18,636 matches
-
făcute de niște bărbați străini, aș putea spune că nu sunt chiar așa de nereușite din punct de vedere artistic, totuși intenția lascivă a acestor străini le distruge efectul. Ptiu, drace! Fiul strânge din dinți și tace, n‑are nici un rost să‑i ia apărarea mamei fiindcă tati o s‑o atace atunci și mai tare. Până la urmă o să se potolească. Albindu‑se, încheieturile degetelor lui Rainer se încleștează pe volan, de parcă oasele ar vrea să iasă afară prin piele. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sensibile și foarte fine ale fiului adolescent și ale fiicei adolescente. De asemenea, copiii aud adesea că tăticul vrea s‑o împuște pe mama pentru păcatele ei conjugale. Rainer nu vede însă decât că viața mamei s‑a scurs fără rost, dar de păcătuit ea n‑a păcătuit niciodată, cu cine s‑o fi făcut la halul în care a ajuns să arate? Viața mamei este un șir lung de ani fără rost, așa cum clasele de jos sunt și ele niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât că viața mamei s‑a scurs fără rost, dar de păcătuit ea n‑a păcătuit niciodată, cu cine s‑o fi făcut la halul în care a ajuns să arate? Viața mamei este un șir lung de ani fără rost, așa cum clasele de jos sunt și ele niște șiruri de oameni din care nu se remarcă nici unul. De obicei bat pasul pe loc și nu ajung niciodată la etapa următoare. Doar foarte rar se ridică vreunul mai sus, unde are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
împușcă pe Anna în cap, de la mică distanță, zdrobindu‑i osul frontal și cufundând‑o într‑o inconștiență care se instalează cât ai clipi. Câteva frânturi din op. 33 a de Schönberg precum și din sonata de Berg, învățată pe de rost abia pe jumătate, se ciocnesc șocate în creierul Annei, apoi dispar șovăind și fără tragere de inimă, dar pentru totdeauna. S‑a zis definitiv cu tonurile și acordurile. După împușcătura asta, Rainer se duce pe hol unde îi iese înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează nervii. Iar Rainer eșuează în îndeplinirea acestei sarcini. Își scoate pijamaua năclăită de sânge și se bagă sub duș. Apoi pune armele într‑o servietă și părăsește în grabă casa ca să‑și facă rost de un alibi. Pleacă cu mașina la un coleg de școală ca să învețe împreună pentru bacalaureat și să împrumute de la el bani de benzină. Vrea să arunce armele crimei în Dunăre, de pe un pod, dar nu îndrăznește, fiindcă o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Pentru ca apoi, la cel mai mic semn de rezistență, la primul cuvânt de Împotrivire, să fiți reprimat, amendat, hărțuit, vânat, abuzat..... Am rămas cu gura căscată. Textul ăsta, pe care noi Îl distribuisem tuturor candidaților, a fost Învățat pe de rost de unul de la România Mare și scandat acuzator În fața primarului PSD care mai visa la un mandat. De unde oare furia candidatului lui Vadim? Cum de se gândise că textul nostru e o resursă de atac a felului În care guvernau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
din abundență, scriseserăm proză, aveam o grafică excepțională, făcuserăm film. Travestiul din supermagazin nu intra la socoteală, presupunând doar costume și un pic de improvizație. Eu le propuneam o reîntoarcere la clasic: mișcare scenică bine coordonată, replici Învățate pe de rost, conflict, aplauze la final. A fost cea mai reușită acțiune urbană a grupului. Ajunseserăm În sfârșit o gherilă, așa cum Își dorea Florin la Început. În plus, am putut măsura exact reacția publicului. A ieșit bine. Într-o dimineață (după ce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Te scoatem noi din necaz. Pe toate le facem, Adi. Vorbește cocaina din mine. Nu-i nimic, las-o să vorbească. Tot ziceam că mi se oferă prea puțin, la cât bag În mine. Dă-o-ncolo pe Viviana, e rost de bătaie. Dar Îmi iau precauții. Adelin mă liniștește: - E vai de capul lui. Mai mic ca tine, slăbănog. Eu am un metru șaptezeci și cinci. Mai mic ca mine Înseamnă mic. Iar Leac e mare, are aproape doi metri. Poate v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dorit, cauzele