21,512 matches
-
tan, de la mai multe computere, în același document, colegii de la BitDefender se împărțiseră pe săptămâni, stabilind ordinea în care donau sânge ei și prietenii și rudele mobilizate de fiecare. La sfârșitul lui 2009 însă, Daniel primise vestea de care se temea: avea nevoie de transplant de măduvă osoasă și nu exista donator perfect compatibil în familie. Cum în România nu există registru de donatori de celule stem, singura soluție era să facă transplantul în străinătate. A căutat singur informațiile, a căutat
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
a găsit că aceștia urmăresc, în medie, două branduri. O treime dintre utilizatorii rețelelor de socializare online au un brand sau o companie în lista de contacte.129 În acest context, crede Erik Qualman, companiile n-ar trebui să se teamă să i lase pe utilizatori să preia controlul asupra brandurilor lor.130 Desigur, n-au încotro. Gura lumii slobodă se mișcă și mai slobod pe Internet. Puterea publicului Nu cu mult timp în urmă, jurnaliștii dispuși să scape faptul că
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
dincolo de forme (costume), temele și mesajul operei sunt eterne. Astfel, în Antigone de Jean Anouilh, personajele poartă haine de secol al XXlea, deși joacă într-o tragedie aparținând Antichității. Se sugerează astfel, vizual, că tirania statului și conflictul lege-dreptate sunt teme la fel de actuale ca și în vremea lui Sofocle. în alte piese, costumul poate marca frontiera dintre natural și supranatural, dintre real și ireal, dintre cotidian și feeric, cum se întâmplă în Visul unei nopți de vară de Shakespeare. Decorul în
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Ea vă asigură succesul misiunii". În ceea ce-l privește pe slt. Harry Noone, acesta povestește că, înainte de misiune, căpitanul Kevin Jackson le dăduse piloților asigurări liniștitoare: vor distruge aerodromurile și avioanele inamice de la prima trecere, nu vor avea a se teme de vânătoarea română, care este ca și inexistentă, singurul pericol fiind artileria antiaeriană, la care trebuie să fie atenți. Iată cum povestește începutul acestui raid un alt participant american, lt. Herbert "Stub" Hatch, comandant al grupului "Green Flight", de această
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aterizării pe burtă. Generalii Emanoil Ionescu (Pipițu) și Gheorghe Argeșanu, mai întâi îi ordonă, apoi îl roagă să aleagă această soluție. Țineau la el, îl apreciau ca om și ca pilot și îl știau "un om al extremelor", așa că se temeau să nu facă vreo nebunie. "Mon Cher" alege însă "varianta Fonck", închide radioul și execută o aterizare magistrală, pe o singură roată, la limita dintre viață și moarte. Îi reușește ! Pe aerodrom, o agitație nemaipomenită, toți se îndreaptă spre avionul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
52 aparate doborâte.13 Faptul acesta plus frumusețea sa naturală îi dădeau un farmec deosebit care acționa în special asupra femeilor. Era visul tuturor fetelor, tuturor femeilor. Bâzu, ca un Făt-Frumos din basme, vlăstar al unei vechi familii princiare 14, temut de adversari, invidiat de cei ce se simțeau în poziție de inferioritate, ba chiar și de cei ce dețineau cele mai înalte funcții, era, pentru oamenii cinstiți și pentru opinia publică, prin curajul și talentul său, una dintre cele mai
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu trenurile de aterizare scoase". Într-adevăr, apare, la joasă altitudine, o formație de patru avioane care efectuează imediat un tur de pistă, cu intenția evidentă de a ateriza. "Mustanguri americane." Până acum, aceste avioane fuseseră considerate adversare și de temut; acum însă apăreau ca semnele virtuale ale salvării noastre. Strigăte de bucurie, caschete aruncate în aer, ovații. Aerodromul este în fierbere... Un viraj, un avion din patrulă se detașează din formație și se angajează pe panta de aterizare. "Nu cunosc
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
francez de la aerodromul Schwechat o fi reușit să ia legătura cu reprezentanții Crucii Roșii din Viena, cu Alice Văitoianu, cu Mariela Săulescu? În caz afirmativ, cum se poate să nu se fi manifestat într-un fel? Dar dacă francezii se tem de englezi ? (văzusem reacția locotenentului care mă însoțise pe aerodrom: era pur și simplu timorat de englezul care ne acostase). În fine, trebuia să aștept, n-aveam de ales. Am reînceput să mă plimb prin cameră și să încerc să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
