1,719,000 matches
-
pe 16 august 1858 de Regina Victoria, care i-a transmis președintelui James Buchanan un mesaj în Codul Morse. S-a defectat după trei săptămâni, și nu a fost reconectat până în 1866. Activitățile sale l-au adus în centrul atenției, făcând cunoștință cu mai multe personalități de pe ambele părți ale Atlanticului, prinre care și William Ewart Gladstone, ministru de finanțe englez. Dialogurile cu Gladstone au fost importante în Războiul Civil American, când a primit trei scrisori de la Gladstone între 27 noiembrie
Cyrus West Field () [Corola-website/Science/323092_a_324421]
-
nu a "dobândit acordul puterilor parlamentare" pentru căsătoria ei cu tatăl Ducelui Karl, în conformitate cu legile de succesiune stabilite în "Norrköpings arvförening". Susținătorii ducelui au afirmat că monarhia absolută din Suedia, creată de bunicul ducelui, regele Carol al XI-lea, a făcut această clauză de căsătorie irelevantă. Conform relatărilor, la vestea morții unchiului său ducele Karl a fost prea îndurerat pentru a putea acționa în vreun fel, în timp ce soțul mătușii sale, Frederic de Hesse, s-a grăbit s-o ajute pe Ulrica
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
titlul, el a părăsit Suedia în 1719. Karl Frederic s-a retras din Suedia, în cele din urmă stabilindu-se în Rusia. După aceea, așa-numitul partid Holsteiner din Suedia a continuat să avanseze pretențiile lui Karl Frederic. Partidul a făcut pregătiri și a așteptat moartea reginei care nu avea copii, însă Karl Frederic a murit înaintea mătușii sale și a plasat pretențiile sale fiului său minor. Până în acel moment Suedia a adoptat noi legi de succesiune care l-au exclus
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
Danemarca-Norvegia au încheiat Tratatul de la Frederiksborg, în care Suedia a promis să sisteze sprijinul către Holstein-Gottorp. Ducele Karl Frederic s-a opus tratatului pe care l-a privit ca împotriva propriului său drept la succesiunea suedeză; tratatul, de asemenea, a făcut practic imposibilă redobândirea părții de nord a ducatului său, terenurile sale în Schleswig. (Acest lucru a fost o motivație pentru fiul său Petru în 1762, în momentul accesiunii sale la tronul rus, de a începe pregătirile pentru utilizarea trupelor ruse
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
20 de ani ai domnie sale. În această perioadă au avut loc modificări în finanțe, comerț, procedura judiciară, educație, a apărut guvernul biserică. Carol al XI-lea a fost succedat de singurul său fiu, Carol al XII-lea, care a făcut uz de armata bine instruită în bătălii în întreaga Europă.
Carol al XI-lea al Suediei () [Corola-website/Science/323095_a_324424]
-
un progres, o maturizare a concepției pe care o are Beyonce asupra lumii". Rolling Stone consideră albumul ,mult mai relaxat, un set personal care scoate în evidență baladele și accentuează nuanțele artistei. E acel tip de album pe care îl face un artist când consideră că nu mai are nimic de demonstrat". Ology.com a oferit o critică pozitivă, spunând că ,albumul e destul de ușor cel mai vibrant din cariera sa ... imploră să fie cântat live în fața a sute de mii
4 (album de Beyoncé) () [Corola-website/Science/323100_a_324429]
-
X-lea era văr de gradul al doilea cu mama lui Hedwig Eleonora. Hedwig Eleonora a fost întâmpinată de Carol al X-lea la Dalarö în Suedia la 5 octombrie 1654 și a stat la Palatul Karlberg înainte de a-și face intrarea oficială în Stockholm pentru nunta din 24 octombrie. A fost încoronată regină la Storkyrkan, la 27 octombrie. La scurtă vreme, Carol al X-lea a plecat în Polonia pentru a participa la Potopul (istorie). Hedwig Eleonora a rămas în
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]
-
de noroc în momentul sugestiei regelui. Amiralul Carl Tersmeden i-a ținut un discurs spunându-i că viitoarea ei soartă va fi mai frumoasă decât își poate imagina, soțiile a doi nobili de la curte au vizitat-o pentru a o face să cedeze, mama ei, mătușile materne și paterne au făcut tot ce-au putut și în cele din urmă rezistența ei a cedat. Când trăsura a venit s-o ducă la curte, Tersmeden a declarat că a auzit-o spunând
Hedvig Taube () [Corola-website/Science/323099_a_324428]
-
a ținut un discurs spunându-i că viitoarea ei soartă va fi mai frumoasă decât își poate imagina, soțiile a doi nobili de la curte au vizitat-o pentru a o face să cedeze, mama ei, mătușile materne și paterne au făcut tot ce-au putut și în cele din urmă rezistența ei a cedat. Când trăsura a venit s-o ducă la curte, Tersmeden a declarat că a auzit-o spunând: "Soarta mea e mai grea decât mi-aș putea imagina
