17,853 matches
-
sabia”. Văzând că armata rusă a rămas fără provizii și că nu poate scăpa din încercuire, țarul a convocat un consiliu de război, în ziua de 21 iulie, în care s-a hotărât trimiterea de soli pentru încheierea păcii. În tabăra otomană a fost trimis un „negociator din naștere”, prințul Piotr Șafirov. Spre deosebire de marele vizir, hanul tătar și regele suedez Carol al XII-lea erau adversari ai încheierii păcii. Astfel, hanul era de părere că „acest ghiaur folosește multe șiretenii și
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
în data de 21 iulie, s-a hotărât că, dacă otomanii nu vor accepta să încheie pace, trupele ruse să mai facă încă o încercare de a ieși din încercuire. Însă, chiar după terminarea celui de al doilea consiliu, în tabăra rusă a sosit P. Șafirov care a adus vestea că marele vizir a acceptat să încheie pacea. Pacea prevedea ca „țara otomanilor să rămână întreagă”. Este vorba de retrocedarea teritoriilor cucerite de ruși în timpul războiului dintre Poartă și Liga Sfântă
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
era împărțită în 16 regiuni, care își disputau supremația. Pe Alexandru nu-l mai despărțeau de armata regelui indian Porus, decât două fluvii: Indul și Hidaspes. Indul este trecut de macedoneni folosind corăbii demontabile aduse din Siria; ei își organizează tabăra în apropiere de malurile fluviului Hidaspes. Marele tactician Alexandru, pentru a trece fluviul Hidaspes (actualmente Râul Jhelum din Pakistan), după ce a parcurs timp de 2 luni spațiul dintre Ind și acest fluviu, nu putea folosi navele demontabile, deoarece în timpul traversării
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]
-
rebelii erau superior numeric armatei faraonului. Tutmose III a trecut în munți Carmel, cunoscând tacticile rebelilor și a sosit în valea Meghido. Apărătorii au fost împrăștiați. Faraonul eroic a condus personal atacul. Pe malurile râului Keen, egiptenii au organizat o tabără fortificată. Hyksosii nu au îndrăznit să o atace. Regele Cades a condus trupele sale de la sat la orașul Tannah și le-a așezat pe deal, convenabil pentru luptă și a fortificat forțele. Faraonul a aliniat armata în centru și două
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
și închizându-l pe Niculăeș în Cetatea Chiliei până când va dori să lupte pentru apărarea țării. Doamnele lui Radu Vodă sunt trimise la Mănăstirea Pângărați în grija Candachiei (Ioana Drăgan), soția vistiernicului Cristea. Ștefan cel Mare se îndreaptă apoi spre tabăra de la Vaslui, unde se adunase deja o mare parte din oastea Moldovei. Acolo sosesc și comisul Ionuț Jder, revenit din Rumelia, și ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), care renunțase la viața călugărească și redevenise oșteanul Nicoară Jder. Vistiernicul Cristea sosește din
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
și cu prietenul său, Rama, este angajat de către regele Pheron (Rees) pentru a omorî un vrăjitor, ale cărui puteri profetice îi permit violentului împărat egiptean Memnon (Brand) să-și conducă imperiul cu o mână de fier. Mathayus se furișează în tabăra lui Memnon și găsește drumul spre cortul vrăjitoarei, unde descoperă că vrăjitorul lui Memnon este de fapt o vrăjitoare frumoasă pe nume Cassandra (Hu). Din păcate, Mathayus este descoperit și prins de către gărzi, datorită trădării fiului lui Pheron, Takmet (Facinelli
Regele Scorpion (film) () [Corola-website/Science/326428_a_327757]
-
află că sultanul vrea să vină cu oaste la Vidin pentru a-l ucide. La sfatul lui Maillard (Mihai Pălădescu), Pazvanoglu decide să-i dea sultanului în dar copii pentru a deveni ieniceri. Un grup de femei vin plângând la tabăra haiducilor, jeluindu-se că pazvangiii au făcut o incursiune în sat și au răpit toți copiii mici. La Vidin se organizează o licitație cu strigare pentru cumpărarea copiilor, iar Răspopitul (Toma Caragiu) deghizat în turc și prezentându-se ca Ispahan
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
Întreprinde călătorii în întreaga Indie, vorbind în fața unui larg auditoriu și polemizând cu liderii religioși în dezbateri publice. În 1966 Osho demisionează pentru a se dedica în întregime scopului de a iniția omul modern în arta meditației. Începe să conducă tabere de meditație; se adresează curent unor mulțimi de 20.000 - 50.000 de persoane în cadrul adunărilor ce aveau loc în aer liber. În 1974 este inaugurat ashramul de la Poona. Influența lui spirituală este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente
Osho () [Corola-website/Science/326465_a_327794]
-
formarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste". Tot în acest document se află Stema originală a URSS. Declarația era o reflectare a relațiilor internaționale contemporane și conținea o expunere de motive. Această declarație statua că lume ar fi fost împărțită în două tabere distincte: a „exploatatorilor” capitaliști, colonialiști, șovini, promotori ai discriminării și inegalității sociale, opusă celei „libere” a socialismului, a încrederii reciproce, păcii și cooperării și solidarității internaționale. Societatea libera urma să o distrugă pe cea a exploatatorilor, iar înfrângerea intervenției aliate
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
necesară. În primul rând, după încheierea Războiului Civil, economia multor republici era distrusă, iar reclădirea acestora după modelul superior socialist ar fi fost mai dificilă fără o cooperare economică strânsă. În al doilea rând, amenințarea externă continua să planeze asupra taberei socialiste, iar nevoia apărării suveranității acesteia făcea necesară o alianță defensivă. În cele din urmă era subliniat factorul ideologic conform căruia regimul sovietic era internaționalist și promova unirea maselor muncitoare într-o singură mare familie socialistă. Acești trei factori justificau
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
de conducere. Printre oponenții cei mai cunoscuți ai acestei politici au fost Cristian Racovski în Ucrania și Filipp Makharadze și Polikarp Mdivani în Georgia (vedeți și Afacerea georgiană). Tratatul unional poate fi considerat ca un compromis între diferitele grupuri din tabăra bolșevicilor, care satisfăcea aspirațiile popoarelor mai mici (precum ucrainenii și georgienii) și asigura cadrul pentru posibile expansiuni viitoare. Astfel Belarusul, deși era cea mai mică republică, a adopta ca limbi oficiale și poloneza și idiș în încercarea de subminare a
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
a ordonat să treacă în spatele liniilor inamice și să distrugă un pod, folosindu-se de sprijinul unui grup de partizani care trăiau în munții din apropiere. (Uniunea Sovietică i-a ajutat și sfătuit pe republicani în Războiul Civil Spaniol.) În tabăra lor, Robert Jordan o întâlnește pe María, o tânără spanioloaică a cărei viață a fost afectată de executarea părinților ei de către fasciști și de violarea ei de către falangiști (parte a coliției fasciste) la izbucnirea războiului. Simțul său al datoriei se
Pentru cine bat clopotele () [Corola-website/Science/323521_a_324850]
-
de la Guadalajara, precum și haosul general și dezordinea, servesc ca fundal pentru roman: Robert Jordan afirmă, de exemplu, că el îi urmează pe comuniști deoarece ei au o disciplină superioară, o aluzie la divizarea și conflictele între anarhiști și comuniști din tabăra republicană. Faimoasa scenă descrisă în capitolul 10, în care Pilar descrie executarea câtorva fasciști în satul ei, este inspirată din evenimentele care au avut loc în Ronda în 1936. Deși Hemingway a pretins mai târziu (într-o scrisoare din 1954
Pentru cine bat clopotele () [Corola-website/Science/323521_a_324850]
-
dușmane ale ei: însăși mama lui Tom. Vraciul îi interzice lui Tom să se alieze cu vrăjitoarele din Pendle, dar acesta alege să-și ajute mama și pornește cu ea spre coastă în timp ce Vraciul se întoarce furios la Chipenden. În tabără va vorbi cu Grimalkin și se va întâlni cu Mab Mouldheel și surorile ei, Beth și Jennet. După ce încearcă să folosească "farmecul" pe el (fără succes) îl anunță că a avut o viziune în care Alice era omorâtă de o
Sacrificiul Vraciului () [Corola-website/Science/323529_a_324858]
-
mama cu un ofițer al armatei norvegiene. La 22 iulie 2011 Breivik a detonat o mașină-capcană în apropierea clădirilor guvernamentale din Oslo, ucigând opt oameni. La o distanță de câteva ore, a debarcat pe insula Utøya, unde se desfășura o tabără a Partidului Muncitoresc, și, pretizând a fi polițist, a deschis focul asupra tinerilor prezenți, împușcând mortal 69 de persoane. Cea mai tânără dintre victime a fost Sharidyn Svebakk-Bøhn, care tocmai împlinise 14 ani. Întrucât vinovăția sa a fost evidentă, procesul
Anders Behring Breivik () [Corola-website/Science/323564_a_324893]
-
decisiv în victoria poloneză). Tarnowski și-a lăsat infanteria în Gwoździec și a făcut o retragere defensivă într-o pădure la nord de Obertyn, unde și-a fortificat armata în vagoane Tabor. Artileria a fost așezată în trei colțuri ale taberei și o parte din infanterie a fost plasată în vagoane. Celelalte trupe ale sale, împreună cu cavaleria, le-a desfășurat în mijlocul taberei. Pe 22 iulie, Rareș a trimis cavaleria ușoară pentru a ataca vagoanele Tabor în pădure, dar ea a fost
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
nord de Obertyn, unde și-a fortificat armata în vagoane Tabor. Artileria a fost așezată în trei colțuri ale taberei și o parte din infanterie a fost plasată în vagoane. Celelalte trupe ale sale, împreună cu cavaleria, le-a desfășurat în mijlocul taberei. Pe 22 iulie, Rareș a trimis cavaleria ușoară pentru a ataca vagoanele Tabor în pădure, dar ea a fost respinsă de către infanteria poloneză. Apoi tunurile moldovenilor au inceput să tragă în ele, dar fără prea mare succes. În schimb, artileria