până în 1793, Revoluția a încurajat exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor politice, chiar dacă această participare a rămas temperată de restricțiile unui sufragiu masculin și cenzitar. În plus, de vreme ce comuna a fost botezată "societate a cetățenilor proprietari", puterea centrală s-a temut de atunci de autonomia ei și a intenționat să o limiteze. Să mai amintim totodată că legea municipală "a rupt cu cele două principii majore ale absolutismului: elitismul și supunerea"3. În sfârșit, experiența sufragiului, cu scopul de a alege
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o transformare radicală a capitalei. Haussmann a realizat ceea ce Rambuteau, sub Ludovic-Filip, nu a putut să facă din lipsa mijloacelor. În memoriile sale, Rambuteau justifică de ce, din prudență, alesese să nu publice vastul său plan de transformare a Parisului: se temea să nu provoace inflamații speculative și să atragă prea mulți muncitori din provincie 2. În ceea ce-l privește, Haussmann a apelat la teoria "cheltuielilor productive" a lui Persigny 3: ocupațiile ce aveau să asigure dezvoltarea activității de construcție însemnau îmbogățire
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
bancară și, pe de alta, micii proprietari țărani și meșteșugari. Rezistențele la primele încercări de planificare urbană au rezultat mai ales din presiunile exercitate la nivelul central al statului de către reprezentanții micii burghezii și ai țărănimii independente; aceste categorii se temeau de orice modificare a principiilor proprietății funciare. În perioada interbelică, reflecțiile asupra planificării urbane nu s-au concretizat în realizări efective. În virtutea respectului scrupulos față de proprietatea privată, puterea politică nu a controlat operațiile de reconstrucție de după Primul Război Mondial. Cei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care Declarația din 1789 îl ridicase la același rang cu dreptul la libertate, siguranță și rezistență la opresiune. Locuința fiind un bun privat, orice intervenție în privința finanțării sale nu poate fi asimilată decât "socialismului pur"2. În plus, burghezia se temea că o politică a locuințelor în favoarea mediilor populare ar fi favorizat constituirea unor masive concentrări de muncitori; or, conform diagnosticului dr.Villermé, un filantrop specialist în starea fizică și morală a muncitorilor, "cei rău intenționați exercită în mod constant o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a acesteia: excluderea străinilor pentru a face loc soțului, și mai ales copiilor"49. Eficacitatea familismului se vedea în eliminarea a tot ceea ce intervenea între uzină și căminul familial, în special cafeneaua, locul tradițional pentru discuțiile politice cele mai de temut. Muncitorii aveau să-și poreclească "burgheze" soțiile care se dăruiau cu sârguință acestei strategii 50. Această scurtă evocare a dispozitivului familial permite lămurirea parțială a ceea ce a construit practic din punct de vedere sociologic familia conjugală, rolurile fiecărui membru, și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Carta de la Atena, articolul 10). "Autorității" i-a revenit sarcina de a reuși să subordoneze piața, ceea ce nu a fost ușor. "Numeroase parcele funciare spunea Le Corbusier au trebuit expropriate pentru a face obiectul tranzacțiilor. Ar fi trebuit să ne temem mai de mult de jocul sordid al speculației, care sufoca atât de adesea din fașă marile întreprinderi însuflețite de grija pentru binele public" (Carta de la Atena, articolul 93) 144. Planificarea urbană, măsură far a raționalizării dezvoltării urbane, a moștenit caracterul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de "notabili" ieșiți din nucleul tradițional al profesiilor liberale, comercianților, meșteșugarilor și altor câtorva patroni de întreprinderi familiale. Acești notabili decideau în funcție de imaginea pe care o aveau ei despre trecutul orașului și despre care credeau că servește legitimării durabilității sale. Temându-se să nu fie dați la o parte de noile grupuri sociale, pe care expansiunea teritoriului le favoriza, notabilii refuzau pur și simplu să pună pe agenda publică problemele, de exemplu, problemele demografice. Iată cum operațiunile de urbanism au ajuns
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a atrage resurse fiscale, adică întreprinderi și oameni bogați. Competiția a putut fi temperată atunci când anumitor grupuri dominante le era teamă că-și vor pierde din putere prin dezvoltarea economică a orașului. Astfel, în unele orașe, unii industriași se puteau teme că-și vor pierde monopolul asupra ocupării mâinii de lucru, iar unii aleși cu gândul la alegeri se temeau de efectele îmbogățirii electoratului; în altele, resursele orașului depindeau cel mai mult de transferurile publice (pensii, salarii pentru funcționarii publici etc.
