
de Berry sau la arhiducelui Carol al Austriei. Știind că puterile maritime (Anglia și Provinciile Unite) nu vor fi de partea Franței într-o luptă pentru a impune tratatul de împărțire austriecilor și spaniolilor, Ludovic s-a hotărât să accepte moștenirea nepotului său. Carol al II-lea a murit la 1 noiembrie 1700, iar la 24 noiembrie, Ludovic al XIV-lea l-a proclamat pe Anjou Filip al V-lea, rege al Spaniei. Noul rege a fost declarat conducător al întregului
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
hasidică. El a fost urmat la conducerea Habadului de ginerele său (soțul fiicei), rabinul Menachem Mendel Schneerson, care a amplificat mișcarea. După moartea acestuia fără moștenitori masculini, mișcarea nu a mai ales un nou tzadik și s-a axat pe moștenirea spirituală a acestuia. O fracțiune mesianistă din cadrul Habad a ales calea cultului ultimului rabin din Lubavici, declarat „Rege Mesia”. La începutul secolului al XXI-lea Habad deținea 3 300 de instituții în circa 950 de orașe din 75 de țări
Habad () [Corola-website/Science/321226_a_322555]
-
țări precum Iranul, Pakistanul și Bangladeșul, unde se respectă principiul tribunalelor separate a diferitelor religii recunoscute de stat, precum și dreptul la un număr determinat de mandate în Parlament. În Egipt, de exemplu, legea familiei (căsătoria, divorțul, pensia alimentară, custodia copiilor, moștenirea și înmormântarea) este bazată pe credința religioasă a fiecărui individ. Statul egiptean recunoaște doar cele trei religii „cerești”: islamul, creștinismul și iudaismul. Familiile musulmane sub subiectele Șariei, cele creștine ale legii canonice, iar cele evreiești ale Halahei. În cazul disputelor
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
această practică avându-și originea în milleturile otomane, care punea pe prim plan credința unei persoane și pe unul secundar etnia acesteia. Politicieni seculariști precum Shulamit Aloni sau Uri Avnery au protestat împotriva acestei practici și au cerut desființarea acestei moșteniri otomane și înlocuirea sa cu un sistem copiat după abordarea occidentală, unde afilierea religioasă este considerată o chestiune privată de conștiință, în care statul nu trebuie să se amestece. Toate propunerile de acest tip au fost respinse până în acest moment
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
până în acest moment. Un caz interesant este cel al Greciei, care nu recunoaște în mod oficial sistemul milleturilor. În practică însă, Grecia recunoaște doar o minoritate musulmană, diferită de minoritarii din etniile turcă sau pomacă, ceea ce este în practică o moștenire a sistemului milleturilor otomane. Termenul „miliet” din limba turcă contemporană ("milliyet") poate fi tradus prin „național” ("milliyet naturpark"), dar el păstrează de asemenea și conotații religioase sau etnice ("çingene miliyeti": neamul Romilor), putând fi folosit și pentru încadrarea unei persoane
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
lui Ferdinand, Alfonso IX de León, a murit în 1230, voința sa a fost ca împărăția sa să fie dată fiicelor sale Sancha și Dulce, din prima căsătoria cu Teresa de Portugalia. Însă Ferdinand a contestat testamentul și a pretins moștenirea pentru el. S-a ajuns la un acord, negociat în primul rând între soțiile regelui decedat, Berengaria și Teresa, semnat la Benavente la 11 decembrie 1230, prin care Ferdinand primea împărăția Leonului, în schimbul unei despăgubiri substanțiale de bani și terenuri
Ferdinand al III-lea de Castilia () [Corola-website/Science/321293_a_322622]
-
sale de a supraviețui, de a-și păstra identitatea, în condiții vitrege, departe de locurile de baștină. Jabra Ibrahim Jabra încetează din viață la vârsta de 74 de ani, pe 11 decembrie 1994, la Bagdad, lăsând în urma sa o incredibilă moștenire ce a marcat profund viața literară arabă în a doua jumatate a secolului XX. Este un autor care și-a exercitat talentul în două limbi : arabă, limba nativă și engleză, limba pe care a îndrăgit-o încă din tinerețile sale
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
să se pună în pericol punctele vitale culturale, complexitatea identității și spiritul unic al vreunui popor. Încadrându-ne în ramele acestui subiect de discuție, aducem în discuție și poporul arab, care cu ajutorul unei limbi plină de resurse și al unei moșteniri active, primită de la succesul civilizațiilor precedente din Estul Mijlociu, pot absorbi fără nici un fel de discuție elemente din orice cultură și să continue să se afirme în domenii precum arta și literatura cu propriile lor forțe, autentice până la rădăcini. Acestea
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
plătit din fonduri private cu care pornește o campanie împotriva piraților care devastează arhipelagul grecesc. Cel mai feroce dintre aceștia, legendarul Sacratif, îi scapă mereu, ofițerul căutându-l în zadar în luptele pe care le dă. Între timp, Hadjina folosește moștenirea rămasă de la tatăl ei pentru a răscumpăra sclavii grecii din mâinile turcilor. După ce rămâne fără avere, este capturată de pirați și vândută la o piață de sclavi. Destinul face ca, în acea zi, în piață să se afle și cei
Arhipelagul în flăcări () [Corola-website/Science/321312_a_322641]
-
de Hron, dar unele ținuturi din câmpia Tisei au rămas sub conducerea liderilor regionali. Lui Géza i-a urmat fiul Ștefan (înainte de botezul catolic îl chema "Vajk"), creștin convins. Ștefan a înfrânt revolta anticatolică a rudei sale, Koppány, care revendica moștenirea lui Géza pe baza tradiției ungurești a moștenirii fratelui mai mic. La înfrângerea rivalului a contribuit o forță germană, mulțumită relației pe care o avea soția sa, Gisella de Bavaria. Marele principe Ștefan a fost încoronat la 25 decembrie 1000
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
au rămas sub conducerea liderilor regionali. Lui Géza i-a urmat fiul Ștefan (înainte de botezul catolic îl chema "Vajk"), creștin convins. Ștefan a înfrânt revolta anticatolică a rudei sale, Koppány, care revendica moștenirea lui Géza pe baza tradiției ungurești a moștenirii fratelui mai mic. La înfrângerea rivalului a contribuit o forță germană, mulțumită relației pe care o avea soția sa, Gisella de Bavaria. Marele principe Ștefan a fost încoronat la 25 decembrie 1000 sau 1 ianuarie 1001, devenind primul rege al
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]