21,524 matches
-
și bucurându-mă că totuși pot să merg. După vreo 5 km ajung în Columbrianos și de la o patiserie ce abia deschisese îmi cumpăr o empanada pe care o manânc cu poftă pe o bancă din piața micuță dar foarte curată. Mă descalț, ca să-mi mai răcoresc piciorul și în timp ce mănânc prin fața mea trece un preot în vârstă care cumpără ceva de la patiserie. întorcându-se, îi zimbesc cerându-i și o binecuvântare, pe care mi-o oferă cu multă bucurie
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
că m-am oprit la primul întâlnit în cale. Este încă întuneric, dar reușesc ușor să ies din localitate, îndreptându-mă spre Pereje, un sat în care nu este nimic interesant de văzut. în următoarea localitate, - Trabadelo, găsesc biserica deschisă, curată și bine îngrijită, toată din piatră. Drumul pelerinilor flanchează mereu șoseaua principală, statală, construită pe lângă râul Valcarce, de care mă voi îndepărta doar atunci când voi urca spre O’Cebreiro. Urmează alte câteva localități, Portela, Ambasmestas, Vega del Valcarce, Ruitelan, Herrerias
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
piatră, cu etaj și mansardă. Abia după câteva ore am realizat că până pe vârful muntelui mai aveam de parcurs mai mult de doi km. Dar, dacă aici am poposit, aici rămân și nu-mi pare rău, căci totul este foarte curat, de calitate, la fel și prânzul gătit de gazde și pentru un preț convenabil. Acest han se mărește și un excavator tot sapă într-o latură iar câteva mașini cară pământul și piatra în altă parte, sub poala muntelui. Observ
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
era complet diferită de ceea ce văzusem eu în ultimii zece ani, când, în U.R.S.S. sau acasă, la vizitele de grup în fabrici, vizitatorii erau primiți cu aplauze și puteau vedea nu procesul muncii, ci doar aparatura și lucrătorii îmbrăcați curat, ca la o expoziție cu zâmbete profesioniste și gata să îi aplaude pe cei ce le întrerupeau procesul de producție. Aici, fiecare încăpere era locul de muncă pentru maximum patru specialiști care făceau aceeași operație, care nu ne dădeau nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cazărmi de batalion disciplinar. Aeroportul din Quito mi s-a părut cochet. Era așezat în oraș, dispus într-o depresiune generoasă, care permitea vizitatorului să se bucure de imagini picturale ale unei localități pașnice, cu clădiri viu colorate, cu străduțe curate și armonios așezate. În memoria mea, escala din Ecuador a rămas ca o splendidă dimineață însorită, unde localnicii se bucurau de o nouă zi, în ritmul lor molcom, lipsit parcă de griji sau neliniști. Spre surprinderea mea, am putut fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
drumurile, ci și dotările de care dispunem. Vreau să văd magazia de materiale de propagandă, întrucât peste zece zile va trebui să organizăm o expoziție și o conferință despre Marea Unire. Clădirea ambasadei era destul de arătoasă, parcul era îngrijit, piscina curată, terasa, pe care puteam s-o văd din biroul meu, era dotată cu două umbrele, două mese și mai multe scaune. Întreaga proprietate era împrejmuită de un zid înalt de aproape doi metri, care ne asigura securitatea misiunii diplomatice, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
condițiile unui trafic redus, ceea ce dădea alte valori ambianței citadine, și am ieșit în autostrada care era foarte circulată, în ciuda zăpezii care își făcuse pe spațiile verzi un strat destul de consistent, dar nu alarmant. Autostrada, care duce spre Salamanca, era curată, doar umedă de la ninsoarea care nu înceta să cadă, dar fulgii nu aveau parcă spor, întrucât la contactul cu asfaltul se transformau în apă. Involuntar, făceam comparația, în sinea mea, cu iernile din spațiul nostru carpatin, cu nămeții ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
chemată de ocârmuirea voastră națională, ca să vă deie liniște și să așeze puternic stăpânirea voastră pe pământul muncit de voi, inima noastră, în care atâta amar de vreme am frământat și sporit durerea despărțirei de voi, saltă de cea mai curată fericire. Acum un veac și mai bine, împrejurările vrăjmașe ne-au răzlețit și între noi frați buni de același sânge s-a ridicat un zid de negură. Apăsați de groaza și întunericul țarist, fără libertăți și fără lumină, ați trăit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. III.2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat. III.3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate terenele vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, județe ori Parlament. III.4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
