18,730 matches
-
de locuitorii satelor din jur: „scorțari” [[Fișier:Valeriu Pantazi - Biserica greco-catolica din Racovita, Sibiu.jpg|250px|thumb|right|Biserica din Racovița, pictură în ulei de [[Valeriu Pantazi]]]] [[Fișier:BisericăRacovița 2009.jpg|150px|left|Turnul bisericii]] Ca și în alte domenii, mărturiile scrise despre viața bisericească a satului până în anul [[1700]] sunt încă nedescoperite, situație întâlnită și prin satele din jur. Biserici mai vechi decât cele cunoscute din documentele conscripțiilor ce au urmat anului 1700, nu pot fi identificate documetar ci doar
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
zi mass-media, nu este greu să se concluzioneze că peste puțin timp „vorbele bătrânești” se vor întâlni doar prin unele atlase lingvistice sau prin dicționare. [[Fișier:RacovițaHartăToponimică.svg|400px|right|Racovița - Harta toponimică]] Racovița ilustrează cu certitudine această definiție, drept mărturie stând cele peste 600 toponime inventariate pe hotarul satului, 240 dintre acestea fiind incluse deja într-o lucrare apărută încă din anul [[1987]] la [[Iași]]. Se impune precizarea că toate acestea aparțin „Toponimiei majore” , lor adăugându-li-se încă aproape
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
destinată să sufere și ea însăși își arogă rolul de purtătoare de cuvânt a tuturor femeilor, generalizând această soartă tragică a femeilor. Existența Аhmatovei acoperă perioada de la începutul secolului XX până în anii 1960. Soarta ei a fost să prezinte o mărturie autentică a unei lumi răsturnate, a cruzimii nemaiîntâlnite a evenimentelor secolului XX: două războaie mondiale, revoluția, teroarea stalinistă, blocada Leningradului. Sub ochii Ahmatovei a dispărut în neființă o epocă întreagă, a încetat existența Rusiei tihnite dinainte de război și de revoluție
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de neam, iar alții dintre ei au ajuns oameni simpli. Revenind la istoricul acestui sat, menționam că este amintit în anul 1426, sub numele de Chwala, iar în anul 1439 se amintește despre Ladislau de Ciula "Homoregus", care participă că mărturie la o donație regeasca făcută lui Ioan și Ladislau Kende de Malovit. Sub numele de Csulla apare în anul 1447. O altă mențiune datează din anul 1452, fiind vorba de Vladul de Ciula sau cum este în această mențiune de
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
loc important în structura spirituală a poporului maghiar. Această artă a sunetelor, odată cu trecerea timpului, a căpătat și o funcție informativ-istorică, oferind adesea argumente dintre cele mai importante pentru cercetarea și cunoașterea trecutului de artă și cultură din Ungaria, stând mărturie vie în favoarea existenței pe meleagurile noastre, a unei culturi străvechi, unitare și în continuă dezvoltare. Începuturile muzicii calviniste la noi sunt strâns legate de apariția și răspândirea protestantismului elvețian în Ungaria. Diferența între muzica bisericească reformată și cea catolică este
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,09%). Pentru 5,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. În zona Odobeștiului există urmele unor așezări din epoca neolitica, de asemenea mărturii de așezare română. Pe la 1227 pe locul actualei urbi se presupune că a fost cetatea Milcovia - Civitas de Mylco, sediul Episcopiei catolice de Milcov, a cumanilor. După Neagu Djuvara ar fi fost vorba de o adevarată capitala a Cumaniei catolice
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
tetradrahme ale Macedoniei Prima. Monedele din tezaur, emise în jurul sec. I. î. Cr. se păstrează la diferite muzee: Brukenthal din Sibiu, Budapesta, Viena. În 1939 s-a descoperit o monedă romană de argint din vremea împăratului Comodus. Toate acestea constituie o mărturie asupra atestării vechimii și continuității vieții omului pe teritoriul localitații. Se crede, că denumirea de Petelea provine de la mesteacăn - în latinește Betulia vulgaris. Înainte de venirea sașilor în localitate aceasta ar fi purtat numele Mesteceni, ne informează preotul Branea, într-o
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
1920 satul a fost numit Huduc, nume împrumutat de la pârâul Huduc, parau care izvoraște de pe colinele care împrejmuiesc satul, traversează satul și se unește cu râul Mureș. Deși este atestat documentar în 1461, Maioreștiul are o istorie mult mai veche, mărturie stând urmele de civilizație descoperite de-a lungul timpului prin săpături arheologice. Au fost scoase la iveală unele substrucții de ziduri, țigle române și elemente ceramice pentru paviment în formă de 8, dovedind că pe cuprinsul localității au existat așezări
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
