18,520 matches
-
În comunism nu m-a supărat doar lipsa libertății, a proprietății private, monopolul statului pe viața și banii noștri, ci și dispariția meritului drept criteriu de răsplată și pedeapsă. Din această cauză filosofia populară dominantă era: „Decât să muncim cu rost, mai bine puțin și prost”. În urma ei, conservatori cum ne-am aflat și încă ne mai aflăm, a rămas o mare de „victime” cărora „statul” le-a transmis mesajul: „Cetățene, dormi în pace!”. Rezultatul este acela că întrebarea „ce faci
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o mare de „victime” cărora „statul” le-a transmis mesajul: „Cetățene, dormi în pace!”. Rezultatul este acela că întrebarea „ce faci ca să-ți câștigi existența?” adresată adulților sănătoși, nu este de loc populară. În schimb, populară este întrebarea: „Cum faci rost de bani?”. Răspunsul standard este acela că nu ne lasă ăia de la putere să murim de foame, chiar dacă nu dăm un ban pentru bugetul public în afară de TVA, în schimb amarnic ni se mai redistribuie ceea ce plătesc cei 4 milioane de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vor moșteni un deșert. Nu există însă nici una care să fi prevăzut că, pentru Romsilva și pentru noi ca cetățeni care nu protestăm, deci consimțim, pădurile trebuie să fie populate cu animale, cu vietăți și nu cu ființe al cărui rost unic este să stea cuminți în bătaia puștii, așa cum reiese din inscripția răspândită prin mai toți codrii patriei: „Ocrotiți vânatul, o mare bogăție a naturii”. Text publicat în România Liberă, 4 ianuarie 2007 Disprețul. Trei întrebări pentru Mihaela Miroiu Notă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
concilia toate cele despre care scriam, deja trauma colectivă este un fapt de viață. Nu îi știm decât urmările imediate și doar impresionist: telefoanele la prietenii newyorkezi care îți povestesc despre oameni care merg pe străzi într-o căutare fără rost, într-o jale fără trupuri jelite, lumânări care înnegresc zidurile marilor clădiri, transformarea celor duși în imagine fantomă, fiindcă nu i-ai putut îngropa, Hudsonul care-și infiltrează apele tulburând „siguranța” și siguranța ca încredere că stai pe o rocă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trupe de speriat turiștii de Halloween la puținele noastre castele și cetăți medievale. Eventual mai putem dezvolta învățământul artistic de produs portrete la comandă pentru turiști și icone pe sticlă în serie. În aceste condiții realiste mă întreb sincer dacă rostul celorlalte forme de învățământ nu este doar unul social: o formă organizată de ținut oamenii cuminți în instituții, ca să nu-i deranjeze pe ceilalți. Poate unii mai învață accidental câte ceva, pleacă sau prestează servicii pentru companiile multinaționale venite în România
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
condiții (excepțiile sunt posibile). Mai mult, ei pot să demonstreze oricând, mai ales în conversații private, că pe această cale au putut să asigure funcționarea universității în condiții oricât de precare. Și chiar nu mint. Practic atunci când trebuie să faci rost de resurse pe căi ocolite și neortodoxe, nu prin competiție transparentă și onestă ajungi, vrei nu vrei, la distribuții clientelare de posturi, resurse, venituri, măcar pe baza principiului mioritic și cumsecade: „ești om cu mine, sunt om cu tine”. Aplicarea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu falanstere Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, domnule Marius Turda. Cred că învățământul universitar românesc nu are nevoie de reformă, ci de revoluție. Subscriu la ideea că e ceva putred în Danemarca universitară și anume finalitățile bine conturate (rostul studiilor), curricula concepute contemporan, legile, normele interne ale universităților, criteriile de alocare și distribuire a resurselor și pozițiilor, evaluarea studenților și profesorilor, calitatea cursurilor și a absolvenților, calitatea cercetării și publicațiilor, dedicația față de cariera universitară (lista rămâne deschisă). Universitățile au
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
