17,095 matches
-
nu alcătuiesc ideea muzicală de sine stătătoare, ci fiecare este o „materializare a unei idei primare, arhetipale”. Astfel, disonanța din cadrul acestor heterofonii nu se pregătește, nici nu se rezolvă, ci aceasta apare ca un element-surpriză, provenit dintr-o variație melodică. Peisajul marin care poate fi identificat în primul episod apare (prin aportul heterofoniei) incert, sugerând o ceață a depărtării. Episodul 1, „Orizonturi”, este perceput ca fiind cel mai departe de sensibilitatea unui subiect receptor. Acesta se caracterizează prin stabilitate tonală, dar
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
este urmat de cel de-al treilea episod, în care furtuna este elementul principal. Aceste trei episoade alcătuiesc o singură secțiune mare. Se remarcă în acest segment muzical, momentul în care liniile se „dizolvă” și se pierd fluctuant într-un peisaj posedat de vânt. Acest motiv va genera ulterior noi evenimente melodice. Mersul descendent va apărea mai târziu și în linia trompetelor, ele marcând culminația furtunii . 4). Un alt moment de o deosebită importanță îl constituie apariția furtunii. Se poate identifica
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
devenit Cavaler al Legiunii de onoare în 1892. Moreau a pictat în ulei (inclusiv Grisaille) și acuarelă, iar în timpul vieții sale a devenit bine cunoscut pentru reprezentările istorice ale claselor superioare franceze din secolele trecute, deși el a pictat și peisaje cu țărani și cu viața lor de zi cu zi. El a realizat ilustrații în acuarelă și desene pentru cărți ale unor autori precum Voltaire, Victor Hugo, Alphonse Daudet și Honoré de Balzac. A scris, de asemenea, o carte despre
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]
-
o continuare logică a colecției „Maeștri basarabeni din sec. XX", monografia „Igor Vieru", realizată de Eleonora Brigalda-Barbas, atât prin amploarea sa cât și prin calitatea materialului selectat constituie o contribuție de esență în studiul artei naționale." „Eleonora Brigalda excelează în peisaj, lucrările sale concentrând tensiuni cromatice și gestuale care dezvăluie trăirea puternică, patosul compozițional și nu în ultimul rând, dorința vizibilă de contopire cu motivul, cu materia picturală - "mănăstiri rupestre", "Ecoul mării”, "Crizanteme", aduc un plus de vibrație și exaltare proprie
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
practică o pictură cu o notă ușor dualistă, dată, pe de o parte, de minuția cu care-și conturează și umple cu culoare naturile statice, cochiliile îndeosebi și fulguranta desenului și a tușei, de factură post expresionistă, dacă vreți, a peisajelor sale, ce respiră un parfum inedit, frust, de proaspăt. Pictorița deține o gamă cromatică de excepție, pe care o folosește cu grație și aplomb, în același timp" „Nostalgiile trecutului comun, miturile fundamentale ale neamului sunt repere care marchează o identitate
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
moș Anagnostis și a lui Kondomanolios, proprietarul cafenelei locale, și sunt găzduiți la hanul lui madame Hortense, care era alcătuit din câteva cabine de baie vechi, lipite unele de altele. Naratorul își petrece duminica plimbându-se pe malul mării, admirând peisajul cretan care îi amintește de "„o proză de bună calitate: bine lucrat, sobru, lipsit de înflorituri inutile, viguros și reținut”" și citind din "Divina Comedie" a lui Dante. Reveniți la han pentru cină, cei doi tovarăși o invită pe madame
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
ulterioare și nu a fost retipărit decât recent. Se parte că nu ar fi jucat nici un rol în procesul de hotărâri asupra Legii iudaice Halaha, deoarece urmează modelul și conceptul maimonidian de sinteză și univocitate, într-un timp în cae peisajul intelectual era dominat de discuțiile dialectice ale Tosafiștilor. În zilele noastre a devenit foarte apreciat. Hâim Joseph david Azoulay menționează și cărțile „Beit Yad”„”, despre spălarea mâinilor înainte de pranz și dimineața, și „Ohel Moed”, care nu mai există în prezent
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
care sunt cultivate pe terasele montane. Mierea locală este, de asemenea, de calitate superioară. Astăzi satele de pe coasta peninsulei Mani sunt pline de cafenele și magazine de suveniruri. Peninsula atrage vizitatori datorită bisericilor bizantine, castelelor france, plajelor de nisip și peisajului pitoresc. Cele mai populare plaje din timpul verii sunt Kalogria și plajele din portul Stoupa, în timp ce Kardamyli și Agios Nikolaos au plaje de prundiș și de nisip. Vechile case turn din Mani ("pyrgospita") sunt atracții turistice importante, iar unele oferă
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