mai adânci, poate complicate, ale interesului cu care o așteptase stăpânul casei. Nemulțumiți, iritați chiar, se vedea. Gazda se bucura, deci, între ei, de un prestigiu nedisputat. Nemulțumiți, da ; nu într-atât de nerăbdători, însă, a-și lămuri rostul și greutatea acestei noi apariții, încât necunos cuta să se simtă datoare a se dezvălui. De fapt, se întreba ea însăși asupra interesului ce l-ar putea stârni. S-ar fi privit, poate, uneori, în tăblia dreptunghiulară a oglinzii ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lăsa absorbită de spațiul în care intrase. Păreau să compare ceea ce înregistrau cu personajul pe care ea îl întruchipa. Nu-i stânjenea concentrarea ei. Ceea ce îi permitea, la rându-i, să observe, atentă, amănuntele casei și ale personajelor, gândind la rostul și conexiunea lor secretă. Când nu tresărea, tulburată de vibrația schimbată, în apropiere, a unei unde străine. Percepea prompt, cu extremă acuitate, tăișul, în spate, al privirii ce o țintise... Holul se alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ascundea privirea aproape moartă. Părea indiferentă la cuvintele pe care le recita. S-ar fi zis că nu face decât un exercițiu de-a se menține trează, repetând tot ce aflase. Cărți despre Cosimo, adunate cu grijă, știute pe de rost și oferite apoi împrumut tinerei ascultătoare. Ajungea însă, de fiecare dată, în cele din urmă, și la considerații asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând opinii cuminți și consacrate, glasul ei se încorda, dobândea energie și ritm. Vorbea despre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să vă obișnuiți. Să putem fi în condiții egale. Să mă puteți urmări și înțelege. — Chiar cu încăperea aceasta vi s-a dat posibilitatea să vă acomodați, nu ? Mă irită orice abate atenția. Nu-mi plac șocurile, surprizele, emoțiile fără rost. Femeia nu-l mai privea, dar simțea că el ridicase capul și o urmărea. „Trebuie să mă apăr de interesul ce-l poate trezi întâlnirea acestui om. Să mă feresc să accept ideea că nu e decât o convorbire normală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și spună. O zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și umedă. Nu mai găsea vreun rost să se obosească. Dar tresări, dintr-odată. Femeia încă mai zâmbea... zâmbetul pierduse însă compasiunea, până și simpatia încercată, pentru o clipă, față de dânsul... Rămăsese sila, disprețul. Zâmbetul înghețase : o grimasă. Deținuta adormise, așa părea, sau gata să adoarmă. Sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu doar momentane. Plăceri de lungă durată. Una dintre ele sper să fie Sia Strihan. — Mă iertați, vă tutuiesc. Din când în când. Sunt ușor grizat și indispus. Perfect lucid, totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic cu totul să fiți, și pe mai departe, interogată. Uneori jignită, chinuită. Le place să macine în gol, n-am ce face ! Mașinăria trebuie să funcționeze, altfel ruginește, asta e regula lor. Posibilitățile mele de a le schimba
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Deja stearpă ? „Stearpă-stearpă-stearpă“, repeta, îndârjită și nedreaptă, pentru că prea tânără, studenta de lângă mine. ...Nu mai desenase de mult, de la ilustrațiile pentru manuale și cărți de povești pe care le executase după ce renunțase să fie profesoară de desen. Hariga îi făcuse rost de acea comandă, cam la o lună după ce nu mai avea leafă. Ilustrațiile acelea o enervaseră. Au fost apoi lunile când abandonase cu totul. Prinsă de Luc Hariga, de munca, viața și gândurile lui. Deși el o tot certa, îndemnând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni să-i întâlnim astă-seară, la Mamaia. Dar n-are rost. Îi vedem destul tot anul. — Mâine. Plătesc hotelul, las valiza în gară la Constanța și facem plajă cu ei. — Da, așa m-am gândit și eu. Astăzi ar fi prea mult. Ne simțim bine aici. Aproape de aceeași statură, cadențând molcom