au tumefiat Încât abia Îmi mai puteam Întreține armamentul din dotare. Mă ținea În picioare doar speranța că Într-o zi calvarul va lua sfârșit. Și, Într-o zi de februarie, comandantul a dat ordin magazionerului sămi dea cea mai curată uniformă de elev și mi-a Înmânat ordinul de plecare la Spitalul Militar Veterinar din București. Asemănător mie, au mai rătăcit prin țară și alți câțiva colegi de serie și cu un an mai mici. Ajunseseră toți În București Înaintea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
te sucești după cum vrea sufletul tău. Ai scris câteva romane care au stârnit, pe biata noastră piață de carte amorțită și amorfă, ecouri de critică însemnate. Cine te-a citit nu a regretat, pentru că ai "spus povești" pline de sens, curate ca scriitură, ca mesaj. În ce teritoriu te simți mai bine, al poeziei sau al prozei? Cum motivezi "derapajele" de la un gen la altul? Dacă tot vrei să te consideri scriitor e bine să-ți așezi cuvântul pe mai multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bani furați, oricât de multe mașini de lux și-ar cumpăra, oricât de mare le-ar fi contul din bancă. Pentru că mizerie nu înseamnă numai sărăcie. Dimpotrivă, sunt milioane de oameni în țara asta care trăiesc în sărăcie cu demnitate, curați, binevoitori, ajutându-se unii pe alții, mulțumiți. În schimb, astfel de parveniți, care disprețuiesc poporul din care provin, crezându-se mai presus de el, nu vor scăpa de mizerie oriunde s-ar afla, oricâtă avere ar aduna, pentru că mizeria e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar nu general. Sunt mulți profesori "formatori" de cititori, iar dacă poeții vor o relansare spre public, de-aici ar trebui să înceapă. De la un pact cu dăscălimea. Pe de altă parte, alarma aceasta cu holocaustul cititorilor de poezie e curată fandacsie, o spaimă născocită de oameni nevricoși. Printre tineri există un procent mai mult decât optimist de cititori. Oricum, nu mai mic decât în alte vremi. Cărțile mele (cărțile de poezie din biblioteca mea vreau să zic), de pildă, umblă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceea ce bănuiai de un sfert secular, dar întru binele interviului simulaseși că ignori. Te-ai mutat de la Iași la Focșani. E și un cântecel: "Azi în Iași, mâine-n Focșani...!", nu? Crezi că Milcovul "golit dintr-o sorbire" e mai curat decât Bahluiul simiradinizat dintr-o ochire? Gândirostiviețuiesc sub ius valachicum, atât de pastoral: azi în Iași, mâine-n Focșani, poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
autori canonici, iar I. D. Sârbu abia este amintit. Prima reevaluare ar fi a reevaluatorilor din sistemul educațional gimnazial, liceal și universitar. E greu de crezut că universitarii care au preamărit colectivizarea din literatură, ar putea avea privirea suficient de curată spre a alege neghina ideologică din operele publicate sub regimul comunist. Ne trebuie tineri istorici literari înarmați cu o armătură teoretică care să le permită o corectă decelare critică, sub unghi axiologic, între literatura adevărată și maculatura comunistă. Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorbi despre Laurențiu Ulici doar în numele meu. Laurențiu Ulici a fost și rămîne, în ciuda unor minimalizări, o personalitate de prim rang a literaturii române, precum și un personaj al ei. Laurențiu Ulici a făcut din Sighetul Marmației una dintre cele mai curate și mai ferme conștiințe ale poeziei/ literaturii române. La Sighetul Marmației, ca de altfel și în alte părți, Laurențiu Ulici nu a făcut "opoziție de cafenea", o bravadă "juvenilă", avea 35 de ani când a descins (1978) definitiv și pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe lângă decontarea drumului, ți se plătea prestația și, apoi, acele "întâmplări" cu cântec și poezie erau televizate, se dădeau pe TVR (singura televiziune de atunci), la ore în care erai văzut de întreaga țară, se cântau și se recitau versuri curate și de valoare, în anii dinainte de 1980 nu erau invadate de