20,565 matches
-
au sfătuit pe Percival să se predea, în ideea de a minimiza victimele din rândul populației civile. Percival a refuzat, dar a cerut superiorilor permisiunea de a se preda. În aceeași zi, poliția militară l-a executat pe un trădător britanic condamnat, căpitanul Patrick Heenan, care fusese ofițer de legătură pe problemele Forțelor Aeriene cu Armata Indiană. Serviciile militare de informații japoneze îl recrutaseră pe Heenan înainte de război, iar el folosise un radio pentru a-i ajuta să țintească aerodroamele Aliaților
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
tirul de artilerie s-a intensificat. Autoritățile civile au început să se teamă că resursele de apă se vor epuiza. La orele 1.00pm în ziua de 14 februarie, soldații japonezi au avansat înspre spitalul de campanie Alexandra. Un locotenent britanic, purtător al unui steag alb, s-a apropiat de forțele japoneze, dar a fost ucis cu baionetele. După intrarea trupelor japoneze în spital, mai mulți pacienți, inclusiv cei care erau operați chiar atunci, au fost uciși împreună cu unii medici și
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
căzut de acord că nu este posibil un contraatac. Au fost aleși niște delegați care să meargă la cartierul general japonez. Aceștia erau un ofițer superior, secretarul colonial și un translator. Ei au plecat într-o mașină cu un drapel britanic și un steag alb spre liniile inamice pentru a discuta încetarea ostilităților. Ei s-au întors cu cerința ca Percival însuși să se prezinte împreună cu statul său major la fabrica Ford, unde generalul Yamashita avea să-i prezinte termenii capitulării
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
secrete și tunurilor grele până la ora 4 p.m.. Yamashita i-a acceptat asigurările că nu au mai rămas niciun vas și niciun avion în Singapore. Conform agenției de știri Domei din Tokio, Yamashita a acceptat întreaga responsabilitate pentru siguranța soldaților britanici și australieni, precum și a civililor britanici rămași în Singapore. Bennett a predat comanda Diviziei 8 unui general de brigadă și a luat, împreună cu unii dintre ofițerii săi, o barcă mică cu care au fugit în Australia. A început perioada de
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
numeroși etnici chinezi în masacrul de la Sook Ching. Nici celelalte grupuri etnice din Singapore, cum ar fi malayanii și indienii nu au fost cruțate. Localnicii au suferit mult sub ocupația japoneză care a durat trei ani și jumătate. Mulți soldați britanici și australieni luați prizonieri au rămas în Singapore la închisoarea Changi, și mulți nu s-au mai întors acasă. Mii de alți soldați au fost trimiși ca prizonieri pe mare în alte părți din Asia, inclusiv în Japonia, pentru a
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
de influență dacă securitate acesteia era amenințată. Când discuțiile militare au fost dezbătute la mijlocul lunii august, negocierile au stagnat rapid asupra subiectului de trecere a trupelor sovietice prin Polonia, dacă germanii urmau să atace, iar părțile au așteptat în timp ce oficialii britanici și francezi au făcut presiuni asupra oficialilor polonezi să accepte acești termeni. Cu toate acestea, oficialii polonezi au refuzat să permită trupelor sovietice să pătrundă pe teritoriul polonez, deoarece credeau că odată ce Armata Roșie va intrat pe teritoriul lor, nu
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
britanici și francezi să intervină în conflictul care urma să izbucnească, promițând că în viitor forțele Wehrmacht-ului vor fi prezente în Marea Britanie. La 29 august, la miezul nopții, ministrul german de externe Joachim von Ribbentrop i-a înmânat ambasadorului britanic Neville Henderson lista termenilor care ar fi asigurat pacea Poloniei. În acești termenii, Polonia v-a înapoia orașul Danzig Germaniei și va fi un plebiscit în Coridorul Poloniei după rezidența din 1919, într-un an. Când ambasadorul Poloniei Lipski s-
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
atacat și Malaya, provocând Regatul Unit, Australia și Noua Zeelandă să se alăture Statelor Unite în războiul împotriva Japoniei. Potrivit „Ordinului secret numărul 1” datat 1 noiembrie 1941, al Marinei Imperiale Japoneze, scopul campaniilor inițiale ale Japoniei a fost să „elimine forțele britanice și americane din Indiile Olandeze de Est și din Filipine și să stabilească o politică de autonomie și de independență economică.” Pentru atingerea acestor scopuri, în primele luni ale anului 1941, în afară de Malaya, forțele japoneze au atacat și au ocupat
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
