21,363 matches
-
să fie respins definitiv În ciuda snobismului pe care-l provoca. Aflat la intersecția unor curente culturale din care putea Împrumuta În voie, romancierul și eseistul care debutase În 1958, căsătorit din 1975 cu celebra semioticiană și psihanalistă Julia Kristeva, mută accentul de pe o literatură a textului Înspre un textul ca act de viață. CÎteva romane publicate În acei ani În Franța vă pot dumiri despre legătura dintre libertatea manifestată În scrierea liberă de constrîngeri și reprezentarea eliberată de tabuuri: Paysage de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o mulțime de oameni care-i datorează totul. Această femeie din fața cuptorului nu există nicăieri În altă parte decât În acest roman, toate celelalte universuri Îi sunt Închise.” După decesul revistei Tel Quel, scriitorii adunați În jurul lui Philippe Sollers mută accentul de pe text pe sex, În cea mai simplistă variantă, dar mai ales de pe text pe autenticitate. Nu e vorba de a fi conform pentru a fi autentic, pentru că autenticitatea nu se măsoară prin gradul de adecvare a reprezentării la obișnuințele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ficțiune și Dicțiune (1991), două tipuri de “autoficțiune”, În funcție de proporția dintre autobiografic și ficțiune. Am avea astfel autoficțiunile “adevărate, al căror conținut narativ este, dacă pot spune așa, autentic ficțional”, În rîndul lor putînd fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe ficțional) și “falsele autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel un purist incorijibil care păcătuiește În primul rînd printr-o idee imuabilă despre literatură, aceea care o suprapune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
observăm că diagnosticele sociale fidele discursului care a dus la politicile de șoc suportate În secolul XX s-au numit - atunci cînd au fost date, prin deturul ficțiunilor, de romancieri - realism. Romanul realist francez din zilele noastre și-a mutat accentul de pe “noi” pe “eu”, În concordanță cu recenta resurecție a individualismului (cu cîteva excepții notabile și cu atît mai semnificative, ca cea a lui Houellebecq). Există o Întreagă literatură, și vorbesc acum de cea ficțională, revendicativă. Ea se cantonează, Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Durac serdarul, care ajung a ataca la Iași Curtea domnească. Hatmanul Buhuș este eroul principal, ca învingător, în episoadele despre luptele moldovenilor cu nemții la Suceava și la Cetatea Neamț. Calitățile de povestitor ale cronicarului unesc simplitatea, reținerea calmă cu accentele de durere, provocate de împrejurări istorice dramatice. Partea a doua, de o altă factură, are în centrul interesului pe domnitorul Mihai Racoviță, urmărit în cele trei domnii alternative ale sale. Domn plin de calități și popular cu supușii, cum îl
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
de engleză la o școală generală și la Liceul „Spiru Haret” din București (1963-1966). Debutează în „Luceafărul” (1967) cu Alba Roza, iar prima carte, Prietena mea Si, îi apare în 1969. Proza scrisă de C. poartă amprenta unei stilistici cu accente lirice feminine fine, sondând relația tensionată din cuplu. Protagonista este femeia matură sau adolescenta în permanentă căutare de sine, încercând să-și construiască personalitatea în funcție de raportarea la cei din jur și de propria percepție, mediată de detalii aparent insignifiante. Personajele
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
scurte și adecvate, care mențin textul viu. Meditația asupra forței (oarbe, nocive) a iubirii este continuată în romanul Buruieni de dragoste (1936), o prelucrare a unui episod autobiografic notoriu în epocă - o relație, eșuată în scandal public, cu o scriitoare. Accentul reconstituirii nu cade pe dezvăluirea unei mistificări literare (de care era bănuită fosta prietenă), ci pe drama omului care are nefericirea de a se îndrăgosti de cine nu trebuie și de a nu se putea vindeca. Ca fermecat cu o
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
în prima linie, la d. Cotruș, e intemperanța verbală; lipsită adesea de rimă, de ritm, de egalitate silabică, proză uneori transformată în versuri numai printr-o ficțiune tipografică, poezia scriitorului ardelean se revarsă acum tumultoasă în cataracte nereclamate de un accent sufletesc, acum în leneșe pânze de ape, inegală, silnică și neobișnuit de verbală. E. LOVINESCU SCRIERI: Poezii, Orăștie, 1911; Sărbătoarea morții (1914-1915), Arad, 1915; Neguri albe, Alba Iulia, 1920; România, Brașov, 1920; Versuri, Arad, 1925; În robia lor, Arad, 1926
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
CRONICARUL, publicație apărută la București, lunar, cu întreruperi, din februarie 1931 până în aprilie 1932. Director: G. Șt. Cazacu. Articolul-program, Mai departe, nesemnat, specifică: „Vom fi conduși de mișcarea artei simboliste, clasice sau moderne, care în calea ei va întâlni accentele durerii, ale fericirii”. Revista reunește în paginile ei nume dintre cele mai diverse ca orientare în poezie: G. Șt. Cazacu, Agatha Grigorescu-Bacovia, C. Ionescu-Olt, Ilariu Dobridor, Virgil Huzum, G. Bacovia, V. Demetrius, Dem. Bassarabeanu, Maria Cunțan, Aurel Marin, Ion Focșeneanu
CRONICARUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286535_a_287864]
-
prin mama sa sau prin povestitorii Ion Goriță ori Tănăsucă Mocodean, primul său învățător, cântăreț la biserica din Hordou, dar și cu spiritul clasic. La liceul din Năsăud (școala elementară o urmase în Hordou, Salva și Telciu), se punea un accent deosebit pe studiul limbilor și al literaturilor vechi, încât C. și-a format aici o temeinică bază clasică pentru cultura sa. El publică poezii în „Muza someșană”, revista liceului (1882-1883), citește la ședințele societății de lectură a elevilor Virtus romana
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
implicat în atitudinea în fața vieții și a morții. Pretexte istorice servesc poeziei de revoltă socială și națională, încărcată de o mânie adâncă și exprimând idealul jertfei pentru libertate, de preferat robiei (Decebal către popor, Un cântec barbar). Personificări ale revoltei, accente de poeta vates (Ex ossibus ultor!, Doina, Dunărea și Oltul) îl anunță pe O. Goga. Maxima energie a tonului de rechizitoriu vehement este atinsă în Noi vrem pământ!, In opressores și Pentru libertate, unde C. dă glas direct sentimentelor justițiare
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
și al interpretărilor ei. Confruntând soluțiile alese de el cu sugestiile oferite de critica operei lui Dante, ajunge la o nouă exegeză (plănuită în șase volume), care se oprea asupra aspectelor ignorate sau deformate de „dușmanii” lui Dante, comentatorii. Dincolo de accentele polemice, C. a abordat creația lui Dante în toată complexitatea ei, sesizând legăturile dintre părți și explicând - pe baza datelor furnizate de științele vremii, de astrologie, de istorie - obscuritățile ori aparentele ciudățenii ale poemului. El a fixat ca an al
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
un istoric al manifestării lor în cultura română, Vulcănescu disocia în sfera înțelesului „cultură” patru varietăți principale, de la marxism (privilegiind spiritualitatea de clasă) și naționalism (exaltând etnicul) la spiritualismul centrat pe absolut; între ele enumeră și „umanismul neoclasic, care pune accentul pe om în genere”, iar ca exponenți numește - în acel moment - mai mulți redactori și semnatari în revistă: Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Constantin Noica (alături de un Tudor Vianu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
este totodată membru în colegiile de redacție la „Revista de etnografie și folclor” și „Memoriile Comisiei de Folclor”. Colaborează și la „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Marisia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Internationale volkskundliche Bibliographie” (Germania). Pe fondul preocupărilor științifice ale lui C., accentul pare să cadă pe cercetarea obiceiurilor populare agrare și, în buna tradiție a școlii folcloristice clujene, mai cu seamă pe sistematizarea și tipologizarea lor. Volumul Vechi obiceiuri agrare românești. Tipologie și corpus de texte (1988), elaborat în colaborare cu Maria
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
cea organizatorică (1913-1921; 1921-1924), urmează perioada marilor afirmări - o putem numi „creatoare” - care începe cu ancheta de teren de la Goicea Mare (1925), continuă cu cea de la Fundul Moldovei din 1928 și atinge o perioadă de înflorire prin anii 1933-1934, când accentul se deplasează spre anchetele regionale, și o fază culminantă sau de platou până prin anii 1938-1940. După acest moment avem, cum ar spune D. Gusti, și primele semne „de agonie a Institutului Social Român”, urmată de faza a șasea, a „dizolvării
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
experimentale; b) psihologia popoarelor descrisă de Wundt nu pleca de la popor sau de la națiune, ci doar de la manifestările lor variate, ignorându-se o resursă explicativă esențială (Bădescu și Ungheanu, 2000, 446-471). Lecția franceză s-a resimțit cu precădere în câteva accente fundamentale ale operei gustiene. Ideea socializării științelor și a viziunii multidisciplinare era practicată de cercetătorii grupați în jurul reputatei reviste L’Année Sociologique, fondată de E. Durkheim în 1897. Sociologul român, care a studiat un an în Franța cu E. Durkheim
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
agentului uman. Istoria desfășurându-se dedesubtul și în spatele acțiunilor umane, cultura devine un domeniu autonom, foarte puțin legat de productivitatea specifică a voinței umane și de radicala ireductibilitate a oamenilor istorici, ce nu sunt ținuți laolată de un Weltgeist omnivor. Accentul este astfel deplasat, prin intermediul „științei realității”, pe domeniul „politicii creative”, al transformărilor și „voinței capabile să remodeleze istoria” (Golopenția, 2002: 12) ce tind să creeze o comunitate post-capitalistă a poporului, a națunii. Sociologia lui Freyer dă o mare importanță capacității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
