17,360 matches
-
Ori din pușcă împușcat, / Ori din sabie tăiat?"). Replica celui mic (episodul "testamentar") indică: moartea prin decapitare ("Nici o moarte nu-mi poftesc / Fără capu mi-l tăieți"), dorința de a fi îngropat în preajma stânii ("Pe mine mă îngropați / În strunguța oilor"), cu mențiunea de a nu fi înhumat în cimitirul din sat ("Pă mine nu m-astupați / Nici în verde țintirim / C-acolo mi-oi fi străin"), învelit doar în scoarță de brad bătrân, iar alături de el să fie așezate trâmbița
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
în cimitirul din sat ("Pă mine nu m-astupați / Nici în verde țintirim / C-acolo mi-oi fi străin"), învelit doar în scoarță de brad bătrân, iar alături de el să fie așezate trâmbița, fluierul, tilinca, toporul etc.; este invocată plângerea oilor ("Oile cele cornute / Mîndru m-or cânta pă munte"). În unele variante, "testamentul" păcurarului continuă cu prefigurarea sfârșitului anului pastoral (" Și-a zini Ziua Crucii, / Voi la țară-ți coborî"). Mama păstorului va întreba de soarta fiului său ("Măicuța v-
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
cimitirul din sat ("Pă mine nu m-astupați / Nici în verde țintirim / C-acolo mi-oi fi străin"), învelit doar în scoarță de brad bătrân, iar alături de el să fie așezate trâmbița, fluierul, tilinca, toporul etc.; este invocată plângerea oilor ("Oile cele cornute / Mîndru m-or cânta pă munte"). În unele variante, "testamentul" păcurarului continuă cu prefigurarea sfârșitului anului pastoral (" Și-a zini Ziua Crucii, / Voi la țară-ți coborî"). Mama păstorului va întreba de soarta fiului său ("Măicuța v-a
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
pastoral (" Și-a zini Ziua Crucii, / Voi la țară-ți coborî"). Mama păstorului va întreba de soarta fiului său ("Măicuța v-a întreba / Coborăsc și eu ori ba?"), însă aceasta trebuie să știe doar că a rămas mai înapoi cu oile ("C-am rămas mai înapoi / Cu cele șchioape de oi") și va întârzia la cină ("Cina-n masă s-a răci, / Apa-n vasă s-a-ncălzi, / Eu la mama n-oi zini / Batăr cît m-ar agodi"). Trei ciobani
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
coborî"). Mama păstorului va întreba de soarta fiului său ("Măicuța v-a întreba / Coborăsc și eu ori ba?"), însă aceasta trebuie să știe doar că a rămas mai înapoi cu oile ("C-am rămas mai înapoi / Cu cele șchioape de oi") și va întârzia la cină ("Cina-n masă s-a răci, / Apa-n vasă s-a-ncălzi, / Eu la mama n-oi zini / Batăr cît m-ar agodi"). Trei ciobani coboară cu oile la vale ("Pe-un picior de plai
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
știe doar că a rămas mai înapoi cu oile ("C-am rămas mai înapoi / Cu cele șchioape de oi") și va întârzia la cină ("Cina-n masă s-a răci, / Apa-n vasă s-a-ncălzi, / Eu la mama n-oi zini / Batăr cît m-ar agodi"). Trei ciobani coboară cu oile la vale ("Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai") - tema "transhumanței". Fiecare dintre ei este reprezentatul unei regiuni istorice românești : "Unu-i moldovan, / Unu-i ungurean
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
rămas mai înapoi / Cu cele șchioape de oi") și va întârzia la cină ("Cina-n masă s-a răci, / Apa-n vasă s-a-ncălzi, / Eu la mama n-oi zini / Batăr cît m-ar agodi"). Trei ciobani coboară cu oile la vale ("Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai") - tema "transhumanței". Fiecare dintre ei este reprezentatul unei regiuni istorice românești : "Unu-i moldovan, / Unu-i ungurean ("transilvănean") / Și unu-i vrâncean (sau "muntean")". Doi dintre ei se
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
istorice românești : "Unu-i moldovan, / Unu-i ungurean ("transilvănean") / Și unu-i vrâncean (sau "muntean")". Doi dintre ei se sfătuiesc să îl omoare pe al treilea (tema "complotului") pentru a-și însuși averea acestuia ("Că-i mai ortoman / Ș-are oi mai multe, / Mândre și cornute"). "Oaia năzdrăvană" îi dezvăluie ciobanului intențiile celor doi tovarăși, sfătuindu-l totodată să își ia măsuri de precauție ("Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă ș-un câne / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
-i ungurean ("transilvănean") / Și unu-i vrâncean (sau "muntean")". Doi dintre ei se sfătuiesc să îl omoare pe al treilea (tema "complotului") pentru a-și însuși averea acestuia ("Că-i mai ortoman / Ș-are oi mai multe, / Mândre și cornute"). "Oaia năzdrăvană" îi dezvăluie ciobanului intențiile celor doi tovarăși, sfătuindu-l totodată să își ia măsuri de precauție ("Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă ș-un câne / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare"). Replica ciobanului vizează indicații testamentare: dorința