un teren plin de cratere, de sârmă ghimpată sau tranșee. Vehiculele șenilate sau cele cu tracțiune integrală au fost soluția. După război, dezvoltarea forțelor mecanizate a fost în mare parte doar teoretică, până la începutul cursei reînarmării din anii 1930. Armata britanică a creat o forță mecanizată experimentală în 1927, dar nu a reușit să mențină acest trend din cauza bugetului restrâns. Deși unii susținători ai războiului mobil precum J.F.C. Fuller pledau pentru crearea unor "flote de tancuri", alți militari, precum Heinz Guderian
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
suficient de camioane sau cai pentru transport, primele divizii mecanizate complet au apărut abia spre sfârșitul războiului. Principalele transportoare blindate de trupe ale armatei americane erau semișenilatele M2 și M3. Acestea au fost folosite și de către armatele aliate, precum armata britanică, franceză sau cea sovietică. Soldații britanici au folosit și transportoarele universale Bren sau cele de tip Kangaroo (construite pe șasiurile tancurilor prin conversie). Armata germană a folosit semișenilatele SdKfz 251 în cadrul unităților mecanizate. Din cauza producției insuficiente, primele divizii Panzergrenadier complet
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
transport, primele divizii mecanizate complet au apărut abia spre sfârșitul războiului. Principalele transportoare blindate de trupe ale armatei americane erau semișenilatele M2 și M3. Acestea au fost folosite și de către armatele aliate, precum armata britanică, franceză sau cea sovietică. Soldații britanici au folosit și transportoarele universale Bren sau cele de tip Kangaroo (construite pe șasiurile tancurilor prin conversie). Armata germană a folosit semișenilatele SdKfz 251 în cadrul unităților mecanizate. Din cauza producției insuficiente, primele divizii Panzergrenadier complet mecanizate au apărut abia la mijlocul războiului
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
în iunie 1953 în revistă "Astounding". În 2002 a fost lansat filmul "Impostor", având la bază această povestire, cu Gary Sinise, Madeleine Stowe și Vincent D'Onofrio în rolurile principale. Povestea fusese ecranizata anterior în 1962 că episod al seriei britanice science fiction de televiziune "Ouț of This World". Spence Olham este acuzat de un coleg că ar fi un android impostor, proiectat să saboteze apărarea Pământului. Navă impostorului ar fi fost avariată și s-ar fi prăbușit în afara orașului. Se
Impostorul (povestire) () [Corola-website/Science/320824_a_322153]
-
„” este un cântec al interpretei britanice Cheryl Cole. Compoziția a fost produsă de Wayne Wilkins și inclusă pe al doilea album de studio al lui Cole, "Messy Little Raindrops", fiind lansată drept primul single al materialului pe 24 octombrie 2010 de Fascination Records. Cântecul dance-pop a
Promise This () [Corola-website/Science/320823_a_322152]
-
acustică a șlagărului în timpul emisiunii "" din data de 20 decembrie 2010, unde solista a interpretat și cel de-al doilea single de pe albumul "Messy Little Raindrops", „The Flood”. Interpretarea lui Cole a celor două înregistrări a fost apreciată de presa britanică, "The Sun" titrând: „Cheryl Cole atinge toate notele corect”. Scurtmetrajul a fost regizat de Sophie Muller, care a lucrat anterior cu artiști precum Beyoncé („Déjà Vu”, „Ring the Alarm”), Gwen Stefani („Cool”, „Wind It Up”) sau Shakira („Did It Again
Promise This () [Corola-website/Science/320823_a_322152]
-
o declarație oficială de politică extenă a guvernului Regatului Unit prin care se afirma că: Declarația a fost făcută într-o scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
a fost făcută într-o scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de " „... simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”". Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor sioniștilor
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de " „... simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”". Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor sioniștilor londonezi Chaim Weizmann și Nahum
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
singurul cămin național evreiesc. Declarația Balfour s-a situat din punctul lor de vedere mult sub așteptările sioniștilor Declarația Balfour a fost mai târziu incorporată printre prevederile Tratatului de la Sèvres dintre puterile aliate învingătoare și Imperiul Otoman și în Mandatului britanic pentru Palestina. Originalul documentului este păstrat la British Library. Ziua de 2 noiembrie este comemorată cu fast în Israel și în diaspora evreiască ca „Ziua Balfour”. Aceeași zi este amintită cu tristețe în toate statele arabe moderne În 1896, ziaristul