Hedvig Taube () [Corola-website/Science/323099_a_324428]
-
Regele a recunoscut public urmașii lui cu Taube și a negat zvonurile că s-ar fi căsătorit cu ea în secret, dar a răspuns că tratarea cu respect a reginei din recunoștință pentru abdicarea ei nu are nimic de-a face cu viața lui particulară și a scris o scrisoare reginei cerându-i s-o protejeze pe Taube după moartea lui. Regele a declarat că guvernul a promis să nu se implice în viața lui personală și a refuzat să accepte
Hedvig Taube () [Corola-website/Science/323099_a_324428]
-
a refuzat să accepte un protest scris. Regina a fost geloasă și mândria ei a avut de suferit. Contesa a trăit o viață nefericită și discretă. După ce regina a refuzat să mai părăsească camerele ei, Taube nu și-a mai făcut apariția la curte. Ea nu a vrut să fie metresă și când ambasadorii străini au vizitat-o și i-au cerut să-și folosească influența, le-a spus că nu avea influență și nici nu-și dorea să aibă. A
Hedvig Taube () [Corola-website/Science/323099_a_324428]
-
proiectată și realizată de artistul Michael Condron. Descrierea culturii suburbane victoriene târzii în cadrul romanului a reprezentat reflectarea propriilor experiențe la dats scrierii acestuia. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, Imperiul Britanic era forța colonială și militară predominantă de pe glob, ceea ce făcea din inima sa un punct de plecare tentant și terifiant pentru invazia unor extratereștri cu orientare imperialistă. Wells s-a bazat și pe teama comună care se răspândise la apropierea schimbării secolului, despre care se credea că va aduce apocalipsa
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
fiind incapabilă să-i oprească înaintarea, ceea ce duce la distrugerea ținutuirlor din sudul Angliei. Cu toate acestea, prin introducerea unui adversar extraterestru, "Războiul lumilor" transcende fascinația tipică a literaturii invazioniste care cuprindea politica europeană, abilitatea tehnologiei militare contemporane de a face față forțelor armate ale altei națiuni și disputele internaționale. Deși mare parte din literatura invazionistă s-a dovedit mai puțin sofisticată și vizionară ca romanului lui Wells, ea s-a dovedit folositoare pentru succesul editorial al piesei, atrăgând cititori obișnuiți
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
în engleză și, de acolo, în alte limbi, ca însemnând „canale”, care, semnificând cursuri de apă artificiale, au alimentat credința că pe planetă există viață inteligentă. În ultimii ani s-a sugerat că aceste canale erau rezultatul bolii care îl făcea pe Schiaparelli să-și observe propria structură oculară, pe care a asemuit-o unor canale. Teoria lui Schiaparelli l-a influențat ulterior pe astronomul american Percival Lowell. În 1895, Lowell a publicat cartea "Mars" în care specula pe marginea peisajului
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
cu lungimi de mii de mile pentru a aduce apă de la calotele polare în vederea irigării pământului arabil rămas. Pe această idee s-au bazat majoritatea ideile științifice legate de condițiile planatei roșii la care a avut acces Wells. Ulterior, observațiile făcute cu instrumente mai performante au demonstrat că ipoteza canalelor pline cu apă era eronată, lucru confirmat și de misiunile sondelor spațiale sovietice și americane, care au descoperit o lume fără viață, prea rece pentru ca apa să existe în stare lichidă
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
evacuând capitala; masa de refugiați terorizați umplând străzile - toate vor deveni realitate în Franța în 1940.(...) În mod ironic, această predicție din 1898 s-a apropiat mai mult de luptele terestre din Al Doilea Război Mondial decât avea să o facă Wells mai târziu, în 1934, cu "The Shape of Things to Come". Arma chimică descrisă de Wells - fumul negru folosit de mașinile de luptă marțiene pentru uciderea în masă a oamenilor - a devenit ulterior realitate în timpul Primul Război Mondial, odată cu
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
de marțieni pentru a anihila tehnologia militară a secolului al XIX-lea și pentru a cauza distrugeri în masă este o precursoare a conceptului armelor cu laser, binecunoscut în ziua de azi. Comparația între laser și raza marțienilor a fost făcută în a doua jumătate a anilor '50, când încă se lucra la laser. Frecvența la care operau razele marțienilor nu este precizată, deoarece la acea dată ele erau pure fantezii, tehnologia și cunoștințele științifice necesare producerii laserului nefiind nici măcar imaginată
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
