1,719,000 matches
-
dați socoteală pentru că nu l-ați onorat, ci vă veți merita cu ascultarea premiul vieții veșnice. Am scris pe scurt pentru voi aceste lucruri, stabilindu-vă norma vieții voastre, conform căreia va trebui să trăiți. Dacă însă vreunul va fi făcut mai mult, Domnul însuși, la reîntoarcerea Sa, îl va răsplăti pe el; totuși să se păstreze o discreție, aceasta fiind moderatoarea virtuților.
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
Cavalier), Pomeranian și, se pare, chiar Border Collie. În insulele Shetland rasa de la care s-a pornit pentru obținerea Ciobănescului de Shetland a dispărut treptat, fiind înlocuită de eficienții câini de rasă Border Collie aduși din Scoția și Anglia. Ironia face astfel ca rasa care poartă numele acestui arhipelag să nu fi fost folosită, de fapt, ca și câine ciobănesc pe meleagurile natale, chiar și astăzi câinii rasei fiind relativ rar întâlniți în insulele de baștină. Procesul de ameliorare și selecție
Ciobănesc de Shetland () [Corola-website/Science/323067_a_324396]
-
timizi în prezența străinilor acceptând greu să interacționeze cu persoane cu care nu sunt familiarizați. Cu toate acestea, nu manifestă tendințe agresive sau irascibilitate neprovocată. Blana bogată are nevoie de o îngrijire constantă și atentă. Periajul se recomandă să se facă la fiecare 2-3 zile, căci fenomenul năpârlirii se produce pe tot parcursul anului. La periaj trebuie insistat pe acele părți ale corpului unde părul din blană are tendința de a se încâlci și împâsli (în spatele urechilor, pe lateralele gâtului, posteriorul
Ciobănesc de Shetland () [Corola-website/Science/323067_a_324396]
-
și sunt mai puțin atenți la disciplina de grup a acestora așa cum se întâmplă în cazul câinilor Border Collie. Mai ales exemplarele de talie foarte mică (varietatea miniaturală) sunt câini de interior, bine adaptați și curați. Ca toți câinii care fac parte din marea familie Collie, și Ciobăneștii de Shetland sunt maleabili și foarte dotați pentru dresaj. Agili, inteligenți și capabili de asocieri rapide, acești câini vor căuta cu ardoare să-și multumească instructorul/stăpânul și se bucură intens atunci când primesc
Ciobănesc de Shetland () [Corola-website/Science/323067_a_324396]
-
cafeniu- roșcat/mahon, unele nuanțe mai deschise mergând spre auriu bogat sunt admise, ca și pete mici de culoare albă pe piept și picioare. Botul, urechile sunt de culoare neagră. Malinois dă dovadă de inteligență și agerime în tot ceea ce face și demonstrează un caracter protector instinctiv. Un paznic foarte eficient și atent, acest câine poate etala uneori atitudini agresive, mai ales dacă îi este ignorată prezența sau este provocat. Anticipează foarte bine situațiile de risc și sunt protectori înnăscuți. Nu
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
este un mod tradițional de a ne ruga cu Sfânta Scriptură încât Cuvântul lui Dumnezeu să poată penetra în inimi și să facă să crească relația noastră intimă cu Domnul. Este un mod simplu de a ne ruga, descoperit de primii călugări și practicat foarte mult de primii eremiți carmelitani. Timp de mai multe secole citirea Bibliei în limba proprie era aproape descurajat
Lectio Divina () [Corola-website/Science/323066_a_324395]
-
propriile noastre scheme ne deschidem spre ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună. În secolul al XII-lea, un călugăr certozin, numit Guigo, descria etapele cele mai importante ale „lecturii divine”. Practica individuală sau comunitară a Lectio Divina poate să fie făcută sub mai multe forme dar descrierea făcută de Guigo rămâne fundamentală. Guigo, scria că prima treaptă a acestei forme de rugăciune este lectio (lectura sau citirea). Este momentul în care citim Cuvântul lui Dumnezeu în mod lent și atent așa
Lectio Divina () [Corola-website/Science/323066_a_324395]
-
Dumnezeu vrea să ne spună. În secolul al XII-lea, un călugăr certozin, numit Guigo, descria etapele cele mai importante ale „lecturii divine”. Practica individuală sau comunitară a Lectio Divina poate să fie făcută sub mai multe forme dar descrierea făcută de Guigo rămâne fundamentală. Guigo, scria că prima treaptă a acestei forme de rugăciune este lectio (lectura sau citirea). Este momentul în care citim Cuvântul lui Dumnezeu în mod lent și atent așa El intră în interiorul nostru. Pentru această formă
Lectio Divina () [Corola-website/Science/323066_a_324395]
-
este o lucrare fundamentală pentru studiul limbii latine populare. Face parte din rândul izvoarelor scrise care conțin mărturiile directe ale gramaticienilor și lexicografilor vremii privind evoluția limbii latine și îndepărtarea latinei vorbite de normele clasice. Lucrarea este o listă de 227 de exemple în care varianta considerată (de către autor) drept