știți bine că în Vest ziua de muncă în universitate are 8 ore și implică și multă administrație. Foarte puțini dintre cei întorși reacționează diferit. Unii își iau două norme, la aceași universitate, aplică instituțional la granturi de cercetare, fac rost de resurse pentru universitate, construiesc o viață de catedră, vor cu adevărat să fie agenți de schimbare full-time, chiar dacă adesea nu au nici cuiere să-și pună paltoanele. Alții se implică în mai multe instituții simultan, dar sprijină domeniul și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Avem cel puțin două instanțe de evaluare: beneficiarii producției de know-how și propria noastră comunitate profesională. Deocamdată standardele de evaluare ignoră beneficiarii. Ca de obicei, aceia care impun standarde în lumea noastră ignoră (voit sau nu) dezbaterile internaționale actuale despre rostul universităților și universitarilor. Învățământul universitar a devenit unul de masă. Funcțiile sale se diversifică enorm de mult. Universitățile trebuie să devină și devin actori importanți ai lumii calificărilor și afacerilor, ai dezvoltării societății civile, ai mass-media. Evaluarea profesorilor și a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
puteai lenevi cât vrei de unde și expresia halucinantă într-un sistem concurențial: „Cât mai stai la serviciu?”. Lozincile anecdotice ale acelor vremuri reflectau foarte limpede starea de fapt: „Noi cu brațul ca oțelul, vom culege mușețelul”; „Decât să muncim cu rost, mai bine puțin și prost!”, „Munca l-a creat pe om, da nici de lene n-a murit nimeni!”. Capitalismul, mai puțin cel axat pe o doză ridicată de protecție socială este nemilos. Expunea leneșii fără averi moștenite la moarte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
am trăit până acum! Text publicat în România Liberă, 18 ianuarie 2007 Gânduri la intrarea în Uniune Îmi pare bine că nu mai suntem de „capul nostru” și nici de capete sovietice, otomane sau „chezaro-crăiești”. Dacă despre ultimele nu are rost să mai vorbesc, despre primul, respectiv „capul nostru”, da. Pare paradoxal ce am scris. Autonomia este condiția moralității, iar eu par să o (re)neg. Nu este însă chiar așa de paradoxal. Întâi de toate, autonomia trebuie să fie personală
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
strămută în capitala Moldovei ca elev la liceul Național (Lebeunu). Într-o atmosferă literară mai elevată, aici începe o nouă fază a evoluției sale. ÎNTRE IAȘI ȘI FĂLTICENI Picat întâia oară în Iași, un bucureștean constata că aici are un rost să taci. O lipsă de agitație tipic moldovenească caracteriza atât Fălticenii cât și Iașii, totuși statutele celor două orașe fiind deosebite. Prestigiul metropolei, fostă capitală, cu monumente, instituții și mai ales tradiții impunătoare, nu se compara cu cel al târgului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o economie la pământ, Iașul a pierdut și cea mai mare parte a elitei intelectuale. Multe personalități au rămas, după refugiu, la București, la Cluj, la Timișoara sau la Craiova, acolo unde le-a apucat vremea și au aflat un rost. Orașul s-a văzut nevoit să-și facă altă față, din păcate sub umbrela unui regim care, programat, înlătura elitele. Universitatea și-a redeschis porțile în condiția în care marile personalități, revenite, erau acum epurate. Academicianul Ștefan Bârsănescu zăcea în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Cum echipele de salvare țineau strada închisă, am ocolit pe scările de la Râpa Galbenă. Asta s-a întâmplat în noiembrie. Vara, după ce Basarabia și Ardealul fuseseră cedate, pe străzi, populația manifesta strigând „Vrem Basarabia !”, „Vrem Ardealul înapoi !” Crezând că este rost de ciordeală, câțiva țigănuși se amestecau în mulțimea răcnind și ei din fundul bojogilor: „Vrem mardeală, vrem mardeală !” În toamnă, au venit la putere legionarii ceea ce, la Iași, a prilejuit o mare paradă la care participa, între altele, un pluton
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
jumătate de punct, reflex al luptei de clasă care împărțea și lumea școlii în exploatați și exploatatori, asigurând celor dintâi un regim preferențial. Secretarul UTC pe școală, un elev, participa cu drept de veto la consiliile profesorale. Prezența lui avea rost politic. La Fălticeni Labiș înflorise ca un cireș, bucurându-i pe toți și bucurându-se de o unanimă apreciere. La Iași picase ca un necunoscut, puțini colegi fiind avizați asupra faimei sale. Se știa totuși că era un poet care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
strigând Să-l votăm cu tot elanul Pe maestrul Sadoveanu! Întâlnirea propriu-zisă a avut loc vis-à-vis de hotelul Traian, în sala cinematografului Maxim Gorki (ulterior Republica) de pe strada Lăpușneanu. Publicul avea acces numai pe bază de invitație dar Labiș făcuse rost de câteva și pentru niște colegi de clasă. Sala era arhiplină când, după multă așteptare, maestrul care candida se îndreptă către scenă pe o intrare laterală. Era înconjurat de staful scriitorilor ieșeni. Cu un cap mai înalt, binecunoscuta-i calabreză
