17,038 matches
-
convoaiele de aprovizionare franceze și liniile lor de comunicații au început să fie atacate în mod regulat de milițiile turce, iar armenii care fuseseră repatriați au fost din nou ținte ale atacurilor partizanilor, fiind forțați să își părăsească din nou căminele. Francezii au încercat să calmeze minoritățile musulmane din regiune (circazieni, kurzi, aleviți) prin crearea unităților de jandarmerie nu a făcut decât să îi incite pe naționaliștii turci să arboreze drapelul turc pe citadela abandonată a Marașului în încercarea de intimidare
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
-se premiul II la nivel național premiul I nefiind acordat. În perioada 1951-1961 a condus Corul și orchestra Casei de cultură din Orăștie, 1963-1965 Corul Sindicatelor din Cugir, 1965-1987 Corul Casei de Cultură din Orăștie. În 1976-1977 va dirija corul Căminului Cultural din Romos. În anii 1988-1989 va forma un cor al Uzinei Mecanice Orăștie. În paralel cu aceste coruri va conduce coruri și orchestre școlare la toate instituțiile de învățământ la care a predat. Din 1987 până în 1998 preia corul
Ioan Popa (compozitor) () [Corola-website/Science/327272_a_328601]
-
personal de către Rege, care urma să servească drept reședință sa începând cu Crăciunul anului 1711. Clădirea avea câteva săli mari și douăsprezece odăi mai mici. Una dintre cele mai mari săli era folosită în calitate de biserică. În dormitorul Regelui era un cămin, un pat pliant simplu, o masă și unul sau două scaune. "Palatul Regal" sau "Casa Regelui", cum era de obicei numită, a rămas reședința Regelui până la "celebra confruntare" de la 1 februarie 1713. În imediata apropiere de "Casa Regelui" au fost
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
expoziția de fotografii folosite de către artiștii plastici, organizată de Ion Grigorescu, în 1978, la Casa de Cultură Friedrich Schiller. În octombrie 1988, Adrian Guta alcătuiește un catalog al expoziției de litografie bucureșteană contemporană și de gravură românească contemporană, la Galeria „Căminul artei”, unde Iacobescu expune gravură. Ia parte, în 1994, la tabăra de creație organizată de pictorul Ion Vasai, la Moinești, județul Bacău, împreună cu Suzana Fantanariu, Angela Tomaselli, Ileana Micodin, Ala Jalea Popa, Horea Mihail, Ilie Boca, Ion Salisteanu ș.a.e
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
fost un important loc de pelerinaj pentru credincioșii romano-catolici din Ungaria dar și din afara granițelor țării și un simbol al rezistenței față de comunism. După 1951, biserica și mănăstirea au fost parțial distruse, apoi transformate în stație de cercetare geologică respectiv cămin studențesc. După prăbușirea regimului comunist din Ungaria, biserica și mănăstirea și-au redobândit funcționalitatea originală, fiind reconstruite și renovate în timp record. A fost reluată viața monahală iar biserica-grotă a redevenit loc de rugăciune și de pelerinaj pentru credincioși. În
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
armat cu grosimea de 1,5-2 m, iar interiorul bisericii a fost transformat în stație de observare a nivelului apelor carstice, subordonat "Institutului de Geologie" al "Academiei de Științe". Clădirea mănăstirii de pe faleza Dunării a fost modificată pentru a deveni cămin studențesc și atribuită spre folosință "Institutului de Balet". La prăbușirea regimului comunist, în anul 1989, "Ordinul Paulinilor Maghiari", la data de 27 august, a redeschis biserica și mănăstirea în cadrul unei ceremonii religioase. Noul altar, cioplit din granit după proiectul lui
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
-i spune acestuia din urmă că Japonia a pierdut războiul și că va trebui să lase armele și să se predea filipinezilor. Pe 10 martie 1975, la vârsta de 52 de ani, Onoda a ieșit din junglă ce-i fusese cămin atâția ani și și-a predat sabia de samurai președintelui filipinez Ferdinand Marcos. Marcos, într-un gest blamat de fiilipinezi dar imens apreciat de japonezi, l-a iertat pe Onoda pentru crimele sale, considerând faptul că Onoda a crezut că
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
Palestine Post" care trebuia să concureze cu "Palestine Bulletin". În cele din urmă Jacob Landau și Gershon Agronski au căzut de acord și "Palestine Post" a luat, pur și simplu, locul lui "Palestine Bulletin". Ziarul a susținut lupta pentru un cămin național evreiesc în Palestina și s-a opus în mod deschis politicii britanice de restrângere a imigrației evreiești. Ziarul a fost considerat multă vreme o sursă de informații serioasă nu numai pentru publicul evreiesc din țară, dar și pentru funcționarii
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
Gara Iași și parcul care se găsea în partea dreaptă a bulevardului Ferdinand, bulevard ce unea Râpa Galbenă cu Piața Gării. Terenul pe care era situat hotelul ar corespunde astăzi zonei situat în dreptul aripii stângi a esplanadei, parțial ocupat de căminul Akademos al Universității din Iași. În perioada interbelică, camerele de la mansarda hotelului deveniseră un loc recunoscut al prostituției ieșene. Hotelul a funcționat până la cutremurul din noiembrie 1940 când, datorită importantelor avarii suferite, a fost demolat. Grigore Bejan a fost unul
Hotelul Bejan () [Corola-website/Science/330371_a_331700]
-
ale studenților ieșeni membri ai Asociației Studenților Creștini s-au desfășurat în sala Hotelului Bejan, acesta fiind un timp „sediul neoficial” al organizației. Ulterior, în 1924, Grigore Bejan cedează asociației un teren situat în apropiere pe care aceștia vor construi Căminul Cultural Creștin.