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
stăpâne, / Îți cheamă ș-un câne / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare"). Replica ciobanului vizează indicații testamentare: dorința de a fi îngropat "în dosul stânii", iar la cap să-i fie așezat un fluier. Intuind bocetul oilor ("Ș-oile s-or strânge, / Pe mine m-or plânge / Cu lacrimi de sânge") și durerea măicuței ("Măicuță bătrână, / Cu brâul de lână, / Din ochi lăcrimând"), ciobanul îi cere "mioarei năzdrăvane" să le ascundă faptul că a fost ucis (" Iar
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
cheamă ș-un câne / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare"). Replica ciobanului vizează indicații testamentare: dorința de a fi îngropat "în dosul stânii", iar la cap să-i fie așezat un fluier. Intuind bocetul oilor ("Ș-oile s-or strânge, / Pe mine m-or plânge / Cu lacrimi de sânge") și durerea măicuței ("Măicuță bătrână, / Cu brâul de lână, / Din ochi lăcrimând"), ciobanul îi cere "mioarei năzdrăvane" să le ascundă faptul că a fost ucis (" Iar tu de
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
al țării lui Dobrotici"), comerțul dobrogean va cunoaște prosperitatea economică, dovadă fiind numeroasele tezaure monetare aparținând lui Mircea ori lui Petru Mușat, găsite la Niculițel, Enisala și Ecrene. Deosebit de activitatea comercială efectuată pe mare, economia locală se baza pe bogăția oilor și a peștelui. Mircea pierde Dobrogea cel mai probabil după înfrângerea de la Nicopole (1396), însă o recuperează în 1404 cu ajutorul lui Sigismund de Luxemburg. Puține știri există în legătură cu victoria din 1404, anume doar o scrisoare a regelui ungar din același
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
însemnate de vin și fructe, livezile de nuci și alți pomi fiind des pomenit în actele de proprietate. Cea mai mare bogăție agricolă o reprezentau însă turmele de animale și produsele rezultate din exploatarea lor. Se creșteau boi, vaci, cai, oi, porci precum și albine. Pieile de vite, brânzeturile, ceara și mierea de albine erau exportate în cantități însemnate. Ultimele două produse ajungeau până la Raguza și Ancona. De asemenea se exporta și mult pește, aflat din belșug în râurile și bălțile Țării
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
însemnate. Ultimele două produse ajungeau până la Raguza și Ancona. De asemenea se exporta și mult pește, aflat din belșug în râurile și bălțile Țării Românești. Mircea a acordat privilegii păstorilor români din Ardeal pentru ca aceștia să poată să-și pască oile în munții din Țara Românească și să se folosească de pajiștile și bălțile din țară nestingheriți. Chiar și în cazul unui război între cele două țări, satele păstorilor români erau protejate de către un boier trimis special. Sarea și arama extrasă
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
lor că acest lucru se întâmpla cu strictețe. "Birul" era principalul impozit perceput de domnie, chiar și în satele cu ohabă. Acesta era aplicat asupra satului, iar fruntașii repartizau sarcinile pe gospodării. Alte taxe mai erau "dijma de produse" (a oilor, a porcilor, a găleților de grâne, a vinului, din ceară și miere, a coșurilor de fructe, a laptelui și a peștelui, a fânului etc.). Tot în categoria dijmei se mai înscriu veniturile de la ocnele de sare și din minele de
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
mici hidrocentrale care alimenta cu curent electric stațiunea, mai apoi pentru nevoile de apă ale fabricii de zahăr de la Trenčianska Teplá. Conform unei legende locale, izvoarele cu apă termală au fost descoperite de un cioban olog care-și căuta o oaie rătăcită. Ciobanul a găsit un mic lac cu apă fierbinte,care mirosea puternic a pucioasă, iar după câteva băi s-a vindecat. Izvoarele termale trebuie să fie fost cunoscute de neamurile marcomanilor și cvazilor care au trăit în regiune, probabil
Trenčianske Teplice () [Corola-website/Science/297391_a_298720]
-
de Boschetarul Român „Fiind băiet păduri cutreieram.” Departe de mine gândul de a vă recita Eminescu. Dar ca și marele poet urcam ades cărarea împădurită către stână. Bunicul mă trimisese în acea vară după cofa de brânză de la cele zece oi pe care le avea în grija ciobanilor. Îmi plăcea răcoarea frumos mirositoare a pădurii de brad de pe dealul care găzduia stâna. În vara acea am cunoscut un prieten diferit de ceilalți. Bunicul avea o bivoliță neagră ca tăciunele pe care