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Labiș bracona în pădurea regală din Mălini) și recitase dirigintelui Socoleanu catrenul celor care plecau în Israel. La Fălticeni Labiș e un școlar model: ia premii, meditează colegii mai slabi la învățătură, joacă în piese revoluționare, ține conferințe despre noile rosturi ale societății. „Fii dârz și luptă, Nicolae!” e un program de viață. În afara debuturilor din Zori Noi și Iașul Nou, poetul se produce la șezătorile literare organizate de scriitorii suceveni. Un mare succes al său l-a constituit concursul ARLUS
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
înconjurat de amici cărora nu le-a pretins nimic: el oferea prisosul unei generozități naturale. Fiind intern la școlile din Fălticeni și Iași, Labiș împărțea cu colegii tot ce i se aducea de acasă iar, dacă era invitat undeva, făcea rost de invitații și pentru dânșii. Astfel, datorită lui Labiș, am participat cu câțiva colegi de clasă la o întâlnire cu Sadoveanu. Curajos până la imprudență Într-o dimineață de februarie 1952, Labiș m-a luat cu dânsul la o inaugurare de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
așteptau la atelier. În fiecare dimineață pleca devreme de-acasă dar, găsind un sigiliu pus pe ușa cercului, se întorcea pe străzi. De la o vreme a uitat și drumul, nu însă ideea că este așteptat de copii. Rătăcea așa fără rost până ce câteun cunoscut îl aducea de braț acasă. CORNELIU STURZU Din pură considerație, pompos, poetul îi spunea președintelui fără operă al Uniunii Scriitorilor „președintele nostru” iar lui Ceaușescu îi înălța cu sinceritate ode. Ca orice premiant, era ferm convins de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sfat contrar. Cu posibilitățile unui artist, era dublat de un pedagog rafinat. Până s-a plictisit, a fost un fiu, soț și tată model. Întotdeauna gata să ajute pe alții, nu făcea nimic pentru sine, crezând că n-are nici un rost să muncești. Omul îți trezea un sentiment înspăimântător, căci Nicolau era un produs. Produsul tipic al unei epoci care dezamăgise spiritele de valoare. Dintre multele sale idei, Mihai Nicolau n-a pus în practică niciuna. Fără un sfanț în buzunar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un resentiment. Furios și descurajat, nu se simțea capabil să facă față bunelor sale intenții de a învăța „filozofia”, chiar dacă începuse pregătirea cu un specialist care, înmânându-i fel de fel de conspecte, îi cerea să le învețe pe de rost. În starea asta de dezamăgire, la un moment dat, Emi le-a lăsat baltă pe toate. Luându-și adio, a depus pe masă o scrisoare către părinți și sa făcut nevăzut. După o săptămână a dat, de undeva, un telefon
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
publicate în periodicele bucovinene ale vremii. Astfel, debutează în octombrie 1898, în ziarul „Patria”, la rubrica literară Foișoară, cu poemul Suvenirea. Cele opt versuri ale poeziei descriu două stări opuse: de la iubirea împlinită în fața căreia cuvintele nu își mai au rostul, la o iubire trădată care lasă regrete în urma despărțirii. Pentru frumusețea ei, redăm în continuare întregul conținut al poeziei: O unică garoafă mi-ai dat de despărțire Și eu ți-am dat-o iarăși cu buza s-o săruți
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
unele dintre ele chiar secau. Rezervele de porumb și de grâu ni s-au terminat din primăvară. Norocul nostru a fost că tata făcea cu locomotiva curse pe direcțiile Adjud - Ciceu și Adjud - Galați și putea să facă mai ușor rost de unele alimente. De la Ciceu venea cu pâine, făină de porumb și cartofi, iar de la Galați ne aproviziona cu pește. Aveam o vacă cu lapte. Balaia, pe care o duceam zilnic la păscut în timpul verii. Mergeam cu ea câte 2-3
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
În clasa a X-a am răcit și nu am mai putut continua studiile. Prin luna octombrie părinții nu m-au mai lăsat să merg la scoală. Am zăcut câteva săptămâni, dar mi-am revenit repede. Stăteam acasă fără nici un rost. La treabă nu mă puneau ai mei fiindcă am fost bolnav. Cărțile nu prea se legau de mine, așa că tăiam frunze la câini și oftam după colegii mei și după atmosfera de la cămin. Tata a simțit neliniștea mea, și sfătuit
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
chiar la picturi în ulei. Cele câteva luni pe care le-am petrecut cu elevii în calitate de pedagog au constituit pentru mine o mare școală a vieții. Am învățat să-mi maschez timiditatea, dar și mai important, am înțeles care este rostul școlii; mi-am schimbat cu 180° atitudinea față de școală și învățătură. Revenind la Liceul din Tecuci, în toamna anului 1955, am abordat școala după o altă poziție. Am simțit în mine responsabilitatea omului care trebuie să-și facă datoria în
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]