Hotelul Bejan () [Corola-website/Science/330371_a_331700]
-
universitatea absolvită. Spre deosebire de ciclul licență, la masterat înscrierea se face doar personal.Un lucru foarte important de precizat este acela că, odata admis, fiecare student (indiferent de ciclul de studii la care a fost admis)are asigurat un loc în cămin pe durata studiilor universitare, pe lângă alte facilități oferite . Pentru evaluarea calității studiilor universitare există 2 comisii : una la nivelul facultății și una la nivelul departamentului. Fiecare comisie este alcătuită din cadre didactice dar și reprezentanți ai studenților. În ceea ce privește facultatea, cel
Facultatea de Științe ale Comunicării a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/330346_a_331675]
-
fi completate de cursuri single-subject care pot însuma un număr de maxim 15 credite/semestru, astfel încât numărul total de credite pe un singur semestru să nu depășească 45. Pentru studenții masteranzi din Uniunea Europeană, Universitatea nu pune la dispoziție locuri în cămine, acestora revenindu-le sarcina de a își asigura singuri locuința. Datorită lipsei acute de spații de locuire în orașul Linkoping, există studenți care nu își găsesc o locuință stabilă până în luna noiembrie, așadar aceștia sunt sfătuiți să își caute cazare
Universitatea Linköping () [Corola-website/Science/330351_a_331680]
-
adunat în cele 4 zile de activități, turnee și spectacole live atât pe timp de zi cât și de noapte, peste 5000 de participanți din toate țările nordice și pasionați din alte părți ale Europei. Organizatorii oferă cazare ieftină în căminele de lângă facultate, unde participanții pot veni cu propriul sac de dormit, precum și posibilitatea de a își instala cortul în campingul amenajat lângă campusul Universității.
Universitatea Linköping () [Corola-website/Science/330351_a_331680]
-
produsele alimentare necesare hrănirii celor care făceau cărămizi, o parte a voluntarilor întrețineau o grădină pusă la dispoziție de Constanța Ghica. În septembrie 1925 a fost organizată o altă tabără de muncă care a permis începerea lucrărilor de construcție ale Căminului Cultural Creștin. Materialele de construcție necesare (în afara cărămizilor) au fost obținute fie prin donații, fie prin cumpărare cu banii obținuți din recoltarea de fonduri în țară sau printre emigranții români în America. Fondurile strânse inițial fiind insuficiente pentru finalizarea construcției
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
nouă taberă de muncă la Ungheni pentru a construi un sediu mai mic, „Cetatea Sfântului Mihai”. Proiectul este însă repede abandonat și, datorită numărului și influenței tot mai importante pe care o au membrii legiunii în ASC, codreniștii recapătă controlul Căminului. Importanța națională pe care o capătă mișcarea face ca, în final, un nou sediu, Casa Verde, să fie construit la București în 1933 după planurile arhitectului Constantin Iotzu, tot prin organizarea unei tabere de muncă.