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Să-l provoc la adevăratul dialog, cu adevărate consecințe, ca între adolescenți care nu mai suportă târgul meschin al zilelor. Să-l întreb de ce participăm, complici, la dezastru ? Refuză un asemenea dialog, am mai încercat, cândva, pe șantier, n-are rost...“ Dimineața de vineri îl găsește aplecat, fără a se putea concentra, asupra schițelor. Foi cu tabele, calculul cantităților de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Storck, i-a promis să-i aranjeze bonuri de benzină. Să vorbească și cu doctorul : coana mare se plânge de amețeli, i-a înnebunit cu crizele ei de grandomanie. Da, carne : să coboare pe la unsprezece până la colț, poate îi face rost chiorul de ceva. Lena halește o pâine întreagă, dacă n-are carne. Se află din nou cu spatele la fereastră, la un capăt al sălii pustii, planșetele avansează, pe două rânduri, spre dânsa, cu ghiuleaua metalică ridicată, din flanc dulapurile și birourile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
haină. Tocmai a întrerupt o nouă lungă controversă cu domnul Varlam. Firește, amplasamentul ales pentru combinat mărește dificultățile și costul. Nu noi l-am ales, știți unde se decid lucrurile astea și că toate discuțiile de acest fel sunt fără rost. Domnul Varlam păstrează ticurile unei vechi generații, înceată, dispusă mereu a-și repune problemele „de principiu“. N-avem decât să ne facem treaba corect, atât ! susține Manole. Am primit o temă, trebuie s-o executăm cât mai bine. Nu discut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prevăd la fundații ! Conu Mișu Varlam se descheiase la haină și își ștergea palma cu o batistă de mătase, gata să se ambaleze într-o nouă disertație, când Manole fu strigat de soție. Bucuros să încheie astfel o controversă fără rost. „Știm cine decide, sigur că știm. Depinde dacă-i prânz sau e dimineață sau seară, dacă e binedispus. Slugile execută, nu ? Până când, până se va...“ Surdină, atât e revolta lui Varlam. Mica răbufnire, atât. Cât permite colivia. Reglajul respirației, atât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că face vreo aluzie... Nu, n-avea rost, n-avea rost, saltul mortal se produsese, nu mai avea decât de înmulțit probele. Ortansa îi întinde țigara, să aprindă de la țigara ei, să nu mai întârzie, să continue, să verse tot. — Nu sunt încă destul de copt să-mi elaborez
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că face vreo aluzie... Nu, n-avea rost, n-avea rost, saltul mortal se produsese, nu mai avea decât de înmulțit probele. Ortansa îi întinde țigara, să aprindă de la țigara ei, să nu mai întârzie, să continue, să verse tot. — Nu sunt încă destul de copt să-mi elaborez, răbdător, eliberarea ? Am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
La noi te-ai simțit bine, lucrările sunt interesante. Ultimul proiect pe care l-ai avut era deosebit. Cred că ai lucrat cu plăcere. Glasul însoțitorului vine calm și cald. Ar trebui somat cu întrebări urgente, importante, dar n-are rost. — Nu știu încă, nu m-am gândit. Și tot zâmbește, cu buza de dedesubt împinsă înainte. S-ar zice că primește cu ironie orice evaluări ale viitorului. Domnul cu păr ondulat și scurte șuvițe argintii își trece mapa sub brațul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu s-ar sui la Domnul la Mițpa, și ziseseră: "Să fie pedepsit cu moartea." 6. Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, și ziceau: Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel. 7. Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viață, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?" 8. Ei au zis deci: Este cineva dintre semințiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
pe care le lăsaseră cu viață din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. 15. Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel. 16. Bătrînii adunării au zis: "Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?" 17. Și au zis: "Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel. 18. Dar noi nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]