18,636 matches
-
am zis iarăși cu vorbele minții și, de data asta, oamenii au Început să-și pună colb În cap, Înfricoșați. Așa de proști erau cu toții! Dar nici Krog nu era mai răsărit. - Iar te joci, Krog? mă luă Moru la rost. Cu mine poți să vorbești așa, dar nu cu ei. - Siloa. Femeie. Frumoasă, i-am spus eu În minte, ca să-i arăt că-mi plac vorbele pe care tocmai le făcuse. - Krog. Om. Ucigaș. Prost, râse Moru de mine. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog și Moru, suntem ca și Tatăl. Atunci am priceput că pentru asta a venit maică-mea aici și că tot pentru asta ți-ai ucis fratele geamăn de la bun Început. Așa că, Moru mă scosese din mâinile lor. Pricepuse ce rost avea Krog și, din cauza asta, i-a pus pe ceilalți să-l cinstească și să-i dea toate cele de trebuință, pentru că eu, Krog, eram norocul lor, din cauza mea aveau de mâncare și ape limpezi și curate - așa le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vindecătorul tău așa de bine ce dorește Tatăl? Poate că Tatăl se bucură de mine. Poate că-i place să tragă cu ochiul la călătoria mea. - Călătorie?! I-am spus ce e aia o călătorie. El m-a Întrebat ce rost aveau călătoriile și apoi mi-a spus că nu mai auzise pe nimeni care să facă drumuri atât de lungi, mai puțin neamul lui, venit pe meleagurile astea tocmai de la Răsărit. - Aia a fost o călătorie adevărată, și am umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de apa asta, te așteaptă sorburile uriașe, În care Marea cea mare se face pâlnie În jurul tău și te afundă de viu. - Cât de departe să fie puntea aia care duce spre Apus, Tuni? Nu știa să-mi spună. Ce rost ar fi avut să plece vreodată de pe pământul călcat de Dogon? Nu-mi rămânea decât să mă las dus de apa care curgea pe lângă satul lui - aceasta se vărsa În Marea cea mare, Tuni era sigur de asta. Apoi, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am căpătat nici un fel de răspuns. Am mai mers o vreme și am Înnoptat lângă un firicel de apă. Am făcut focul, am Înfulecat câte ceva și ne-am culcat. Nu prea puteam să adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni nu mai văzuserăm de o bună bucată de vreme. După un timp, am văzut că Logon se foia În culcuș la fel ca și mine. Deodată, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă, În timp ce ne luptăm cu vrăjmașii, Gemenii se Îndepărtează prea mult de țărm? N-o să mai izbutim să-i ajungem din urmă. - Las’ c-o să vină alți Gemeni, zise Barra. L-am privit pe Tek - el știa cel mai bine rosturile pe aceste meleaguri. - Un ghețar atât de mare ca Gemenii, apare tare rar. E drept că acum e din ce În ce mai Ger și că ghețarii se nasc mai ușor, dar peste o vreme, apa o să se schimbe, că așa se Întâmplă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare. Dacă cel ce-mi aducea vestea cea bună era deja Vindecător, va căpăta dreptul de a sta lângă mine la sfat, alături de Logon, Tek, Barra și Kikil. - Cum să numești tu, de la tine putere, Vindecători? - mă luă unul la rost. Vindecătorii se trag din sânge de Vindecători. - Eu nu mă trag din sânge de Vindecători, am spus. - Cei ca tine vin pe pământ ca Vindecători. Și printre noi sunt câțiva din aceștia. Fie că văd ceea ce alții nu văd, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsat că avem ceva de vorbit numai noi doi. - Avem de vorbit. Da, am spus. Și el și ai lui rostiseră cuvinte de-ale lui Moru de când coborâseră pe gheață, de parcă de aci Înainte, călătoria mea nu mai avea nici un rost. Mi se părea că singurul lucru pe care Îl mai aveam de făcut era să ajung cu bine acasă. S-o văd din nou pe Siloa. Mda. Cel mai mult vroiam s-o văd pe Siloa, mai ales dacă blestematul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o parte sau În cealaltă. - Multă apă... făcu Dyas vesel. Își supse un deget și-l ridică În sus, apoi strigă ceva la oamenii săi care aveau grijă de piele. Da’ voi n-auziți cum pocnește? - Îi luă el la rost. Nu vedeți că s-a schimbat vântul? - Încotro? l-am Întrebat. - Spre cel mai apropiat pământ tare, după cum a lăsat Tatăl, Îmi spuse el, surâzând. Hai să vezi. Ne-am dus În partea din față a luntrei, lângă un moșneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
