19,447 matches
-
care îmi venea de la munți, de al văi, de la păduri, de la păraie; era glasul naturei aievea pe care totdeauna așa îl auzisem, însă niciodată nu m-a pătruns, nu m-a zguduit ca atunci. Mi-a deșteptat parcă un șaselea simț, mi-a dat intuițiunea nemărginirei, mi-a întredeschis un colț de lumină asupra infinitului. Și, o, Doamne!... Câte și câte n-am mai simțit, n-am mai perceput din tainele eterne în acele momente de dulce legănare a sufletului, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acestuia. Și iată cum, investigând mediul lor intern, putem ști ce cale urmează starea mediului și, mai ales, ce măsuri trebuiesc luate. “Radiosfera”, 30 ianuarie 1995, ora 11,06 19. Unde dai și unde crapă Românii, oameni cu un fin simț de observație, au o vorbă: unde dai și unde crapă. Și, se vede că domeniul de aplicare e larg, din moment ce-o găsim și În cel al protecției mediului. Să dau câteva exemple. S’a acuzat, și pe bună
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
anume nivel, constant, al consumului de energie al fiecărei populații ce participă la constituirea lui, nu același lucru se poate spune despre om. Acest ultim produs al evoluției, lipsit de gheare și colți, nu prea harnic la fugă și cu simțuri nu prea agere, e Însă Înzestrat cu rațiune. Condamnat la pieire În planul relațiilor obișnuite din regnul animal, el a putut fi Învingător deplasând problemele În planul rațional. Poate ăsta Îi și este rolul: natura nu Înzestrează pe nimeni cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
asta e valabilă doar la celula animală, unde aproape nu există exemple de selectivitate. La celula vegetală Însă, treaba e alta, iar ăsta e chiar un avantaj pentru cel care, În cunoștință de cauză ori chiar grație unui al șaselea simț, poate exploata această selectivitate. Să vedem cum putem lega această idee cu cel de al treilea pseudoreportaj, dedicat celui de al 5-lea simpozion de plante medicinale, de la PiatraNeamț, la care am ajuns, cu limba pe umăr, direct din Timișoara
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de făcut. Să ne ocupăm astăzi de o altă necesitate umană, adăpostul. Și tot În contextul civilizației. Să presupunem că scotocim sub blocul În care locuim. Spre deosebire de majoritatea animalelor, omul necesită un adăpost: n’are, de exemplu, blană și nici simțuri prea ascuțite. Asta, luând În discuție doar aspectele biologice și neținând seama de viața dublă, materială și spirituală, a omului. Iar gradul de civilizare, tot mai ridicat pe parcursul istoriei sale, a impus o evoluție a adăpostului. Peștera, ridicată acum la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
16 ani, pe sexe, și alta la Biberstein, pentru băieți și fete între 16 și 20 de ani. Și școlile lui H. Lietz erau așezate departe de centrele urbane, pentru că numai în contact cu natura aprecia el se pot dezvolta simțurile, inteligența, sentimentele și voința. Spre deosebire însă de "școlile noi" din Anglia, cele create de Lietz erau destinate unor categorii sociale mai puțin favorizate. El a și creat, de altfel, o mișcare a școlilor populare (Landschule). Un alt admirator al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adoptînd și termenul de personalitate ca ideal al educației. Ca și alți teoreticieni, el face distincție între individualitate și personalitate. Dacă individualitatea este "eul senzorial", aspectul biologic al făpturii umane, personalitatea este "eul spiritual", la care se ajunge prin dominarea simțurilor și pasiunilor: "Adevărata personalitate a omului zace în fundul cel mai adînc al vieții spirituale, și nu e dezvoltată decît în măsura în care ajutăm sufletul să pună stăpînire asupra simțurilor și pasiunilor" (1, p. 105). Cum ar putea educația să asigure dominarea "eului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al făpturii umane, personalitatea este "eul spiritual", la care se ajunge prin dominarea simțurilor și pasiunilor: "Adevărata personalitate a omului zace în fundul cel mai adînc al vieții spirituale, și nu e dezvoltată decît în măsura în care ajutăm sufletul să pună stăpînire asupra simțurilor și pasiunilor" (1, p. 105). Cum ar putea educația să asigure dominarea "eului spiritual"? Pentru a răspunde la această întrebare Foerster analizează două tipuri de educație care se confruntau în primii ani ai acestui secol: a) educația autoritară caracterizată prin