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
a fost scrisă de un profesor, Valerius Probus, care adună exemplele cu greșeli frecvente ale elevilor săi, pentru a-i dezobișnui de aceste greșeli. Sextil Pușcariu consideră însă că autorul este un elev care își notă greșelile pe care le făcea mai frecvent. Se pare totuși că autorii lucrării au fost călugări (în greacă: καλλόγερον, "kalloueron", însemnând „bătrân frumos”, spiritualicește sau fizic) de la Mănăstirea Bobbio din nordul Italiei. Lucrarea s-a transmis într-o singură copie. Nici originalul (sec. III-IV), nici
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
în jurul anului 700. "Appendix Probi" este un "palimpsest" "Pălim psalo ("pălim"- din nou; "psala"- a răzui). C.A. Robson a constatat că textul anterior care a fost răzuit este varianta veche a Bibliei (în Latină), varianta care circulă înainte de traducerea făcută de Ironim între 390-405 d. Hr. Sacrificarea mieilor făcea posibilă scrierea. Suportul material al copiei este pergamentul, adică o piele (de obicei de oaie sau de miel) special prelucrata pentru scris. În aria Mediteraneană suportul a fost papirusul egiptean. În urma
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
psalo ("pălim"- din nou; "psala"- a răzui). C.A. Robson a constatat că textul anterior care a fost răzuit este varianta veche a Bibliei (în Latină), varianta care circulă înainte de traducerea făcută de Ironim între 390-405 d. Hr. Sacrificarea mieilor făcea posibilă scrierea. Suportul material al copiei este pergamentul, adică o piele (de obicei de oaie sau de miel) special prelucrata pentru scris. În aria Mediteraneană suportul a fost papirusul egiptean. În urma unui conflict comercial între regii elenistici ai Egiptului și
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
care ambele variante sunt corecte, dar autorul o considera corectă numai pe prima: "catulus" non "că<te>llus (cățel) Preferință pentru utilizarea diminutivelor că marca stilistica pentru limbajul afectic familial : "auris" non "oricla"("urechiușa- diminutiv corespunzător formei corecte) - Română a făcut diminutiv de la diminutiv ("oricla"); "auricla" cu "au" contras în "o" și cu sincopa lui "u". -geminarea expresiva a consoanelor (marca stilistica): "draco" non "dracco".
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
Traian. A fost cea dintâi soră a unui împărat roman care a primit acest titlu de onoare; la început, Marciana a refuzat această onoare, însă cumnata sa, împărăteasa Plotina a insistat, iar Marciana a acceptat acest titlu. În calitate de "Augusta" a făcut parte din iconografia imperială oficială, iar statuia sa a fost așezată pe Arcul de Triumf al lui Traian de la Ancona, împreună cu cele ale împăraților Traian și Plotina. A călătorit, însoțindu-l pe Traian și sfătuindu-l asupra deciziilor pe care
Ulpia Marciana () [Corola-website/Science/323077_a_324406]
-
ul (din ) este o promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă, cu invocarea divinității sau a unei valori morale recunoscute. Jocurile Olimpice antice durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă, jertfe, defilarea concurenților și "jurământul olimpic." În Evul Mediu, ceremonia
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
Evanghelie sau moaște, noul vasal jura să-i fie credincios stăpânului său. Era ceea ce se numea "jurământ de credință". În vremurile noastre, prin jurământ, persoana se obligă fie să spună adevărul în legătură cu anumite fapte, în fața unui judecător, fie să-și facă datoria, față de popor, de stat etc. În Codul de procedură penală din România se prevede formula jurământului pe care îl depune martorul înaintea ascultării sale de către organele judiciare: În timpul depunerii jurământului, martorul ține mâna pe cruce sau pe Biblie. Referirea
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
din 10 ianuarie 2002 privind jurământul de credință față de țară și popor al senatorilor și deputaților din Parlamentul României, textul publicat în Monitorul Oficial nr. 101/5 feb. 2002, senatorii și deputații depun, în ședință solemnă a Camerei din care fac parte, următorul jurământ de credință față de țară și popor: ul de credință se poate depune și fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula:<br> care prefațează jurământul. Articolul 82 din Constituția României prevede jurământul pe care îl depune
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
