170,663 matches
-
Calcul, cercetător Concepția și implementarea calculatoarelor: DACICC-1, Academia R.S.R. Filiala Cluj, Institutul de Calcul DACICC-200, Institutul Central de Cercetări Agricole (București) (în prezent Academia de Stiinte Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Sisești) 1968 - 1996 ICPUEC / ITC / Software ITC - Filiala Cluj, Locțiitor șef Filiala, Șef Laborator, Cercetător 3 tipuri de lucrări: • Modele experimentale și prototipuri pentru produse fabricate în serie Ex. Display alfanumeric, DAF - 1, DAF-1000, DAF-2000, beneficiar Întreprinderea de Echipamente Periferice București • Echipamente unicate pentru aplicații industriale și laboratoare Ex. DACICC-200, terminare
Gheorghe Farkas () [Corola-website/Science/336946_a_338275]
-
Concepția și implementarea calculatoarelor: DACICC-1, Academia R.S.R. Filiala Cluj, Institutul de Calcul DACICC-200, Institutul Central de Cercetări Agricole (București) (în prezent Academia de Stiinte Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Sisești) 1968 - 1996 ICPUEC / ITC / Software ITC - Filiala Cluj, Locțiitor șef Filiala, Șef Laborator, Cercetător 3 tipuri de lucrări: • Modele experimentale și prototipuri pentru produse fabricate în serie Ex. Display alfanumeric, DAF - 1, DAF-1000, DAF-2000, beneficiar Întreprinderea de Echipamente Periferice București • Echipamente unicate pentru aplicații industriale și laboratoare Ex. DACICC-200, terminare și predare
Gheorghe Farkas () [Corola-website/Science/336946_a_338275]
-
din Tbilisi. În 1988 a obținut titlul de master în studii financiare la Universitatea Ilinois în Statele Unite. În anii 1993-1999 Kvirikașvili a îndeplinit funcții de director general în mai multe bănci din Georgia, iar în anul 1999 a fost adjunctul șefului biroului de fisc și probleme monetare din cadrul Cancelariei Președintelui Georgiei. În anii 1999-2004 el a fost deputat în parlament din partea partidului „Noua Dreaptă” și membru în comisia economică a Parlamentului. După Revoluția Trandafirilor care l-a adus la președinția țării
Ghiorghi Kvirikașvili () [Corola-website/Science/336949_a_338278]
-
în guvernul Irakli Garibașvili format în 2013 după retragerea în culise a lui Bidzina Ivanișvili.În septembrie-decembrie 2015 a deținut și portofoliul afacerilor externe. Dupa demisia primului ministru Irakli Garibașvili, partidul Visul Georgian l-a desemnat pe Kvirikașvili ca nou șef de guvern. La 30 decembrie 2015 parlamentul a votat încrederea în noul său guvern cu 86 voturi pentru și 28 contra. Guvernul Kvirikașvili s-a concentrat asupra creșterii economice și promovării inițiativei private. Noul premier a declarat ca relatiile georgiene-americane
Ghiorghi Kvirikașvili () [Corola-website/Science/336949_a_338278]
-
anchetă. Au fost găsiți răspunzători pentru protestele antiguvernamentale V. I. Lenin, G. E. Zinoviev, L.D. Troțki, A.V. Lunacearski, A. M. Kollontai, Kozłowski, F. F. Raskolnikov, , și alți bolșevici. Lenin a reușit, totuși, să scape de arestare. La 8 iulie, a demisionat șeful Guvernului Provizoriu, E. Lvov, care se opunea unor propuneri ale miniștrilor socialiști (socialiști-revoluționari și menșevici) privind proclamarea imediată a republicii și socializarea proprietății funciare. Șef al guvernului a devenit A. F. Kerenski. În mijlocul crizei din iulie, dieta finlandeză a proclamat
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
alți bolșevici. Lenin a reușit, totuși, să scape de arestare. La 8 iulie, a demisionat șeful Guvernului Provizoriu, E. Lvov, care se opunea unor propuneri ale miniștrilor socialiști (socialiști-revoluționari și menșevici) privind proclamarea imediată a republicii și socializarea proprietății funciare. Șef al guvernului a devenit A. F. Kerenski. În mijlocul crizei din iulie, dieta finlandeză a proclamat independența Finlandei față de Rusia în afacerile interne și a limitat competența guvernului provizoriu la probleme militare și de politică externă. La , Dieta a expediat Guvernului
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
generalul Kornilov a întreprins o încercare de a prelua întreaga putere pentru a lupta cu „organizațiile iresponsabile”. Rolul lui Kerenski îndiscursul lui Kornilov este până astăzi neclar: susținătorii generalului Kornilov considerau că acțiunile s-au desfășurat cu deplina autorizare a șefului guvernului, Kerenski, care însă și-a retras apoi sprijinul. Dreapta, în frunte cu generalul Kornilov, a pus la cale destructurarea nu numai a bolșevicilor, dar și a tuturor sovietelor. Este puțin probabil ca Kerenski să fi reușit să-și păstreze
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
1946). A debutat ca publicist cu un articol despre André Malraux în "Studentul român" (1946), unde va fi secretar de redacție în 1947-1948. A lucrat ca redactor la "Jurnalul de dimineață" (1946-1947), la Agerpres (1948-1950) și la Editura Tehnică (1950-1951), șef al Serviciului de presă al Ministerului Construcțiilor (1951-1961), funcționar la Centrul de Documentare pentru Construcții și Arhitectură (1961-1969) și redactor la revista "Magazin istoric" (1969-1973). A debutat editorial cu fantezia pentru copii "Călătorie în Univers" (1953), apoi a publicat volume