glorificarea lui Ceaușescu, așa cum s-a ajuns mai târziu. M-a trimis acasă în Maramureș după soră-mea, care era un fel de cireașă pe tortul debuturilor pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de gheață a comunismului, inclusiv cel postdecembrist. Dar mai cunoști vreun caz similar în cultura română, ca un scriitor tânăr să se retragă din literatură din scrupule morale, sacrificându-și gloria atât de ademenitoare doar pentru a-și păstra conștiința curată, și doar doi ani de prezență publică impecabilă să provoace o amintire aproape de neșters? Un caz oarecum similar ar mai fi poate Viorel Padina, și el cu un destin ieșit din comun. Dar crezi că ar fi bine să vorbească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cuvânt din vreun poem trimis la revista "Flacăra", mă suna în comuna Bogdan Vodă, la telefonul meu nr. 18, cu manivelă, să mă întrebe dacă sunt de acord cu modificarea. Vreau să spun că la început totul a fost suflet curat în întâlnirile mele cu Adrian Păunescu și îmi asum în totalitate scrisorile entuziaste pe care i le-am trimis în acea perioadă. Nebunia a început odată cu sălile sporturilor și stadioanele, cu banii mulți, succesul înnebunitor, femeile și tentațiile puterii, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
1985, unde am fost și acolo martor, dar de data aceea cu totul întâmplător, printr-un complex de împrejurări ciudate, care au făcut posibil să fiu de față și la sfârșitul nebuniei, cum am fost la începutul ei frumos și curat. Trebuie să precizez, totuși, că veneam doar din când în când la spectacole și în turnee, neavând studii muzicale, nu mi-a trecut niciodată prin cap iluzia că aș putea trăi din cântat, așa că mi-am păstrat în toți acei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar fi să dondăne toată lumea pe stradă, ca nebunii, continuu, pe limba poeziei? Și totuși, care ar fi portretul la minut al necititorului de poezie? Sodoma și Gomora ar fi fost salvate dacă ar mai fi existat un singur om curat. Așa și poezia va fi salvată dacă va mai exista un singur cititor adevărat. Și el există, fii pe pace. Ne suflă în ceafă... Bun, insist, cum ar trebui să arate, totuși, din trei tușe, portretul necititorului de poezie? Hai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un fluture care pluteam Între cer și pământ. Într-o livadă cu pomi În floare unde zburau tot felul de păsări și tot felul de fluturi și insecte, care mai de care cu zumzetul lor. Parcă pluteam pe un pământ curat și sfânt, ce-l scăldau raze de soare În iubirea lui Dumnezeu. Prin razele calde trimitea căldura fericirii. Este Rai. Raiul iubirii. Raiul Milei lui Dumnezeu pe care-l Împarte tuturor oamenilor care-l doresc și-l caută cu adevărat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ce frumos era să privești În Împrejurimi! Tot ce vedeai cu ochii Îți plăcea și parcă doreai să stai În loc să te saturi de admirat minunile pe care le vedeai. În câteva minute iată-ne ajunși la Betleem. Este un orășel curat, frumos, pe coasta unui munte. E locuit de musulmani și câțiva arabi. Betleem - vedere panoramică Betleemul este locul unde s-a născut Pruncul Iisus. În peștera unde erau adăpostite animalele. Acolo s-a născut. Acolo au fost găzduiți Sfânta Fecioară
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ochii vizitatorului nu se mai satură și nici nu obosesc. E ceva care te Învăluie Într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrică, de fericire. Parcă ești la ușa Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... Îngeri. Învăluiți În bucuria bunei dispoziții batem la poarta mănăstirii și așteptăm să ni se deschidă. În câteva minute vine un călugăr, un bătrânel, ne deschide poarta și ne invită În curte. Această mănăstire
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sunt de ajutor și de folos. La sate casele sunt foarte modeste și mici. Dar oamenii trăiesc În pace unii cu alții. Cana Galileii Cana Galileii este la 8 km distanță de orașul Nazaret. Este un sătuc de arabi, foarte curat și modest. Iată, a oprit autocarul aproape de biserica ortodoxă. Biserica a fost construită chiar pe locul unde a fost prima biserică, pe locul unde s-a săvârșit prima minune, Taina Cununiei, a Căsătoriei. Domnul Iisus a fost și El, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]