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
era teamă că-și vor pierde din putere prin dezvoltarea economică a orașului. Astfel, în unele orașe, unii industriași se puteau teme că-și vor pierde monopolul asupra ocupării mâinii de lucru, iar unii aleși cu gândul la alegeri se temeau de efectele îmbogățirii electoratului; în altele, resursele orașului depindeau cel mai mult de transferurile publice (pensii, salarii pentru funcționarii publici etc.), astfel încât bătălia economică nu-i mobiliza prea mult. Evoluția repartiției resurselor locale (în %) Anii 1970 1976 1984 Fiscalitate 28
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
documentelor de urbanism este un simptom a ceea ce Jean-Paul Lacaze 338 numea "o tendință generală de "deplanificare"3". Să precizăm că acest fenomen este mai pregnant în comunele mici, unde alesul este mai expus presiunii proprietarilor-alegători, în marile orașe el temându-se de delict în cazul încălcării planificării urbane. Dincolo de eventuala tendință a aleșilor de a se comporta arbitrar, planificarea apare ca un corolar al falimentului gândirii funcționaliste în urbanism. Această flexibilitate a regulilor de urbanism putea fi oare evitată, de vreme ce
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca ele să afișeze foarte clar strategia de dezvoltare pentru care proiectul este garant"347. Urbanismul, care încarnează efortul orașului de a deveni atractiv, devine cheia expansiunii economice a orașelor. Totuși, așa cum lasă să se înțeleagă Philippe Genestier, ne putem teme că această supralicitare a proiectelor, în care obiectivele sunt adesea puțin operaționale, servește compensării declinului instituției politice atât în privința capacității sale de reglare economică, cât și în privința funcției sale simbolice de reprezentare a societății înseși 348. Într-adevăr, dacă planificarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
constituirea unei puteri a aglomerației urbane. Cea mai presantă dintre ele constă în pertinența instituirii unei singure scale a guvernării orașului. Putem să aflăm un "optimum teritorial" susceptibil să conjuge raționalitatea tehnică și raționalitatea politică la nivel local? Nu ne temem că aglomerația balcanizată de azi poate fi asimilată unei "aglomerații birocratice și centralizate"?496 Numeroase observații 497 dovedesc că excelența economică a unei aglomerații nu asigură în mod automat dezvoltarea tuturor cartierelor. "Optimizarea teritorială" nu trebuie considerată ca un absolut
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nevralgică este guvernarea orașelor. Dacă locuitorii periferiilor sensibile au putut fi desemnați ca "non-forțe sociale"537, clasele mijlocii par a constitui "o forță politică non-socială", desolidarizată de destinul cetății. Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației Ar trebui să ne temem atunci când constatăm cum cultura politică a Franței frânează constituirea unor dispozitive susceptibile să ofere ansamblului locuitorilor posibilitatea de a avea un parcurs rezidențial ascensional, singura perspectivă care ar putea evita fragmentarea ce amenință orașul metropolitan. Mai întâi, modelul nostru republican
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
schimburi, consultare și concertare, reprezentând populația în toată diversitatea sa (20-40 reprezentanți: cetățeni pe bază de voluntariat, profesioniști, aleși). Aici se reunesc propunerile, care sunt transmise municipalității, iar aceasta informează membrii consiliului despre proiectele ce vizează cartierul lor, se dezbat teme privind circulația, transportul, amenajarea spațiilor publice, siguranța și liniștea publică, mediul. Acolo unde lucrurile sunt luate în serios și se lucrează cu responsabilitate pentru cartier și oraș, aceste consilii sunt adevărate centre de dezbatere publică, vector al coeziunii sociale și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
susține această inițiativă (Starr, 1968, 467-468). Situația servilor se număra de multă vreme printre preocupări, de seamă ale țarului Nicolae I, care, mergând în continuarea politicii duse de bunica sa, Ecaterina a II-a, dorea abolirea servajului. Deși autoritar și temut de supușii săi, el nu va reuși însă să își ducă dorința până la capăt, lovindu-se de rezistența nobilimii locale ce își vedea subminate drepturile. Totuși, va impune o serie de schimbări ce vor ameliora situația țăranilor aserviți. Printre colaboratorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pese! Nimănui nu i a păsat de tine! Pleacă! Nu te uita în urmă! Era mică, avea 19 ani, îmi salva viața. O scurtă plimbare prin oraș cu copiii, ca și cum totul ar fi fost cum trebuie; o ultimă prăjitură. Mă temeam de co piii mei, de judecata lor din urmă. Cum să admiți că nu mai știi încotro s-o iei când ești totul pentru ei? În general, între mamă și copii se creează de multe ori tensiuni, vorbe grele aruncate
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
știi încotro s-o iei când ești totul pentru ei? În general, între mamă și copii se creează de multe ori tensiuni, vorbe grele aruncate și de unii, și de alții... Nu mai puteam ține piept unor reproșuri și mă temeam. Am descoperit cu surprindere că eu eram apărată acum de ele. Și încurajată. Cea mică, blonduță și bosumflată, cea care-mi părea mereu nemulțumită, care, dacă intram cu ea într-un magazin, reușea să și dorească exact ce nu se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]