după numele familiei respective (Pui). Un întemeietor Marcu ar fi întemeiat zona Mărcești (azi fără locuitori), iar Irimia a întemeiat Irimeștii. Alte familii stabilite în Idicel-Pădure în decursul anilor au fost: Dănci Alexandru, zis „A lui Bobu”, după cum spune o mărturie veche a unui urmaș de-al lor: "„Bunicul meu a fost din Borșa, din Maramureș. Ca să scape de armată a fugit împreună cu mamă-sa și s-a adăpostit pe dealurile acestea, pierzându-i-se urma. Aici s-a căsătorit, noi
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Bătrânii încă povestesc că moșii lor și-au făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați. Cătunul Ungureni - probabil cel mai vechi din sat, oferă și astăzi mărturii în acest sens. Credincioșii ardeleni s-au adăpostit pe pământurile Mănăstirii Aninoasa (la răsărit de Vâlsan), ale Episcopiei Argeșului (la miază-zi și apus) și ale boierilor Brătieni (la miază noapte), fiind acceptați ca clăcași vreme de 100 de ani, până la
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
întoarcă la vetrele lor niciodată”." ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat la Cimitirul din Onești, departe de locul unde luptaseră ei. Cimitirul din Cașin era o vie mărturie a luptelor grele din 1917, de pe valea Curiței, stropită cu sângele și albită cu oasele celor peste trei mii de eroi numai ai comunei Cașin. Astăzi, există în centrul comunei, în fața primăriei aflată în satul vecin Cașin, un monument din
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
ale satului (Masa de Pământ, Râpa Dadelor, s.a.) s-au găsit unelte și arme din piatră: ciocan de piatră cioplită, fragment dintr-un ciocan de piatră lustruită, bolas, fusaiole, etc. Acestea se află în prezent în Muzeul Satului Stroești - Argeș. Mărturiile din perioada dacică sunt bogate: Pe Valea Ciorii din Telman prof. Ion Nania a descoperit ceramică dacică. Arheologul Eugen Comșa a fost uimit de așezarea stranie a poienii numită Ogrezele. Pe ambii versanți ai râului Vâlsan sunt amenajate asemenea poieni
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
aceasta, ci încă și pă acei cari s-au cutezat de au făcut tăiere și sfărâmare acelui trup mort, aducându-i, să-i pedepsiți cu câte doăo sute toiege la tălpi." "1801 iulie 12" Glosar: anafora = raport; înștiințare; pliroforie = dovadă; mărturie; împreleștiți = sfătuiți; îndemnați; planisiți = învățați prin tradiție; obișnuiți; conform unei tradiții; ot = de la; din; sud. = județul Prin acest document satul Stroești intră în circuitul istoric, fiind citat, până în prezent, în 12 lucrări (ANR-DAIC, 1801; Alexandrescu - Urechiă, 1897; Erbiceanu, 1903; Ciaușanu
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
oficiale de la diverse arhive. Nu de multe ori bătrânii semnalau un fapt trăit sau auzit care se verifica ulterior prin documente scrise. Această activitate s-a materializat în trei volume de documente publicate sub denumirea de „Stroești - Argeș - Documente și mărturii” ce totalizează 1436 de pagini în care sunt redate 1077 documente (vol. I: 271, vol. II: 126, vol. III: 680). Până la anul 1800 sunt redate exhaustiv documentele referitoare la satul Stroești - Argeș găsite în arhive, și mare parte din documentele
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
bisericești a românilor pentru secolul al XIX-lea. În Biserica Ortodoxă Română, Anul XXVII, nr. 9, decembrie, pp. 994, BAR, P II 76. 9. FONTAINE, R., 2008. Psihologia îmbătrânirii. Editura Polirom, Iași. 10. LEONĂCHESCU-NĂNDRAȘU, N, 1971. Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. I (1500-1933), Editura Litera, București, pp. 100 și 101. 11. LEONĂCHESCU - NĂNDRAȘU, N., 1981. Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. II, Editura Scrisul Românesc. Craiova. 12. LEONĂCHESCU - NĂNDRAȘU, N., 2000. Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. III, Casa de
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
P II 76. 9. FONTAINE, R., 2008. Psihologia îmbătrânirii. Editura Polirom, Iași. 10. LEONĂCHESCU-NĂNDRAȘU, N, 1971. Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. I (1500-1933), Editura Litera, București, pp. 100 și 101. 11. LEONĂCHESCU - NĂNDRAȘU, N., 1981. Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. II, Editura Scrisul Românesc. Craiova. 12. LEONĂCHESCU - NĂNDRAȘU, N., 2000. Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. III, Casa de Editură și Librărie Nicolae Bălcescu, București. 13. LEONĂCHESCU, N.P., 2001. Stroești - Argeș, cinci secole de existență documentară. În ARGESIS, Studii
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. I (1500-1933), Editura Litera, București, pp. 100 și 101. 11. LEONĂCHESCU - NĂNDRAȘU, N., 1981. Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. II, Editura Scrisul Românesc. Craiova. 12. LEONĂCHESCU - NĂNDRAȘU, N., 2000. Stroești - Argeș. Documente și mărturii. Vol. III, Casa de Editură și Librărie Nicolae Bălcescu, București. 13. LEONĂCHESCU, N.P., 2001. Stroești - Argeș, cinci secole de existență documentară. În ARGESIS, Studii și comunicări, Seria Istorie, Vol. X, Muzeul Județean Argeș, Pitești, pp. 477. 14. LEONĂCHESCU, N.P., 2004