Cererea lui în căsătorie petrecută anul următor a surprins-o pe Olga care mai târziu a explicat "Am fost atât de surprinsă că tot ce am putea spune a fost 'mulțumesc' ". Ea a presupus că Oldenburg a fost împins să facă cererea de către ambițioasa sa mamă. Poate Olga a acceptat cererea în căsătorie pentru a-și câștiga independența față de mama sa sau pentru a evita o căsătorie cu o curte străină. Căsătoria a fost anunțată în mai 1901 și a surprins
Ducele Petru Alexandrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/323082_a_324411]
-
stelar, cu& zeci de planete și sute de sateliți. Multe dintre acestea au fost terraformate, un proces prin care o planetă sau un satelit este schimbat ca să semene cu Pământul. Procesul de teraformare a fost doar primul pas spre a face o planetă locuibilă, cu toate acestea, așezări periferice de cele mai multe ori nu au primit niciun alt sprijin în construirea civilizațiilor lor. Acest lucru a dus ca multe dintre planetele și sateliții de frontieră să devină medii interzise, uscate, foarte bine-potrivite
Firefly (serial TV) () [Corola-website/Science/323086_a_324415]
-
examenul de asesor (1929), s-a întors însă la Greifswald. La numai 27 de ani a ajuns deputat de Pomerania în Reichstagul german (1930). Karpenstein a deținut această funcție timp de patru ani (sept. 1930 - aug. 1934), din 1933 a făcut parte și din Consiliul de Stat din Prusia. Fie în aprilie 1930 fie în ianuarie 1932 i-a urmat lui Walther von Corswant ca gauleiter al provinciei Pomerania. Repede a stârnit atenția conducerii partidului prin acțiuni necorelate cu nimeni și
Wilhelm Karpenstein () [Corola-website/Science/323089_a_324418]
-
de "gau". Când pe 24 ianuarie 1933 Lohse a primit din nou sarcina să combată energic problemele de acolo, a răspuns că "în Pomerania situația este definitiv încurcată(...)" propunând să fie înlocuit actualul gauleiter. Pe 8 mai 1933 Karpenstein a făcut SS-ul lui să ocupe clădirea conducerii partidului de la Stettin. Moșierul von Müffling din Friedland s-a plâns într-o scrisoare lui Rudolf Heß; Karpenstein ar fi trăit "ani de zile" din furturi. Deasupra ar fi homosexual. Șeful SA-ului
Wilhelm Karpenstein () [Corola-website/Science/323089_a_324418]
-
la National Gallery, Londra care cuprindea numai lucrări realizate de Da Vinci, printre care și "". Fiind transferată de pe lemn pe pânză cu ocazia achiziționării din 1865, pictura a fost ultima dată conservată în 1953. Din încăperile principale al Vechiului Ermitaj face parte Sala lui Leonardo da Vinci, unde este expus tabloul "Madona Litta" alături de "Madona cu floare"/"Madona Benois". Amenajarea contemporană a sălii ține din anul 1858, când, conform proiectului arhitectului A.I. Shtakenshneider, sunt schimbate destinația și ornamentul interioarelor Vechiului Ermitaj
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
Leonardo da Vinci, unde este expus tabloul "Madona Litta" alături de "Madona cu floare"/"Madona Benois". Amenajarea contemporană a sălii ține din anul 1858, când, conform proiectului arhitectului A.I. Shtakenshneider, sunt schimbate destinația și ornamentul interioarelor Vechiului Ermitaj. Pe atunci, Sala făcea parte din șirul lung al camerelor de locuit, destinate oaspeților de onoare ai curții. În amenajarea acestei încăperi mari, cu două rânduri de ferestre, care au vedere spre Neva, Shtaenshneider a folosit motive ale stilului baroc francez din secolul al
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
conecteze pe Leonardo cu această pictură, atribuirea ei artistului renascentist este un subiect controversat. În timpul primei perioade în care s-a aflat la Milano, pictorul a influențat profund un grup de artiști, așa-numiții leonardieni. Se crede că maestrul a făcut neîndemânatic compoziția, iar eleveul său Giovanni Antonio Boltraffio (căruia i se atribuie de asemenea 2 studii preliminatorii: unul aflat la Institut Néerlandais din Paris, iar altul la Staatliche Museum din Berlin) a luat pictura în grijă mai târziu (deși se
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
America de Sud pentru a sprijini societățile sale de acolo. După și-a întors atenția spre telegrafie. Împreună cu Peter Cooper, Abram Stevens Hewitt, Moses Taylor și Samuel F.B. Morse, în 1854 a instalat o line de telegraf de 400 de mile care făcea legătura între St. John's, Newfoundland și Labrador cu Nova Scotia. În următorul an a format Complania Americană de Telegrafie și a început să cumpere alte companii, centralizându-le într-un sistem consolidat de la Maine la Coasta Golfului; sistemul era
Cyrus West Field () [Corola-website/Science/323092_a_324421]