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la "elementul eroic", deci pe efortul voluntar, el considera că munca în care vor fi angajați elevii nu trebuie să fie neapărat plăcută. Obișnuirea din vreme cu ocupații neplăcute, aprecia acest pedagog, se constituie într-un exercițiu de dominare a simțurilor, care va apăra mai tîrziu ființa umană de subordonarea față de pasiunile violente. Întrucît a propus ca modalitate de educație autoconducerea clasei de elevi însușirea normelor morale prin interrelații cu alții Foerster este considerat ca un pedagog social. După cum vom vedea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atît pentru cunoașterea, cît și pentru educarea ființei umane în creștere. În cercetările sale, în mod deosebit s-a ocupat de perioada de vîrstă de la 0 la 6 ani perioada dezvoltării senzoriale căreia îi corespund stimulii capabili să asigure dezvoltarea simțurilor. Maria Montessori a confecționat și experimentat materiale didactice pentru fiecare simț, pentru variate activități motrice și manuale. A stabilit dimensiunile, formele, culorile, asperitatea sau netezimea fiecăruia dintre materialele ce se adresau văzului și pipăitului; a stabilit, de asemenea, intensitatea, înălțimea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În cercetările sale, în mod deosebit s-a ocupat de perioada de vîrstă de la 0 la 6 ani perioada dezvoltării senzoriale căreia îi corespund stimulii capabili să asigure dezvoltarea simțurilor. Maria Montessori a confecționat și experimentat materiale didactice pentru fiecare simț, pentru variate activități motrice și manuale. A stabilit dimensiunile, formele, culorile, asperitatea sau netezimea fiecăruia dintre materialele ce se adresau văzului și pipăitului; a stabilit, de asemenea, intensitatea, înălțimea și timbrul sunetelor, corespunzătoare diverselor momente din perioada senzorială. Materialul didactic
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de asemenea, intensitatea, înălțimea și timbrul sunetelor, corespunzătoare diverselor momente din perioada senzorială. Materialul didactic confecționat de Maria Montessori era alcătuit mai ales din figuri și corpuri geometrice de diverse dimensiuni, culori etc. Ele se adresau cu precădere unui singur simț. Cu ajutorul acestor materiale se creau probleme care veneau în întîmpinarea tendinței spre activitate a copilului sau care îi stimulau această activitate și-i ofereau posibilitatea unei gimnastici de precizie senzorială. Materialul era comparat după diverse criterii, combinat, folosit pentru construcții
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
numai pentru activitatea căreia i-a fost destinat; dacă se constată că se dă materialului altă întrebuințare, copilul trebuie oprit din joc. Iată cum ideea de libertate intră în conflict cu spiritul rigid al metodei! După ce s-a asigurat dezvoltarea simțurilor, începe procesul de instruire. Mai întîi se învață citit-scrisul. Și de data aceasta Montessori adoptă o metodă analitică, în opoziție cu cei mai mulți dintre psihologii și pedagogii vremii. Se începe, după cum s-a văzut, cu învățarea literelor, gruparea lor în silabe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de J.-J. Rousseau; ca și acesta, ea fragmentează vîrsta de creștere a omului în perioade dominante de dezvoltarea unui anumit aspect al vieții psihice; ca și pedagogul francez, ea apreciază că specificul primei vîrste (0-6 ani) îl constituie dezvoltarea simțurilor. De aici a rezultat o unilateralizare a procesului educativ: activitatea copilului este o gimnastică a dezvoltării senzoriale. Prin caracterul analitic și artificial al materialului didactic, ca și a activităților desfășurate cu ajutorul lui, copilul era ținut departe de complexitatea lumii, oferindu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Pentru același motiv considera inacceptabil și termenul de "școala muncii". De pe pozițiile educației funcționale, a fost criticat și sistemul Mariei Montessori, considerat a fi "prea artificial". În loc să lase copilul să se joace aprecia Claparède pedagogul italian era preocupat să exerseze simțurile, în condițiile unui orar care, contrar afirmațiilor sale, nu ținea seama de interesele copiilor. Apreciind obiecțiile ce s-au adus teoriei despre "educația atrăgătoare", acest reprezentant al educației noi ține să precizeze că el nu are în vedere o școală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să adopte traducerea propusă de Pierre Bovet pentru Arbeitsschule L'école active; sub această denumire au pătruns în numeroase țări, inclusiv în România, ideile educației noi. Un alt element care s-a impus, în jurul anului 1920, a fost ideea cultivării "simțului social", a capacității de cooperare. O altfel de idee n-a fost străină nici spiritului "școlilor noi". Ea a fost mai puternic reliefată de unul din colaboratorii lui Hermann Lietz GUSTAV WYNEKEN care, în 1906, a deschis la Wickersdorf (Germania