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
cel adoptat de Congresul Sionist care a urmat publicării lucrării lui Herzl . Textul acestei declarații a dus la stabilirea formei finale a Declarației Balfour. Astfel, a fost folosită expresia „cămin național” în locul cuvântului „stat”, datorită poziției anumitor membri ai cabinetului britanic față de programul sionist. Atât Organizația Sionistă cât și guvernul britanic au depus eforturi importante în deceniile care au urmat pentru afirmarea poziției conform căreia nu se intenționa crearea unui stat evreiesc. Cu toate acestea, în afara declarațiilor oficiale, membri ai cabinetului
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
lui Herzl . Textul acestei declarații a dus la stabilirea formei finale a Declarației Balfour. Astfel, a fost folosită expresia „cămin național” în locul cuvântului „stat”, datorită poziției anumitor membri ai cabinetului britanic față de programul sionist. Atât Organizația Sionistă cât și guvernul britanic au depus eforturi importante în deceniile care au urmat pentru afirmarea poziției conform căreia nu se intenționa crearea unui stat evreiesc. Cu toate acestea, în afara declarațiilor oficiale, membri ai cabinetului britanic au admis că era posibilă crearea unui stat evreiesc
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
față de programul sionist. Atât Organizația Sionistă cât și guvernul britanic au depus eforturi importante în deceniile care au urmat pentru afirmarea poziției conform căreia nu se intenționa crearea unui stat evreiesc. Cu toate acestea, în afara declarațiilor oficiale, membri ai cabinetului britanic au admis că era posibilă crearea unui stat evreiesc, în condițiile în care în zonă evreii ar fi ajuns să reprezinte majoritatea populației</ref> Prima versiune a declarație, conținută într-o scrisoare a lui Rothschild către Balfour se făcea afirma
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
care ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale comunităților non-evreiești. Aceste schimbări au fost făcute, cel puțin în parte, și ca urmare a insistențele lui Edwin Samuel Montagu, un evreu antisionist, și Secretar de Stat pentru India în guvernul britanic, care considera că păstrarea textului original ar fi dus la creșterea antisemitismului. Ciorna declarației a fost trimisă celor interesați, iar, în luna octombrie, cabinetul britanic a primit răspunsuri de la diferitele comunități evreiești. În acea perioadă, guvernul Imperiului Britanic a făcut
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
lui Edwin Samuel Montagu, un evreu antisionist, și Secretar de Stat pentru India în guvernul britanic, care considera că păstrarea textului original ar fi dus la creșterea antisemitismului. Ciorna declarației a fost trimisă celor interesați, iar, în luna octombrie, cabinetul britanic a primit răspunsuri de la diferitele comunități evreiești. În acea perioadă, guvernul Imperiului Britanic a făcut numeroase promisiuni pentru perioada postbelică. În ședința cabinetului de război din 31 octombrie 1917, Balfour a afirmat că o declarație favorabilă aspirațiilor sioniste ar permite
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
în guvernul britanic, care considera că păstrarea textului original ar fi dus la creșterea antisemitismului. Ciorna declarației a fost trimisă celor interesați, iar, în luna octombrie, cabinetul britanic a primit răspunsuri de la diferitele comunități evreiești. În acea perioadă, guvernul Imperiului Britanic a făcut numeroase promisiuni pentru perioada postbelică. În ședința cabinetului de război din 31 octombrie 1917, Balfour a afirmat că o declarație favorabilă aspirațiilor sioniste ar permite Marii Britanii să ducă o „propagandă extrem de folositoare atânt în Rusia, cât și în
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
perioada postbelică. În ședința cabinetului de război din 31 octombrie 1917, Balfour a afirmat că o declarație favorabilă aspirațiilor sioniste ar permite Marii Britanii să ducă o „propagandă extrem de folositoare atânt în Rusia, cât și în America”. După această ședință, aviația britanică a lansat foi volante cu textul declarației în idiș deasupra Gremaniei. Henry McMahon a purat o corespondență bogată cu Hussein bin Ali în 1915, prin care i se promitea acestuia din urmă controlul asupra teritoriilor locuite de arabi, cu excepția unor
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]