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
in 1551-1568, sub supravegherea lui Tomasz Grzymała și sculptorului Santi Gucci. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, castelul a trecut în mâinile familiilor nobile Curyło, Branicki și Lubomirski. La acel moment, în interioarele castelului au fost făcute doar mici modificări (căminele, tavanele). Construirea unei curți arcade a început în 1635 și a fost finalizată în 1637. Invazia suedeză-brandenburgă din 1655 a pus capăt măreția clădirii. În timpul ocupației, castelul a fost transformat într-un magazin de produse alimentare. În secolul al XVIII
Castelul Niepołomice () [Corola-website/Science/329294_a_330623]
-
câinii din această rasă. Sunt câini care învață extrem de repede. Veți fi surprinși de viteza cu care un înțelege și își îndeplinește comenzile. Pinscherul pitic este un câine bun pentru persoanele care locuiesc în apartamente. Sunt câini destul de activi în interiorul căminului, dar nu necesită o curte mare, dacă sunt plimbați suficient. Dacă sunt lăsați singuri într-o curte îngrădită, asigurați-vă că gardul care împrejmuiește curtea nu poate fi penetrat, deoarece Pinscher-ul pitic va încerca să evadeze pentru a se alătura
Pinscher pitic () [Corola-website/Science/328521_a_329850]
-
oră", 24 ian 1947. Expoziția pictorului N. Enea. Catalogul lucrărilor. [128 de lucrări]. [București], Sala ziarului “Universul”, februarie 1947. Deschiderea expoziției pictorului N. Enea. [Sală “Universul” din București]. "Universul", 2 feb 1947. Oprescu, G. Expozițiile din sală “Universul” și de la “Căminul Artei”. [Nicu Enea expune la sală “Universul” din București]. "Universul", 14 feb 1947. Soroceanu, Tache"'. Expozițiile de la Fundația Dalles; Nicu Enea. "Adevărul", 21 feb 1947. Glasber, Maximilian. Sală Universul. Expoziția N. Enea. (Cronică plastică). "Era nouă", 4, 26 feb 1947
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
sala “Universul” din București]. "Revista Muncii", 2, nr. 16-17, feb-mar 1947, p. 30. Expoziția pictorului N. Enea [de la sala “Universul” din București]. "Universul", 12 măr 1947. Prin București. Ce-am văzut? [Expoziția Nicu Enea de la sala ziarului “Universul”]. "Femeia și Căminul", nr. 115, 16 măr 1947, p. 2. Glasber, Maximilian. Expoziția [Asociației de artă] “Tinerimea Artistică”. (Cronică plastică). "Era nouă", 4, nr. 748, 11 apr 1947. Referire la Nicu Enea. Ultimile expoziții. [Expoziție inaugurală dedicată Jugoslaviei, la galeria “Arcadia” din București
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
a întrerupt legătura cu satul în care și-a început cariera de dascăl, ultima vizită fiind aici în 1969, când i-a fost înmânată de către un fost elev de al său o diplomă de onoare într-un cadru festiv - la căminul cultural, ca o dovadă de mare cinste a recunoașterii muncii depuse între anii 1929 - 1932. Prilejul a fost și o ocazie ca dascălul să doneze bibliotecii Căminului cultural din Bozed (căreia i-au fost puse bazele cu 40 de ani
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
elev de al său o diplomă de onoare într-un cadru festiv - la căminul cultural, ca o dovadă de mare cinste a recunoașterii muncii depuse între anii 1929 - 1932. Prilejul a fost și o ocazie ca dascălul să doneze bibliotecii Căminului cultural din Bozed (căreia i-au fost puse bazele cu 40 de ani în urmă de către maioreștean), un număr de 500 de volume. s-a stins din viața la vârsta de 68 de ani, în 28 octombrie 1973. La Bozed
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
de radio, a pus bazele unei biblioteci, a creat o pepinieră de pomi și o prisacă pentru albine, a desfășurat o campanie pentru plantarea de pomi fructiferi; a inițiat creșterea iepurilor și a porumbeilor de casă și a înființat un cămin cultural. Cea mai de seamă realizare a sa aici a fost însă edificarea localului școlii, aceasta constituindu-se într-o adevărată saga. Sub patronajul ASTREI "Handrea" a fost printre cei mai activi dintre cei care s-au mobilizat în vasta
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
târziu, dar la Maiorești unde se afla sediul colecțiilor. Întors în comuna natală construiește Școala primară cu clasele I-IV cu predare în limba română, cea mai importantă realizare a sa. Tot în perioada interbelică a construit aici împreună cu sătenii, Căminul Cultural (care astăzi îi poartă numele) și a avut o contribuție semnificativă atât la construirea noii biserici (finalizată în 1937), cât și la susținerea unei puternici unități de „Șoimi ai Carpaților”. În perioada de ocupație maghiară a Ardealulului de Nord
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
susținerea unei puternici unități de „Șoimi ai Carpaților”. În perioada de ocupație maghiară a Ardealulului de Nord - retras asemeni altora la București, "Iustin Handrea" a înființat în vara anului 1941 la Muzeul Satului în cadrul "Fundației culturale Regale „Regele Mihai I”" - "Căminului cultural “Avram Iancu” al Refugiaților Ardeleni". Aici a ocupat cu competență funcția de director și a inițiat și îngrijit (alături de Vasile Neta și O. Neamțu) și colecția " Cartea refugiatului ardelean", fiind sufletul adunărilor ce se țineau aici.. Este de menționat
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
meritele lui Handrea în realizarea acestei instituții, sunt la fel de mari ca și cele ale susținătorilor săi, sociologul Dimitrie Gusti și directorul Fundației Regale - Octavian Neamțu. Modest și cu dăruire pentru cauza refugiaților, Iustin Handrea prin tenacitatea sa a pus bazele Căminului, ducând convorbiri personale fie acasă ori la locul de muncă cu oameni modești - țărani sau muncitori ori meseriași smulși din rosturile lor, care erau amenințați să fie înghițiți de anonimat în București. Chemându-i săptămânal la "Muzeul satului", i-a
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]