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
strânse cu guvernul. Pachetul de control al cotidianului "Izvestia" a fost achiziționat de către compania de stat Gazprom pe 3 iunie 2005, care l-a inclus în holdingul Gazprom Media. Potrivit acuzațiilor formulate de Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, Raf Șakirov, redactorul șef al publicației" Izvestia", a fost forțat să demisioneze pentru că oficialilor guvernamentali nu le-a plăcut modul de prezentare a crizei ostaticilor de la școala din Beslan. Alte surse au afirmat că Potanin i-ar fi cerut să plece de teamă că
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
la școlile nr. 158 și 160 din București (1978-1986), redactor la ziarul "Scînteia", secția cultură-învățământ (1986-1989), redactor la ziarul "Adevărul" (1989-1990), secretar general de redacție la revista Cărți românești și Universul cărții (1990-1992); director la S.C. Gyr Exim S.R.L. (1992-1995), șef al Departamentului de cultură al agenției de presă Mediafax (1994-1995), apoi redactor (1995) și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat ca publicist în revista "Amfiteatru" (nr. 4, 1975), colaborând cu articole, studii, eseuri și recenzii în
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
26 mai 2012. O adaptare de 12 episoade anime au fost produs de către studiorile PAWorks, în regia lui Tsutomu Mizushima și difuzat în Japonia, între 10 ianuarie și 27 martie 2012. Scenariul a fost scris de Ryo Higaki, iar directorul șef de animație Yuriko Ishii s-a bazat pr design-ul personajelor utilizat în anime-ul despre arta concept originală a lui Noizi lui Ito. Muzica a fost produs de Kow Otani, iar directorul de sunet este Yoshikazu Iwanami. Anime-ul
AnOther () [Corola-website/Science/336974_a_338303]
-
înrăutățise. Francezii se pregăteau să treacă Rinul, iar soldații Electorului de Colonia așteptau să intre în provincia Overijssel. Partiul republican al fraților De Witt era pentru acceptarea condițiilor unei păci umilitoare, dar Willem de Orania, numit în februarie 1672 comandant șef al armatei, deși numai în vârstă de 21 de ani, cerea purtarea războiului împotriva invadatorilor. Nemulțumirea populară creștea, frații De Witt erau învinuiți de lipsurile pregătirii militare, ba chiar de trădare și, după destituire, aveau să fie uciși. Dacă în
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
total 450 de morți și răniți. Ofițeri seniori pierduți au fost Sandwich, Cox pe "Prince", Digby pe "Henry", Holles pe "Cambridge", Hannum pe "Triumph", Pearce pe "St George", Waterworth pe "Anne", commandantul Yennis al unei nave incendiare, și Des Rabesnières, șeful de escadră al celei de-a treia divizie franceză. Printre răniți s-au numărat Haddock de pe "Royal James", Des Ardents pe "Tonnant" și Magnou pe "Excellent". Chicheley de pe "Royal Katherine" a fost luat prizonier. De ambele părți exista destul de multă
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
urmat studii post-universitare de limba engleză (1977-1978). A obținut în anul 2000 titlul de doctor în filologie al Universității din Iași cu teza "Eminescu, omul de teatru". După absolvirea facultății a lucrat ca redactor cultural la ziarul "Flacăra Iașului" (1956-1966), șef secție arte (1966-1969), secretar general de redacție (1970-1979), redactor-șef adjunct (1979-1993) și publicist comentator (1993-1996) la revista "Cronica", redactor-șef al revistei "Dacia literară" (1996-2005) și consilier șef al Inspectoratului de Cultură al jud. Iași (1993-1996). A ocupat postul
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
facultății a lucrat ca redactor cultural la ziarul "Flacăra Iașului" (1956-1966), șef secție arte (1966-1969), secretar general de redacție (1970-1979), redactor-șef adjunct (1979-1993) și publicist comentator (1993-1996) la revista "Cronica", redactor-șef al revistei "Dacia literară" (1996-2005) și consilier șef al Inspectoratului de Cultură al jud. Iași (1993-1996). A ocupat postul de profesor de jurnalism la Universitatea „D. Cantemir” din Iași, apoi, prin concurs, postul de conferențiar la Facultatea de Teatru a Universității de Arte „George Enescu” din Iași (1992-2006
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1971-1981), cercetător la Muzeul Literaturii Române și redactor și secretar de redacție la revista "Manuscriptum" (1981-1989), publicist-comentator la revista "Academica" (1990-1991), redactor responsabil al "Analelor Academiei Române" și șef al Biroului de presă al Academiei Române (1991-1994), apoi director adjunct al Bibliotecii Academiei Române (1994-2008). A colaborat cu articole încă din anii studenției la "Scânteia tineretului", "Viața studențească", "Informația Bucureștiului". A debutat în activitatea de critic literar cu o recenzie a
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