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
de pământul moștenit de la înaintași i-au determinat pe aceștia să scrie jalbe și memorii, să păstreze vechile hrisoave de proprietate, să le studieze, să le interpreteze, să le cunoască importanța juridică, să le folosească în fața instanțelor de judecată. Stau mărturie în această privință actele pe care le-au creat și păstrat comunitățile de răzeși din mai multe localități ale județului Bacău, printre care se numără și pe cele din Berești de pe Tazlău, Helegiu, Nadișa, Drăgușești. Au existat din păcate, la
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
care aveau ele însele valoare de document (icoane, acte, documente, pomelnice ctitoricești, carte bisericească, eventuale înscrisuri, sfintele vase etc.). Se mai păstrează vechile biserici din lemn de la Prisaca și Berești-Tazlău (satele din imediata vecinătate) și simpla lor existență rămâne o mărturie, indirectă însă, a vieții religioase și continuității istorice pe aceste meleaguri și în vatra satului Enăchești. Că Enăcheștii au avut și în trecut un rol important în viața religioasă, economică, socială, culturală a zonei se vede și din aceea că
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
au avut contribuții importante atât pentru satul natal, cât și pentru diferite forme de administrație din trecutul istoric al Transilvaniei (dovada înnobilarea comunei Livadia). În legătura cu intelectualii satului, există surse documentare încă de la evenimentele Revoluției din 1848, Unguraș Lascu (mărturie orală) pomenind pe profesorul Vladislav Ștefan, din neamul Tironilor, care a salvat satul Livadia precum și satele din împrejurimi (ex. Petros) de represaliile ar-matei maghiare, de reprimarea mișcărilor populare din satele răsculate. În generațiile următoare s-au afirmat numeroși intelectuali care
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
situat sub coasta dealului Stânii, Maria Vizitiu, o femeie din cotul Vlașca, a descoperit o oală de lut ars (anforă), plină cu 85 de monede de argint. Acestea au fost înmânate unui institut Academiei Române din București". Acele monezi sunt o mărturie care dovedește existența așezărilor daco-romane de pe valea Cașinului. La data de 15 martie 1410, Alexandru cel Bun dăruiește prin hrisovul de la Suceava, lui Ghelebi Miclouș și fiilor săi, Domoncuș, Blaj și Iacob, pentru munca cinstită asupra țării, șase sate: Cașin
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
întoarcă la vetrele lor niciodată”." ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat la Cimitirul din Onești, departe de locul unde luptaseră ei. Cimitirul din Cașin era o vie mărturie a luptelor grele din 1917, de pe valea Curiței, stropită cu sângele și albită cu oasele celor peste trei mii de eroi numai ai comunei Cașin. Astăzi, există în centru comunei, în fața primăriei un monument din marmoră, albă și neagră, pe
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
la data de 1 Septembrie 1939. România a intrat în război, de data aceasta, de partea nemților, pentru a recăpăta teritoriul pierdut, Basarabia. Lupte între forțele armate au avut loc și pe valea Cașinului, unde se găsesc și astăzi cazemate, mărturii reale a teatrului de război. Comuna Cașin este formată din două sate: Cașin și Curița, și din trei zone integrale: „Cotul lui Briceag”, „Vlașca” și „Pochița”. Cătunul lui Briceag reprezintă o parte integrată a comunei Cașin, sau o zonă a
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Hotinului de la turci", compusă de tânărul Mihail Lomonosov . Această odă deține un loc în istoria literaturii ruse: versurile sale sonore iambice sunt adesea considerate ca un punct de început al poeziei rusești moderne. Astăzi cetatea este muzeu și constituie o mărturie a puterii și întinderii Moldovei din evul mediu. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Hotin era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
unii istorici de seamă ca A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu sau Dimitrie Onciul au acreditat ipoteza că Cetatea Neamț a fost construită de teutonici, un argument în plus constituindu-l însăși denumirea cetății. Cu toate acestea, nu s-a descoperit nicio mărturie arheologică sau documentară care să susțină această ipoteză. Într-o adăugire la letopisețul lui Grigore Ureche, Misail Călugărul vehiculează ipoteza construirii cetăților moldovenești de către genovezi: ""Aflatu-s-au într-această țara și cetăți făcute mai de demultŭ de ianovedzi: cetaatea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]