laser. Frecvența la care operau razele marțienilor nu este precizată, deoarece la acea dată ele erau pure fantezii, tehnologia și cunoștințele științifice necesare producerii laserului nefiind nici măcar imaginată la acea dată. Prototipul armelor laser mobile a fost dezvoltat între timp, făcându-se cercetări și teste legate de posibila sa folosire viitoare ca armă în spațiu. Teoreticienii militari ai perioadei, inclusiv cei din armata navală regală dinaintea Primului Război Mondial, speculaseră pe marginea construirii unei „mașini de luptă” de uscat, similară celor navale. Wells
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
armata navală regală dinaintea Primului Război Mondial, speculaseră pe marginea construirii unei „mașini de luptă” de uscat, similară celor navale. Wells a explorat ulterior ideea în povestirea "The Land Ironclads". Există o serie de abstracțiuni SF în dewscrierea pe care Wells o face tehnologiei marțiene; el insistă asupra lipsei roților și a folosirii contracțiilor unor discuri metalice de-a lungul unei axe pentru a produce mișcarea, similar modului în care o fac mușchii. Polimerii electroactivi la care se lucrează acum pentru a fi
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
o serie de abstracțiuni SF în dewscrierea pe care Wells o face tehnologiei marțiene; el insistă asupra lipsei roților și a folosirii contracțiilor unor discuri metalice de-a lungul unei axe pentru a produce mișcarea, similar modului în care o fac mușchii. Polimerii electroactivi la care se lucrează acum pentru a fi folosiți la senzori și în robotică prezintă similarități cu descrierile lui Wells. Wells ridică problema amenințării ecologice, reprezentată aici de un organism extraterestru cu creștere rapidă, iarba roșie, care
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
calități umane. Naraorul descrie marțienii ca prezentând un creier supradezvoltat, ceea ce i-a adus la stadiul de a avea o inteligență crescută într-un corp greoi și cu o capacitate emoțională scăzută pe care Wells o atribuie funcționării corpului. Naratorul face referire la un text publicat în anul 1893 care sugerează că evoluția creierului uman ar putea-o eclipsa pe cea a creierului, iar organe ca stomacul, nasul, dinții și părul s-ar putea atrofia, lăsând oamenii la stadiul de mașini
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
pe cea a creierului, iar organe ca stomacul, nasul, dinții și părul s-ar putea atrofia, lăsând oamenii la stadiul de mașini gânditoare care necesită dispozitive mecanice pentru a interacționa cu mediul înconjurător. Se poate ca textul la care se face referire să fie unul scris chiar de Wells, "The Man of the Year Million", publicat în "Pall Mall Gazette" pe 6 noiembrie 1893, și care sugerează idei similare. La data publicării romanului, Imperiul britanic se afla în cea mai agresivă
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
sa fusese la un moment dat menajeră, iar Wells însuși, înaintea carierei scriitoricești, fusese ucenic la un negustor de postavuri. Succesele sale au fost obținute cu multă trudă. Având pregătire științifică, bun cunoscător al teoriei evoluționiste, el a reușit să facă o paralelă între experiențele sale de luptă cotidiană și ideile darwiniste de luptei pentru supraviețuire, dar a privit știința ca pe un sistem rațional care transcende noțiunile de rasă, clasă sau religie, conferind ficțiunii sale un unghi critic care se
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
de o izbucnire a Armaghedonului biblic pare să servească doar deranjului său mental. Moartea sa, provocată de faptul că zelul său evanghelizator este atât de zgomotos încât atrage atenția marțienilor, pare să indice că atitudinea sa religioasă este una depășită, făcându-l un candidat perfect pentru selecția naturală aplicată în acest caz cu ajutorul marțienilor superior evoluați. Totuși, naratorul este prezentat de două ori ca rugându-se divinității: prima dată când reușește să stea într-un pat după multe zile, iar a
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
se petrece pe Marte, "Journey to Mars" (1894) de Gustavus W. Popes și "Pharaoh's Broker" de Ellsworth Douglas, în acesta din urmă protagonistul întâlnind o civilizație egipteană pe Marte care, deși a evoluat în paralel cu cea pământeană, a făcut-o într-un mod oarecum independent. Wells propusese deja un alt rezultat al invaziei extraterestre din "Războiul lumilor". Când naratorul îl întâlnește pe artilerist a doua oară, acesta din urmă imaginează un viitor în care omenirea se ascunde în canale
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]