Române. Cu acest act, misiunea militară a Dr. Suciu a încetat. Depunerea jurământului militar de către voluntari a fost organizată de către colonelul Rasoviceanu la Țebea pe 2 martie, regimentul fiind încadrat trupelor neorganice. În structura acestuia au intrat: Preot al regimentului și șef al Biroului de Informații a fost preotul Pompiliu Piso, intendența a fost condusă de către căpitanul Simion, trenul regimentar de către locotenentul Ștefan Neamțu și depozitul de sublocotenentul Țîrlă Sabin. În total cei proveniți din a fost peste 4.000 de oameni
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
și coordonare, la realizarea unor lucrări deosebite: Teatrul Național „I. L. Caragiale”, Bibliotecă Academiei Române (extinderea unei biblioteci existente din anii ’30), Hotel Intercontinental București etc. În paralel, a desfășurat o carieră universitară, parcurgând repede treptele profesionale și devenind, de tânăr, Profesor, Șef de atelier de proiectare și Conducător de doctorate la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Deosebit de cultivat, produs al unei școli românești de înaltă valoare, prof. dr. arh. Romeo Ștefan Belea continuă să activeze pe toate planurile profesiei sale
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
Caragiale”) - un reper național, cultural și architectural, a fost proiectat și realizat între anii 1963-1977 de un colectiv de la I.P. Proiect București, condus de prof. arh. Horia Maicu (conform scriptelor oficiale ale vremii, perpetuate până în prezent), prof. arh. Romeo Belea (șef de proiect complex) și prof. arh. Nicolae Cucu, având drept consultanți pe mării maeștri ai teatrului românesc Sica Alexandrescu, Liviu Ciulei și Horea Popescu. Structura de rezistență a fost concepută de către inginerul Alexandru Cișmigiu. În memoriile sale “Arhitect sub comunism
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
nu înainte de a fi primit de împăratul Wilhelm al II-lea. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef birou în Statul Major General și comandant al comandant al Școlii militare de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie și comandant al Regimentului 1 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 7 Mixte, în perioada septembrie - decembrie
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
Cancelarul Germaniei este șeful guvernului Germaniei. Titlul oficial în germană este "Bundeskanzler(in)" ("cancelar federal" în traducere), uneori prescurtat doar la "Kanzler(in)". Termenul, originar din cuvântul latin "cancellarius", datează din Evul Mediu. Funcția de cancelar are o istorie lungă în statele de limbă
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
război mondial, Republicii de la Weimar, Germaniei naziste, și al celui de-al doilea război mondial, funcția și-a păstrat numele de "Reichskanzler". După crearea Republicii Federale Germania în 1949, conform constituției acesteia ("Grundgesetz für die Bundesrepublik Deutschland") denumirea funcției a șefului guvernului german a devenit "cancelar federal" ("Bundeskanzler") Între 1867 și 1871 funcția de cancelar federal a fost îndeplinită de Otto von Bismarck Între 1871 și 1918 funcția de cancelar federal a fost denumită "Reichserzkanzler" și a fost îndeplinită, în ordine
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
Caprivi, Prințul Chlodwig de Hohenlohe-Schillingsfürst, Bernhard von Bülow, Theobald von Bethmann-Hollweg, Georg Michaelis, Georg von Hertling, Prințul Maximilian de Baden și Friedrich Ebert Între 1919 și 1933, Weimar Republic a avut mai mulți cancelari, iar titlurile funcției s-au schimbat. Șefii guvernului Republicii de la Weimar au fost Philipp Scheidemann (ca "Ministru-președinte" - "Ministerpräsident"), Gustav Bauer (ca "Ministru-președinte" și "cancelar" - "kanzler"), Hermann Müller, Konstantin Fehrenbach, Joseph Wirth, Wilhelm Cuno, Gustav Stresemann, Wilhelm Marx, Hans Luther, din nou Wilhelm Marx, Hermann Müller, Heinrich Brüning
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
(n. 22 octombrie 1938, București) este un inginer și filozof român, redactor șef al revistei NOEMA editată de Comitetul Român de Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii al Academiei Române. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București în anul 1955. În timpul liceului a frecventat cenaclul Uniunii Tineretului Muncitor, la întruniri luând parte, printre alții
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
utilizat ani de zile pentru proiectarea de sonde în foraj din România. Din 1976 până în 1992 lucrează la Institutul Central pentru Conducere și Informatică (ICI) din București ca analist principal grad II (1976-1979), cercetător științific principal grad I (1979-1992) și șef de atelier (1985-1992). Între anii 1982 și 1985, a coordonat activitatea de „Cercetare și Proiectare Ajutate de Calculator” (CPAC) la nivel național. În această perioadă (1982) a publicat cartea " Abordarea ierarhic structurată și informatica", în Editura Academiei Române, carte din seria
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]