risipim banii pe asigurări?! Întrebă el. — Așa-i, așa-i! consimți italianul fonfăit, cu un zîmbet șiret și disprețuitor, prostii și nimic altceva! — Nu-s decît prostii! rosti tînărul. Exact cum Îl spuneam unui tip zilele... — Asigurări! spuse evreul. Ce rost are să-ți pleci urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt cînd În Închisoare, cînd În libertate, cînd amărîți, jegoși, flămînzi, ghinioniști, călătorind pe tampoanele sau pe vagoanele trenurilor de marfă, făcîndu-și rost de hrană noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume, fără adăpost, fără rădăcini, ce bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de care e bine să te ferești, e un loc pe unde e mai bine să nu te duci. — De ce? zice. Cum adică? Doamne! Cum să te-nțelegi cu un prostănac ca ăsta? Mi-am dat seama că n-are rost să-ncerc să-i mai explic, tot n-o să priceapă ce-i spun, așa că i-am zis doar atît: — Ei, nu-i nimic. Poți să te rătăcești, asta-i tot. Cum să mă rătăcesc? zice. Păi, n-am cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a spus mie doamna Mason... dragul mamei! M-am tot gîndit la ea, sărmana bătrînă, prin cîte-a mai trecut și ea! Să vezi, ea a stat eu noi cam un an după ce ne-am luat, ca să-l vadă așezat la rostul lui din nou și să-ncerce să readucă liniștea În familia ei: să Încerce să-i Împace pe John și Ella Beals... că doar John și Lydia erau copiii ei din prima căsătorie, că fusese măritată mai Întîi cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă nu se ține ea de capul lui. Dacă izbutesc să-i țin despărțiți, dacă izbutesc s-o fac să se-ntoarcă la John și să se poarte ca o femeie cumsecade, atunci pot să spun că mi-am Încheiat rostul pe pămînt. Pot să mor Împăcată“ - a zis, și plîngea, sărmana de ea. „Tu nu știi nimic, tu habar n-ai“ - zice - „prin ce-am trecut eu.“ Și-atunci mi-a povestit tot, cum s-a făcut de l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chinez, și-apoi» - i-am zis - «chiar dacă era tot n-aveai motiv să-l omori. Ia gîndește-te nițel» - i-am zis - «un chinez e un om ca oricare altul» - i-am zis. «Să fii convins că au și ei un rost ca toți ceilalți» - i-am zis - «că altfel n-ar fi pe lume. Nu-i drept să omori un om care nu ți-a făcut nici un rău» - i-am zis - «numai pentru că ți se pare că-i chinez, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am făcut“ - am zis. „Poate c-o mai fi avut altă sticlă pe care n-ai găsit-o“ - a zis - „se vede clar că a băut pe săturate de cînd am plecat.“ „Dacă a mai băut Înseamnă că a făcut rost de băutură În timp ce eram plecați“ - am zis. „Nu avea nimic În cameră, pentru că am cercetat locul pas cu pas, cu mare grijă, și fac prinsoare pe ultimul ban că nu era nimic.“ „Înseamnă că i-o aduce cineva“ - a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ne-am dus pe coridor pînă-n camera mea, i-am băgat pe copii acolo și-am Închis ușa binișor. „Ce tot spui, mamă?“ - zice Luke. „Nu putem să plecăm În oraș și să-l lăsăm singur să bea. Face rost de băutură de undeva“ - zice - „și-o să am eu grijă să nu mai facă, chiar de-ar fi să stau aici și să-l păzesc.“ „Nu, ai răbdare“ - am zis. „Ce-nseamnă asta?“ - zice. „Cum de nu pricepi?“ - am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai să te duci chiar acum. Nu mai Întîrziem nici măcar o clipă.