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
construit un pod în fața intrării, de deasupra vestigiilor antice. Însemnat loc de adunare public, Poarta Damascului a fost martoră la numeroase evenimente din istoria orașului.De pildă, vizita în 1898 a kaiserului Wilhelm al II-lea, care și-a instalat tabăra în apropierea ei, și l-a primit in audiență, între alții, și pe întemeietorul sionismului, Theodor Herzl. Mai târziu ea a fost scena execuției publice, prin spânzurare, a unor soldați arabi acuzați de spionaj, în vremea guvernatorului turc Ahmet Camal
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
marea lor călătorie singurele animale domesticite care-i însoțeau erau câinii din rasa denumită în prezent . Chiar numele rasei derivă din denumirea unui trib local Mahlemuits/Malamut. Rolul acestor câini era complex, ei însoțindu-i pe vânători, intervenind pentru paza taberelor și, cel mai important, dovedindu-se cărăuși excelenți, tractând cu succes săniile cu materiale. Aceste animale deosebite au intrat în atenția publicului larg relativ târziu, doar după ce primele expediții mai de amploare au explorat spațiile largi din friguroasa Alaska și
Malamut de Alaska () [Corola-website/Science/323704_a_325033]
-
Revoluția Rusă din 1917, cecenii au înființat un efemer Imamat al Caucazului, care includea părți din Cecenia, Daghestan și Ingușetia; a existat și un stat pan-caucazian secular, Republica de Munte a Caucazului de Nord. Statele cecene se aflau în tabere opuse ale Războiului Civil Rus și cea mai mare parte a rezistenței a fost zdobită de trupele bolșevice până în 1922. Apoi, cu câteva luni înainte de înființarea Uniunii Sovietice, Oblastul Autonom Cecen a fost creat în cadrul RSFS Ruse. El anexa o
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
cu exploziv combustibil (FAE) în zonele populate, cu precădere în satul Tando. La jumătatea lui septembrie 1999, militanții au fost alungați din satele ocupate și respinși înapoi în Cecenia. Cel puțin câteva sute de insurgenți au fost uciși în lupte. Tabăra federală rusă a raportat 279 lucrători uciși și aproximativ 900 răniți. Înainte să se decidă invadarea Daghestanului, a avut loc o serie de atentate cu bombă în Rusia (la Moscova și Volgodonsk), precum și în orașul daghestanez Buinaksk. Pe 4 septembrie
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
răzbunare pentru pierderile grele suferite de forțele ruse în timpul Primului Război Cecen. Pe 12 noimebrie 1999, drapelul rusesc a fost ridicat deasupra celui de-al doilea oraș cecen ca mărime, Gudermes, când comandanții ceceni locali, frații Iamadaiev, au trecut în tabăra federală; rușii au pătruns de asemenea și în Asinovskaia, fostul sat căzăcesc. Luptele din și în jurul localității Kulari au continuat până în ianuarie 2000. Pe 17 noiembrie 1999, soldații ruși i-au dislocat pe separatiștii ceceni din Bamut, simbolicul bastion separatist
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
cu 22 de vehicule care transporta muniție și alte echipamente pentru forțele aeropurtate a fost atacat lângă Serjen-Iurt, în defileul Vedeno, de circa 80 până la 100 de „bandiți”, conform generalului Troșev; în cele patru ore de luptă care au urmat, tabăra federală a pierdut 15 soldați guvernamentali, conform ministrului rus al Apărării. General Troșev a declarat presei că au fost găsite cadavrele a patru separatiști. Cartierul General al Forțelor Aeropurtate a susținut ulterior că 20 de separatiști au fost uciși și
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
mai discret în republică. Forțele cecene pro-Kremlin, cunoscute drept "Kadîrovțî", sub comanda omului forte local Ramzan Kadîrov, domină acum operațiunile de securitate și impunere a legii, mulți dintre membrii lor (inclusiv Kadîrov însuși) fiind foști separatiști care au dezertat în tabăra rusă începând cu 1999. Din 2004, Kadîrovțî au fost parțial încorporați în două unități ale Ministerului de Interne, "Nord" și "Sud" ("Sever" și "Iug"). Alte două unități ale forțelor cecene promoscovite, "Est" și "Vest" ("Vostok" și "Zapad") sunt comandate de
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
septembrie 2004, insurgenții ceceni au adăugat între tacticile lor și atentatele sinucigașe. În această perioadă, au avut loc 23 de atentate în și în afara Ceceniei. Țintele atentatorilor sinucigași ceceni variau în funcție de circumstanțele atentatelor, majoritatea atacând obiective militare sau guvernamentale. Ambele tabere au comis numeroase asasinate. Cele mai cunoscute dintre acestea includ uciderea, pe 13 februarie 2004, în Qatar, a fostului președinte separatist cecen aflat în exil Zelimhan Iandarbiev, iar pe 9 mai 2004, uciderea președintelui cecen pro-rus Ahmad Kadîrov, în timpul unei
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]