17,991 matches
-
de babele cu leacurile lor de demult că l-au oblojit și cu chiu cu vai l-au lecuit. Într-o bună zi, un gospodar s-a dus la comună la jandarmerie și s-a plâns că Lucache i-a furat găinile. Jandarmul l-a arestat și l-a pus să văruiască beciul, că veneau sărbătorile și, ca să fie treaba bună, i-a cerut reclamantului să-i aducă trei găini, că doar el nu-i dator să-l aresteze pe Lucache
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
unde a întâlnit mulți pocăiți: creștini după Evanghelie. Lăsat la vatră, inapt pe motiv de invaliditate, Lucache a trecut la sectari și nu a mai făcut fapte rele: nu a mai fumat, nu a mai băut și nu a mai furat. Nu că nu ar mai fi fost în stare, că putere tot avea, lua sacul de o sută de kilograme subsuoară și pleca cu el la fugă. Cu Anica lui a avut doi băieți și patru fete. Toți copiii lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
paie de la stogul boierului. Ajunsă la stog, a fost surprinsă de paznicul Jiba, care i-a propus să-și aleagă una din două variante: ori se culcă cu el ori o dă pe mâna boierului, că a prins-o la furat. Fiind văduvă, a ales să facă amor cu Jiba. Amorul a fost de durată și din acest amor a rezultat o fată frumoasă și isteață căruia i-au dat numele de Maria, zis Cociocoaia. Când Cociocoaia a ajuns fată mare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
grea și l-a născut pe Mihai. A venit și seceta la 1946 și a urmat foametea lui ′47. Mulți au cedat pământul pentru o traistă de făină sau de grăunțe. Mulți au ajuns în arestul miliției doar pentru că au furat câte ceva de-ale gurii. Și Petrache a ajuns în arestul de la Țibănești, dar cum dovezi nu erau, a fost trimis acasă după trei zile, că nu avea ce le da de mâncare la deținuți pentru că erau mulți, de nu mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
putea susține această cheltuială. Nimic nu putu știrbi din bucuria poporului și din recunoștința lui, ca în fața unei binefaceri. Senatul știu să sporească abil această mulțumire prin modul în care repartiza impozitele; căci contribuțiile pe care le ceru de la nobilime fură cele mai mari și cele care au fost plătite întîi." (I, 51) " Pentru a îngrădi excesele și a înlătura pericolul unui om ambițios care are creditul întregii țări, mijlocul cel mai simplu și cel mai sigur este de a merge
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care principele le dobîndește prin valoarea lui și cu propriile lui arme] Dacă oamenii n-ar avea patimi, Machiavelli ar putea fi iertat pentru că a vrut să-i facă să le cunoască. El ar fi un nou Prometeu, care a furat focul celest pentru a anima niște automate. Dar lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om fără pasiuni. Cînd sînt temperate, ele sînt sufletul societății, dar odată scăpate din frîu, sînt cele care o vor distruge. Dintre toate sentimentele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
CAPITOLUL XVI [Despre dărnicie și economie] Doi sculptori celebri, Fidias și Alcamene, au făcut, fiecare, o statuie a Minervei, dintre care atenienii au voit s-o aleagă pe cea mai frumoasă, pentru a fi așezată în vîrful unei coloane. Amîndouă fură prezentate publicului: aceea făcută de Alcamene a obținut sufragiile, despre cealaltă s-a spus că era prea grosolan lucrată. Fidias nu s-a lăsat descurajat de judecata vulgului și a cerut, pentru că cele două statui fuseseră făcute pentru a fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar fi presupus că oamenii sînt ticăloși, pe ce și-ar fi fondat îngrozitoarea lui maximă? Chiar dacă am accepta că există oameni atît de răi cum vrea Machiavelli, nu rezultă de aici că ar trebui să-i imităm. Dacă unul fură, tîlhărește, asasinează, trag concluzia că este un nenorocit care trebuie pedepsit și nu că eu trebuie să-mi reglez conduita după a lui. Dacă în lume n-ar mai fi onoare și virtute, spunea Carol cel înțelept, la principi ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la