Evrei fără voie"), toate în editura „Shufra” a poetului și scriitorului Ilan Sheinfeld. Poezia ebraică a lui Klapper („de o certă originalitate” după opinia lui Nicolae Balotă) este foarte senzuală, fiind influențată de poezia europeană și creând o sinteză cu peisajul și cu trăirile din Israel. Ea se ocupă de viața de zi de zi și de momentele de har și de durere pe care aceasta le prilejuiește, de dificultățile limbii ebraice și dialogul cu ea și pe de alta parte
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
de energie necesară materializării unei forme, prin asta se manifestă pasiunea..."" Motivele predilecte ale artistului ce devin trăsături definitorii ale stilului său sunt figurine zoomorfice unice inspirate în majoritatea cazurilor din lumile science-fiction, fantastice sau extraterestre precum și teme inspirate din peisaje industriale și post-apocaliptice. Această tendință devine evidentă în anumite opere ale artistului prin integrarea a diferite elemente utilizate în mediul industrial sau tehnic, ca roți dințate, șuruburi, cadrane de aparate de măsură, etc. Deși acest lucru poate încadra stilul artistului
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
Bastion" din Timișoara, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul "Sinteze contemporane - corpul uman în arta balcanică", Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Interferențe 2012", Sala "Brâncuși" - Palatul Parlamentului, București, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Peisajul", Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2013, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Rezonanțe", Galeriile "Simeza", București, 2014, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Abstract", Galeriile de Artă, Bârlad, 2014, text Luiza Barcan - Liviu Nedelcu
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
sunt deportați în Precambrian de către autorități. Hawksbill Station este o colonie penală a Statelor Unite din Precambrian unde au fost trimiși doar bărbați. Mașină timpului a fost inventată dar ea funcționează doar într-un singur sens: dinspre viitor spre trecut. În peisajul de groază al erei primare viața există doar în mari, iar pușcăriașii viitorului se agață cu disperare de platoul lor pustiu...
Oprirea turturicii () [Corola-website/Science/336909_a_338238]
-
paralel, devenind membru al Asociației « Ligne et Couleur » din Paris, a expus frecvent în saloane de artă plastică franceze, acuarelele sale de o rară sensibilitate. Iubea Parisul căci vedea frumosul. Ajunge să cunoască bine orașul și împrejurimile lui, clădirile și peisajele servindu-i de inspirație pentru numeroasele lui acuarele. Lutfi se întoarce de câteva ori în vizită în România, la București pentru a-și vizita prietenii și colegii și la Constanța pentru a-și revedea familia. Unul dintre cei mai buni
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
au avut loc primele ediții. Primele ediții ale festivalului au avut loc în stațiunea Laceno din comuna Bagnoli Irpino, în munții din Alta Irpinia. Locul de desfășurare al evenimentului a fost sugerat de Pier Paolo Pasolini, căruia pădurea montană și peisajul nealterat îi amintea de cultura rurală și de peisajele friuliane, locurile copilăriei sale. La prima ediție Pier Paolo Pasolini, membru al juriului, a ridicat premiul câștigat de către Michelangelo Antonioni pentru filmul "Strigătul", și de atunci va fi prezent la toate
Festivalul filmului neorealist de la Avellino () [Corola-website/Science/337064_a_338393]
-
au avut loc în stațiunea Laceno din comuna Bagnoli Irpino, în munții din Alta Irpinia. Locul de desfășurare al evenimentului a fost sugerat de Pier Paolo Pasolini, căruia pădurea montană și peisajul nealterat îi amintea de cultura rurală și de peisajele friuliane, locurile copilăriei sale. La prima ediție Pier Paolo Pasolini, membru al juriului, a ridicat premiul câștigat de către Michelangelo Antonioni pentru filmul "Strigătul", și de atunci va fi prezent la toate edițiile. Începând din 1966 festivalul s-a mutat de la
Festivalul filmului neorealist de la Avellino () [Corola-website/Science/337064_a_338393]
-
cu arhitectura, a pictat multe acuarele (acum în arhiva Uniunii Arhitecților din România). Clădirile sale poartă amprenta unei concepții clare, care se repercutează de la volume la decorații, la finisaje și în modul limpede, definit al decupării lor în spațiul, în peisajul urban al unei capitale acum profund devastate de monumente istorice de arhitectură. (Editură Simetria) s-a născut în 1891 în Vlaho-Clisura, o mică localitate din munții Macedoniei, într-o familie de aromani. În 1910, după absolvirea liceului din Bitolia (Monastir
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
de carte, gravuri ale 52 de arhitecți contemporani alături de cele ale arhitecților din generații trecute, G. M. Cantacuzino, Paul Smărăndescu, Gheorghe Simotta, Horia Teodoru și Nicolae Cucu. În noiembrie 2010 Muzeul Municipal din Râmnicu Sărat a expus câteva acuarele cu peisaje râmnicene, urbane și rurale desenate de arhitectul Gheorghe Simotta pe la mijlocul celui din urmă veac (în 1957). Interesant este că artistul și-a îndreptat mai mult atenția asupra unor edificii muncitorești, nou apărute în geografia orașului, inca neindustrializat deși vechiul târg