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dezvoltării societății. Trăsăturile caracteristice ale fiecărui stadiu devin apoi notele dominante ale unui tip psihologic. În primii șase ani de viață aprecia pedagogul elvețian copilul parcurge etapele vînătorului și păstorului primitiv; la această vîrstă se realizează un exercițiu spontan al simțurilor. În consecință, pe prim plan trebuie pusă tocmai educația senzorială. De la șase la doisprezece ani copilul parcurge stadiul de agricultor și meșteșugar; apar acum "interesele agricole", relevate prin preocupările pentru grădinărit ș.a.m.d. Fără îndoială că ipoteza de la care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lucra cu mîinile ("pentru copiii de 7-12 ani, lucrul manual să rămînă piatra de temelie a educației", 6, p. 54). Activitatea manuală, aprecia Ferrière, asigură un progres al dezvoltării copilului sub toate aspectele: fizic, intelectual, socio-moral (desfășurată în grup, cultivă simțul social, solidaritatea, caracterul; lucrînd de la o vîrstă fragedă, copiii dobîndesc interes față de muncă și stimă față de cei ce muncesc). În școala pe care o are în vedere acest pedagog, toți copiii muncesc, dar munca trebuie să fie liberă, în sensul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cauză școala trebuie să fie o comunitate, iar copiii trebuie să poată lucra nu izolat, ci împreună cu colegii lor" (12, p. 45). În concepția lui R. Cousinet, grupul permite o confruntare a interesului general cu egocentrismul individual, conducînd la cultivarea simțului solidarității. În aceste condiții, educatorul nu mai este unica sursă de informare; el nu mai intervine direct în activitatea elevilor, ci stimulează dezvoltarea interrelațiilor dintre ei. Cousinet aprecia, încă din 1935 (13, p. 219), că, utilizînd metoda muncii libere pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
are nevoie de euritmie. Tendința inovatoare a lui R. Steiner se manifestă și în predarea celorlalte discipline. Astfel, propune ca gramatica să se predea "în mod artistic", pornindu-se de la instinctul natural pentru limbă al copilului și urmărindu-se dezvoltarea simțului artistic. Prin studierea botanicii și a zoologiei se va pune în evidență unitatea dintre faună, floră și Pămînt; se va releva viul, urmărindu-se cultivarea echilibrului între aspectele intelectuale și emoționale ale cunoașterii naturii. Matematica ar trebui să adopte cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aplicarea lor în viața socială. Întemeindu-se pe afirmația lui Tertulian Anima est natura liter christiana (sufletul este de la natură creștin), G. G. Antonescu aprecia că în fiecare om există o cerință ascunsă care tinde ca spiritul să domnească asupra simțurilor și, în consecință, dacă în procesul educației se face apel la această cerință, elevul s-ar simți onorat și și-ar mobiliza forțele pentru a-și învinge tendințele rele. În concepția lui G. G. Antonescu, educația religioasă este strîns legată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Din luarea în considerare a cerințelor specifice muncii decurgea un alt principiu al activității și comunității (38, p. 165). Școala să ia ca model țăranul obișnuit să învețe prin munca proprie, desfășurată în comunitate: "Munca e o dovadă impresionantă a simțului social al țărănimii" (38, p. 165). Ceea ce trebuia să constituie nota caracteristică a școlii rurale, în concepția lui I. C. Petrescu, era munca adecvată particularităților regionale. "Sistemul de educație regionalist îl socotesc ca fiind cel mal nimerit a îndruma școala satului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
De aici decurgeau, pentru el, anumite consecințe: renunțarea la concepția enciclopedică asupra conținutului învățămîntului și cultivarea unor însușiri ce se cer azi, dar mai ales se vor cere omului de mîine: calm, imaginație creatoare, inventivitate, spirit de echipă, entuziasm și simțul umanului (3, pp. 54-66). Revenind, peste puțini ani, asupra conceptului de educație permanentă, Gaston Berger făcea o nouă precizare: educația trebuie să fie permanentă pentru "ca în mintea tuturor să rămînă vii dorința de a inventa și posibilitatea de a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care predau" (24, p. 131). Dacă poziția acelora care subordonează profesorul metodei este dăunătoare și oferă argumente existențialiștilor pentru a-și exprima reacția, nu mai puțin vătămător este antimetodismul lor, revenirea la forme de instruire spontană, lăsate la discreția bunului simț al educatorului și chiar a elevului. În elaborarea teoriei privind educația morală, existențialiștii au pornit de la conceptul de libertate prin care este exprimat și raportul dintre individ și societate. Din punctul lor de vedere, omul este pe deplin liber. Cea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de represiune ale supraeului, refulări insesizabile, izbucniri ale unor mai vechi refulări sau chiar traume psihice. Fazele cele mai interesante ale dezvoltării libidoului sînt acelea care preced vîrsta de trei ani. Cînd copilul a împlinit această vîrstă, i se dezvoltă simțul eului, imaginea de sine, aceasta ghidînd dezvoltarea sa ulterioară. Întemeindu-se pe această idee, Freud a formulat concluzia că liniile directoare ale caracterului unei persoane se stabilesc la trei ani, ceea ce a stîrnit, pe bună dreptate, numeroase obiecții (22, p.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]