2002, 56). Această știință, așa cum o descrie Golopenția, mai poate fi încadrată în sociologie, sau întorsătura ei geopolitică este deja inevitabilă? Întrebarea nu e probabil una foarte clară, diferența fiind greu de surprins; ea indică însă o importantă schimbare de accent în sociologia lui Golopenția. Definiția pe care o dă John Agnew geopoliticii (2002), referindu-se mai mult la faza sa germană, surprinde cinci trăsături esențiale: - accentul pus asupra statului ca fomă centrală a oricărei politici; - cunoaștere de tip ștințific, apropiată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
foarte clară, diferența fiind greu de surprins; ea indică însă o importantă schimbare de accent în sociologia lui Golopenția. Definiția pe care o dă John Agnew geopoliticii (2002), referindu-se mai mult la faza sa germană, surprinde cinci trăsături esențiale: - accentul pus asupra statului ca fomă centrală a oricărei politici; - cunoaștere de tip ștințific, apropiată chiar de un canon metodologic naturalist, cuplată cu scopul „idealist” al servirii statului național; - orientare pragmatică, accentul fiind pus pe rezolvarea problemelor concrete; - rasism; - eurocentrism (americano-centrism
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mult la faza sa germană, surprinde cinci trăsături esențiale: - accentul pus asupra statului ca fomă centrală a oricărei politici; - cunoaștere de tip ștințific, apropiată chiar de un canon metodologic naturalist, cuplată cu scopul „idealist” al servirii statului național; - orientare pragmatică, accentul fiind pus pe rezolvarea problemelor concrete; - rasism; - eurocentrism (americano-centrism). Cu excepția notabilă a rasismului, sociologia lui Anton Golopenția se află foarte aproape de această schemă creată pentru caracterizarea geopoliticii germane. Chiar dacă, ieșind pentru o clipă din definiția lui Agnew, diferența centrală ar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sunt probabil dintre cele mai prolifice în literatura sociologică actuală. Frecvent apar lucrări ce își propun fie să analizeze mici „felii” ale fenomenelor de sărăcie/excluziune, fie să le trateze sistemic. Elementul comun al celor mai multe dintre aceste studii îl reprezintă accentul pus pe interdependența dintre excluziune socială și sărăcie. Chiar dacă această legătură pare firească (fiind prezentată adesea ca de la sine înțeleasă), puține studii au demonstrat relația implicită. Fără nici un dubiu, lucrările calitative sunt decisive în argumentare. În cazul lor, este mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fizică și cea intelectuală, eficiența economică. Nu e uitată nici „întărirea familiei, nucleul de bază al societății”, planificându-se creșterea natalității. Ca într-o cascadă, textele, prilejuite de diferite congrese și consfătuiri, reiau concepte și teorii marxiste consacrate, oferind interpretări, accente, precizări care să pună în lumină singularitatea epocii, creativitatea făuritorului. Constantă în această retorică este încrederea în partidul care știe și face și în conducătorul acestuia. Numai el, Partidul și numai el, Conducătorul, cunosc calea cea bună, au secretul drumului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
răspândirii limbii engleze. Ea definește conceptele de bază ale temei de cercetare, respectiv comunicare, limbă, engleza mondială, imperialism lingvistic (prezentând aici teoria lui Robert Phillipson (1996), legată de imperialismul lingvistic) și dezbate problemele legate de utilizarea limbilor în Uniunea Europeană, punând accent mai ales pe limbile minoritare, respectiv pe răspândirea limbii engleze. N. Schleicher prezintă aspecte legate de Ungaria, analizând situația limbii engleze și influența acesteia asupra vocabularului maghiar, precum și situația limbilor minoritare. În același capitol, ne sunt prezentate conceptele de globalizare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și politice. În subcapitolul „Comunicarea publică și cultura politică maghiară”, sunt enumerate mai multe caracteristici ale comunicării maghiarilor: atitudine compătimitoare, lipsa empatiei, haosul în comunicările nonverbale (de atingere). Este comparată situația comunicării politice înainte și după 1989 și se pune accentul pe următoarea expresie, care prezintă în modul cel mai relevant situația comunicării politice în Ungaria, după 1989: „Politica comunică, societatea nu înțelege”. Acest fenomen devine interesant pe baza acelor experințe observabile în cultura politică maghiară, care arată că graiul viu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de comunicare și rolul acestora (problemele legate de răspândirea informației locale, sursa și măsura informațiilor, modurile de canalizare a opiniilor) și organizațiile civile (rolul acestora în conducerile locale). Principalele concepte definite de F. Zoltan sunt: Consiliul local și mass-media (punând accent pe rolul mass-media și al presei locale în informarea publicului și în formarea opiniei publice). La final prezintă posibilitățile de îmbunătățire a comunicării între populație și Consiliul local și propune câteva teme de cercetare. Volumul nu omite nici noile media
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]