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
o boare răcoroasă, străbate poemele: cuiele-mi sfârtecă din carne/ cum vulturii au plăcere la ficat./ nu ne mai vedem/ spune infirmiera/ îngerul întinde aripa (ninge). Iarna, anotimpul purității și al viselor de copil, ocupă spații ample în economia plachetei. Peisaje hibernale citadine, cum în poemul „teii iarna”, fixează cadrul de început în contemplarea acestor pasteluri miniaturale. Mecanismul memoriei, declanșat de mirosuri și obiecte vestimentare, de unelte aparținând lumii arhaice, aduce sub lupa măritoare imaginea tatălui: adulmecam/ mirosul de mărășești/ din
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
câmpia/ nu te mai ia în brațele ei/ șerpi otrăvitori pletele tale/ pietre de mare sângerându-ți călcâiele/ nu mai ai pat/ nu mai ai leagăn/ nu mai ai hamac/ nu mai ai umbra răcoroasă (zbucium). Un erotism discret animă peisajele sufletului prin care poeta proiectează călătorii imaginare. Din cetăți dispărute, doar nisipul și cărămizile mai vorbesc despre destinul trecător: ne sărutam printre gratii/ prinși în pânze de păianjen/consemnează ce trăiești/ îmi spuneai vorbind/ din ninive/ dar unde sunt cărămizile
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
despre destinul trecător: ne sărutam printre gratii/ prinși în pânze de păianjen/consemnează ce trăiești/ îmi spuneai vorbind/ din ninive/ dar unde sunt cărămizile/ din ființa-neființă (sărut). Iarna, toamna sau primăvara, cu sevele sfârșitului sau ale începutului, reverberează în amintitele peisaje lăuntrice. Se poate vorbi despre un sentiment bacovian al ființei: din orizont iluzia/ pădurii de gheață/ și croncănit de ciori atârnând (bucolică). Ca și la Bacovia, anotimpurile produc depresii, zdruncină echilibrul fragil: furnici neobosite/ invadează ochii/ aripile atârnă sângerânde/ depresia
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
și atent studiată. Descrierea naturii și a fenomenelor era realizată la nivel senzorial, fără implicare emotiva. Definitoriu este cultul poeziei cu forma fixă, cultivând specii literare precum sonetul, rondelul, glosa. Printre subiectele predilecte ale acestui curent literar se numără descrierea peisajelor exotice, descrierea obiectelor de artă, civilizațiile mitologice, religiile, geografia este supusă lirismului (decoruri și spații luxuriante sau inedite, de la cele tropicală la cele polare), iar obiectele prețioase precum metalele rare, aur sau argint, sau nestematele sunt prezentate într-o lumină
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
Bagdadului). Parnasianismul a influențat și prima etapă a scrierilor lui Ion Barbu, acestea stând sub semnul acestui curent literar într-un mod mai evident decât poeziile scrise de Macedonski. Denumite parnasiane, poeziile scrise în perioada 1919 - 1920 în "Sburatorul", descriu peisaje mineralizate, forme ale geologicului și ale florei, evocă zeități mitologice sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evita implicarea să directă, evocarea propriilor trăiri, transferandu-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munții: "Din aspră contopire a gerului polar Cu
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
în Austria, Danemarca, Elveția, Franța, Germania și Italia iar în 1986 acestui ansamblu i s-a decernat un premiu internațional la Belgrad, într-o prestigioasa competiție. Între 1999 și 2002 a dirijat Corul Național de Cameră Madrigal, formație celebra în peisajul cultural românesc și internațional unde a experimentat potențialul tehnic și expresiv al corului de cameră creat de un mare maestru care este "Marin Constantin". A dirijat orchestre și ansambluri profesioniste din țară și internaționale precum: "orchestră de cameră a filarmonicii
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
influențat de Camille Corot și admirat Édouard Manet. Din 1873 până în 1880 a pictat în Campagna iar în perioada 1880-1890 în zona Maremma din Toscana. În 1895 a devenit profesor peisagist la "Accademia di Belle Arti" din Florența. A pictat peisaje, scene rurale și a fost cunoscut pentru scenele de luptă realiste. Alte lucrări importante includ "Buoi al carro"(1870, Pinacoteca di Brera) și "Ritratto della cugina Argia" (1861, Galleria d´Arte Moderna, Florența). A pictat câteva capace de cutii pentru
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
(de asemenea cunoscut sub numele de Henri sau Heinrich Trenk; 1818-1892) a fost un pictor român născut în Elveția, cunoscut pentru sale peisajele romantice și asocierea lui cu scriitorul și arheologul Alexandru Odobescu. Născut la familia unui etnic german din Zug, Trenk a studiat la "Kunstakademie" din Düsseldorf, în Regatul Prusiei, provincia Rin. El a ajuns pentru prima dată în Transilvania în jurul anului
Henric Trenk () [Corola-website/Science/337362_a_338691]