“ Mi-am dat seama, firește, că nu mai aveam altă cale. Îl văzusem așa de atîtea ori, Încît știam că, dacă nu-l duc, o să-și facă iar rost de băutură chiar de-ar fi să sape un tunel ca s-ajungă la ea. „Da, da, ai să mergi chiar acum“ - a zis Luke - „chiar de-o fi să te tîrăsc pînă acolo, și Ben o să m-ajute s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu le știți din viața acestui oraș. Dumneavoastră nu sînteți de mult timp pe-aici și poate c-a existat o vreme cînd Dock Hensley nu prea făcea cinste orașului.“ „Cum, cînd a fost asta?“ - a zis. „Ei, n-are rost să mai dezgropăm trecutul“ - am zis, că doar nu era să m-apuc să-i spun ceva, și i-am făcut cu ochiul. „De fapt, asta s-a petrecut cu foarte mult timp În urmă, cam pe vremea cînd ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se dădeau banii, și că erau puși pe harță... asta-i tot ce-a fost. I-am spus și tatălui tău la vremea aia, dacă se duceau pentru bani, dacă aveau de gînd să jefuiască, poate tot mai avea un rost fapta lor, dar nu, erau puși pe harță, o căutau cu lumînarea. Băuseră, firește, și cînd erau beți erau veșnic puși pe rele. Și-acolo s-au apucat, bine-nțeles, să-l sîcÎie pe casier - un om de treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ucidă oameni - ca și cum nu ucisese și-așa destui -, dar nu-i dăduseră pantofi să poată umbla și-o haină să-i țină de cald. „Asta-i prea de tot, zău așa!“ i-am spus tatălui tău. „Trebuie să-mi fac rost cumva de pantofi“ - a zis. „Dacă nu, Îmi zdrobesc picioarele umblînd prin munți și, dacă nu pot să umblu, sînt un om mort. Pun mîna pe mine cu siguranță.“ „Așa e“ - am zis. „Și de-asta am venit la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zi, au confiscat-o urgent și chiar a pus un responsabil permanent cu păcălelile, adică un Păcălici oficial. Pentru cei care nu-l cunosc, demnitarul cu pricina se prezintă simplu, Emil Boc, prim-păcălici al României. Nici nu mai are rost să mai înșir aici, lungul șir de păcăleli emise aproape zilnic de păcăliciul oficial, fiindcă se vede clar, cam cum a ajuns nivelul bunăstării acestui popor. Deci popor român, ia-ți adio de la 1 aprilie, nu-ți mai aparține. Dacă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
i-a explicat: „Să știți, că m-am gândit astă noapte la problema dumneavoastră și nu aveți dreptate." La care cetățeanul, foarte amărât, îi spune; „Atunci rămâne ca în tren" și plecă pe ușă. Desigur, că nu mai avea nici un rost să-i repete ce spusese în tren în eventualitatea că n-ar avea dreptate. Și vorba a rămas și probabil va rămâne, deși unii nu știu de unde provine și chiar de ce „rămâne ca în tren". Și dacă tot este vorba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prin diverși reprezentanți ai săi, biserica recunoscuse drept autentice, cam 30 de capete ale lui Ioan Botezătorul!!! Și se estimează că nu au fost descoperite chiar toate. Așa că dragă prietene, lasă scepticismul ăsta de doi bani și mai bine fă rost de numărul lui Brăiloiu, tipul acela de-a licitat opera lui Cioran, să-l rugăm ca să liciteze și pentru cuiele Mântuitorului, ca să le aducem înapoi în patrimoniul național. Să nu te aud că-mi spui că nu crezi nici povestea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dezmembrarea fostelor combinate socialiste, devenise la un moment dat, un sport național pentru marii hoți din posturi cheie, care le vindeau la grămadă mai pe nimic. Ce mai rămânea, devenise o ocupație zilnică pentru cei care nu puteau face altfel rost de o pâine pentru familie. Ocupație extrem de riscantă, care s-a soldat cu moartea pentru destui dintre hoți, îngropați sub maldărele de moloz și schelărie ale structurilor șubrede, rămase după prăduiala marilor hoți. Ba s-a întâmplat ca uneori aceștia
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]