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
mare, cu găini, cu d-astea... (”Doamne ferește”, se aude. Râsete.) ... și cu câini. De fapt un câine... și o piscină. Bianca: Eu mi-aș dori o casă, nu vila. O casă. Cu două camere. Și să am doi porci, o oaie și niște găini. Și o grădină... Alex: Eu aș dori o vilă în care să stau cu familia mea, si cu prietenul meu, Oncescu. Lăură: Mai vrea cineva să stea cu prietenii în casă? Toți: Da, eeeeu! Bianca: Da, când
În viitor - Am zis bine? () [Corola-website/Science/296102_a_297431]
-
din Mongolia erei sovietice. Mongolia a aderat la Organizația Mondială a Comerțului în 1997 și exportă cașmir, minerale și produse alimentare în Rusia, SUA, China, Japonia, Italia, alături de alte țări. Din valoarea totală a producției agricole, 70% o reprezintă creșterea oilor; cultura principală este grâul. Resursele subsolului sunt: cărbune, minereuri de cupru și feroase. Populația este foarte rară(2.550.000 loc.). Aproape patru cincimi din populație sunt mongoli, minoritățile se compun din kazahi, ruși și chinezi. Limbile vorbite: mongola khalkha
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
tineri, oșteni și voievozi. În timpul lui Vlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca în Țara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță. Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la 8 iunie 1922 de la Belgrad, contra Iugoslaviei
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
pe piept, cu mâneci scurte, conservată astăzi sub numele de ie. Dacii erau organizați în state și aveau cetăți numite "dava". Din agricultură obțineau: grâu, vin, miere, creșteau vite și cai, dar și pescuiau. Îmbrăcămintea era făcută din lână de oaie și din cânepă. Dacă la șes locuințele erau făcute din nuiele împletite pe pari și zidite cu pământ, la deal și la munte ele erau făcute din lemn, folosindu-se bârnele încheiate. Conducerea o avea regele, ajutat de un sfat
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
cușmă și formau o clasă privilegiată. Ceilalți, care formau grosul armatei, erau țărani și meșteșugari și purtau părul lung ("capillati"). Una din armele lor era "sica". Ocupațiile principale erau agricultura (în special cereale, pomi fructiferi și viță-de-vie), creșterea vitelor și oilor și cunoșteau apicultura; caii erau folosiți mai ales ca animale de povară, dar caii crescuți de daci aveau și faima de a fi foarte buni în război. Ei făceau comerț cu cetățile grecești care, pe atunci, se aflau pe țărmul
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Petrugan - administrator la Liceul "Samuil Vulcan", Mitică Reaboiu - contabil, Novicov - elev, Doru Stana - elev, Zare, Fănică Mitroi, Puiu Munteanu - elev, Ioan Delan (Ciociu), Ion Berce (Hipu). Sponsorii echipei erau Faust Găvruța - patronul Librăriei "Doina", Sandu Hărdălău - librar, Pașcu - crescător de oi, Moca, Ghiță Casa - comerciant, Nicu Casa - tâmplar, Vasile Flore (care trăiește și astăzi în Beiuș) - tâmplar, ultimii doi confecționau valize pentru jucători (pentru echipamentul sportiv). De la Tricolorul la Gloria: În 1949, Bihorul Beiuș a câștigat detașat titlul regional, cu drept
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
României. Reședința județului este municipiul Giurgiu. Se spune că de mult, când încă turcii umblau pe meleagurile de pe malul stâng al Dunării și strângeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla aici un cioban, pe nume San Giorgio ce își adusese oile la păscut în lunca Dunării. Acesta a eliberat un mare grup de oameni ce trebuiau duși în Imperiul Otoman. Acesti oameni au rămas aici după eliberare și au format dintr-un loc de trecere un târg. Acest târg a purtat
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
arme, pielărie. Punct de navigație avantajos, Bagdadul era accesibil din toate zonele cartografiate la acea vreme. Pe malurile lui acostau sute de ambarcațiuni, de la cele venite din îndepărtata Chină, la cele locale, simple plute sau bărci “gonflabile” din piele de oaie, sosite aici de la Mosul. Bazarurile orașului erau animate de cei care cumpărau sau vindeau porțelan, mătase și mosc din China, mirodenii, pietre prețioase și vopsele din India și Arhipelagul Malaezian, rubine, lazulit și țesături din ținuturile central-asiatice, miere, ceară și
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]