fel de valoroși și de înțelepți într-ale guvernării, o întreagă națiune îl va prefera pe uzurpator în locul principelui legitim? sau vrea să spună: dintre un suveran lipsit de virtuți și un ins care, plin de îndrăzneală și foarte capabil, îi fură celuilalt tronul? Ci prima supoziție nu poate fi nicidecum cea a autorului nostru, căci ea vine în contradicție cu cele mai elementare noțiuni ale bunului simț; predilecția ce ar manifesta-o un popor în favoarea unui om care comite o acțiune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o să fie arestat. Credea că-și făcuse datoria și, cum tu erai prietenul lui, o să fie răsplătit. Te ajutase cu bătrânul pentru că el credea că mergeți ca să-l dați să vadă toată lumea cât de rău fusese și cum Încercase să fure fân care nu era al lui, și când șeriful i-a pus cătușele, băiatului nu-i venea să creadă ce pățea. Apoi Începuse să plângă. Asta era una din Întâmplările pe care se gândea că le va scrie mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceva În ojibway. Își Înfipseră țapinele Într-un buștean, ca să-l elibereze din nisp. Se lăsară cu toată greutatea pe coada țapinelor. Bușteanul se mișcă. Dick Boulton se-ntoarse spre tatăl lui Nick. — Bravo, doctore, frumoase lemne ți-ai mai furat. Ce vorbă-i asta, Dick? Sunt bușteni aduși de ape. Eddy și Billy Tabeshaw scoseseră bușteanul din nispul umed și-l rostogoleau spre apă. — Băgați-l În apă, strigă Dick Boulton. — De ce facți asta? Întrebă doctorul. — Ca să-l curățăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
genunchii pantalonilor. Doctorul nu era deloc În apele lui. — Atunci nu-l tăia, Dick, răspunse răstit. — Nu te-nfierbânta, doctore, spuse Dick. Nu te-nfierbânta. Ce-mi pasă mie de la cine ciupești? Nu-i treaba mea. Dacă crezi că-s furați, lasă-i aici, i-ați sculele și Întoarce-te-n sat. Era roșu la față. — Doctore, acum nu te-arunca așa. Scuipă zeamă de tutun pe buștean. Saliva i se prelinse-n apă și se subție. Știm amândoi că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lasă-i aici, i-ați sculele și Întoarce-te-n sat. Era roșu la față. — Doctore, acum nu te-arunca așa. Scuipă zeamă de tutun pe buștean. Saliva i se prelinse-n apă și se subție. Știm amândoi că-s furați, da’ pe mine nu mă interesează. — Foarte bine. Dacă crezi că-s furați, iați sculele și să nu te mai văd. — Hai, doctore, că... — Ia-ți sculele și pleacă. Stai, doctore. Dacă-mi mai zici o dată „doctore“ Îți scot dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la față. — Doctore, acum nu te-arunca așa. Scuipă zeamă de tutun pe buștean. Saliva i se prelinse-n apă și se subție. Știm amândoi că-s furați, da’ pe mine nu mă interesează. — Foarte bine. Dacă crezi că-s furați, iați sculele și să nu te mai văd. — Hai, doctore, că... — Ia-ți sculele și pleacă. Stai, doctore. Dacă-mi mai zici o dată „doctore“ Îți scot dinții din gură. — A, n-aș crede, doctore. Dick Boulton Îl privi. Dick era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
contractul. În scurt timp, prietenii Începură să plece Înapoi la Paris. Touraine se dovedise a nu fi ceea ce părea la Început. Curând plecară toți, urmându-l pe un poet tânăr, bogat și necăsătorit, undeva pe malul mării, lângă Trouville. Acolo fură toți foarte fericiți. Elliot rămase la castelul din Touraine, pentru că-l Închiriase pentru toată vara. El și doamna Elliot Încercară din răsputeri să facă un copil, În patul foarte larg și tare din dormitorul uriaș și fierbinte. Doamna Elliot Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl biciuie cu cravașa ca un dement, și timp de o secundă fură cap la cap, deși Țarul părea să alerge de două ori mai repede, cu salturile alea uriașe și cu capul Împins Înainte - dar exact când erau cap la cap trecură linia de sosire și pe tabelă numărul care apăru În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o cârpă parbrizul, farurile și plăcuțele cu numărul mașinii. Când se-ntoarse Guy ieșirăm cu spatele și pornirăm. Chelnerul Îl traversase șoseaua și-l dusese Într-o casă veche. Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva. — Deși nu-s vreun instalator, nu știu cum, da’ tot bănuiau c-aș putea fura ceva. Am ieșit din oraș și când s-ajungeam pe creasta unei coline o rafală de vânt aproape că ne răsturnă mașina. — Bine măcar că nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu spatele și pornirăm. Chelnerul Îl traversase șoseaua și-l dusese Într-o casă veche. Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva. — Deși nu-s vreun instalator, nu știu cum, da’ tot bănuiau c-aș putea fura ceva. Am ieșit din oraș și când s-ajungeam pe creasta unei coline o rafală de vânt aproape că ne răsturnă mașina. — Bine măcar că nu ne-mpinge În mare, spuse Guy. — Păi, pe-aici pe undeva s-a Înecat Shelley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
carte. O luase când intrase În bucătărie. Era o carte de la bibliotecă - Frank pe o navă de război. — Il aime cărțile, spuse madam Fontan. Da’-i mai bine decât să-și facă noaptea de cap cu ceilalți băieți și să fure lucruri. Cărțile sunt bune, spuse Fontan. Domnul scrie cărți. — Da, așa e, da. Da’ prea multe cărți fac rău, spuse madam Fontan. Ici, c’est un maladie, cu cărțile. C’est comme cu bisericile. Ici il y a trop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câmpul de luptă trebuie să ai prezență de spirit și inspirație. Cu o condiție însă: să realizezi că acolo totul e pe viață și pe moarte. Și vorba ceea, câștigă iuțela ta de mână și nebăgarea de seamă a adversarului”... Furat de gânduri, locotenentul Făgurel abia a băgat de seamă că soarele le dădea binețe deja. Era o zi de toamnă plină. Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se auzea geamătul de durere al lui Toaibă. Întreaga grupă se afla 71 aproape de intrarea în defileul gârlei, pe unde au trecut de cu seară. Din câte se vede, nu ne-am îndeplinit misiunea și asta fiindcă ne-am lăsat furați de o idee nefericită. Acum sunt două treburi de făcut: întâi transportul lui Toader la postul de prim-ajutor și apoi finalizarea misiunii primite. Mai avem doar o zi înainte... Cine îl însoțește pe Toader? - a întrebat sublocotenentul Cicoare. Voi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în sat, să vezi oftat pe capul fetelor. N-are cine să ofteze decât Maranda, femeia mea. Apoi Maranda trebuie să se țină pe urmele tale, că de... Nu se știe de unde sare iepurele - a continuat să-l tachineze sora, furându-l cu coada ochiului... La magazie, un „majur” cu fața zâmbitoare i-a luat în primire de la intrare: Bine ai venit, domnișoară! De când aștept să-mi calci pragul, da’ singurică, nu... Asta nu se poate întâmpla niciodată, fiindcă mereu sunt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
numai zâmbet - cu hainele frumos împăturite și încălțările potrivite... „De ce nu vrei să recunoști, Toadere, că sora ceea din spital, cu vorba ei mai mult în șagă și cu ochii azurii, ți-a căzut dragă? Fără să vrei, gândul te fură și te duce spre ea... Iar acum, în loc să fii bucuros că te întorci acasă, stai îngândurat ca o zi de toamnă târzie” - l-a luat la întrebări vocea din vis... „Ia mai tacă-ți gura! Ea m-o îngrijit ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și să te primenești, că cine știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum mănâncă o bucată de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vă dea Dumnezeu sănătate - a răspuns tot Maranda... Drum bun și când te-i face bine m-aș bucura să mai treci pe la mine. Am să mai trec, domnule doctor... Calul călca liniștit de-a lungul drumului înglodat. Maranda îl fura cu coada ochiului pe Toader al ei și își spunea: „Uite că i-au ieșit fire de păr alb pe la tâmple. 94 Privirea îi mai aspră, iar cuta dintre sprâncene i s-o adâncit. Parcă nu mai este cel care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]