16,970 matches
-
grafică excelentă, are, de asemenea, colaboratori numeroși și de valoare atât din rândul scriitorilor consacrați, cât și al tinerilor în curs de afirmare. Faptul se verifică, de pildă, în cazul poeziei. În sumar intră poeme de V. Voiculescu (A doua tinerețe, Lui Nicu Condiescu), Ion Vinea (Neurastenie), Al. A. Philippide (Părul) și versuri ale unor autori mai tineri, care, în parte, vor reuși să se impună ca talente autentice: Dimitrie Stelaru, George Lesnea, Cicerone Theodorescu, Ștefan Stănescu, Constantin Bivolaru, Ion Ronda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
un copil (12,99%). În 3,23% din cazuri partenerul s-a opus protejării actului sexual (Figura 43). La ,,alte motive", toate persoanele trecute de 50 de ani au declarat drept cauză a lipsei de protecție absența metodelor în perioada tinereții lor. Referitor la protecția ultimului act sexual, 45,6% dintre subiecți au raportat că acest act sexual a fost unul protejat. Figura 43. Motivele pentru care primul contact sexual nu a fost protejat Testul χ2 indică faptul că există o
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
a avea un copil (12,99%). În 3,23% din cazuri, partenerul s-a opus protejării actului sexual. La ,,alte motive", toate persoanele trecute de 50 de ani au declarat drept cauză a lipsei de protecție absența metodelor în perioada tinereții lor. Referitor la protecția ultimului act sexual, 45,6% dintre subiecți au raportat că acest act sexual a fost unul protejat. Testul χ2 indică faptul că există o relație semnificativă între atitudinea de protejare la primul și ultimul act sexual
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Roma, Piza și alte opere alese, București, [1895]; Hans Christian Andersen, Povești alese, București, [1895], Carte de chipuri fără chipuri, București, 1897 (în colaborare cu X. Z.), Fetița cu chibrituri. Povești de Crăciun, București, 1898 (în colaborare); André Theuriet, Din tinerețe, București, [1895]; Joséphine Blanche Colomb, Istorioare pentru copii, pref. trad., București, [1895]; Herbert Spencer, Despre educație, I-II, București, [1895]; Povești de Crăciun, București, 1895; Paul Bourde, Patriotul, București, 1896; Émile Augier, Jules Sandeau, Ginerele lui Poirier, București, 1896; Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
Proza lui M. este memorialistică deghizată. Scriitorul a ținut de-a lungul timpului mai multe jurnale pe care le-a transformat în tot atâtea romane, evocând fiecare câte o etapă din viața sa. Frumoasa risipă cuprinde anii adolescenței și ai tinereții, ca elev și student în România. Orele de română, latină, germană, mediul școlar, cea dintâi iubire sunt evocate cu nostalgie și emoție. Autoficțiunea continuă cu altă etapă: odată cu intrarea în învățământ, la Bistrița și Năsăud, începe calvarul profesorului și poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
obicei N. Philemon, N. M. Philemon sau N. M. Philimon. Pseudonimul Nikita Felinărescu, întâlnit în foile umoristice „Pepelea” (1860) și „Nichipercea” (1862), poate fi al lui F., ca și Undrea, din „Cicala” (1860). Scriitorul moare de tuberculoză. Figură pitorească, la tinerețe aflat în compania unor boemi bucureșteni de felul lui Anton Pann, F. se străduia, cu hărnicie și inteligență, să-și chivernisească învățătura, să-și extindă lecturile. Știa limba greacă, învață italiana, deprinde câte puțin și limba franceză. Îndemnurile îi veneau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
lui Pindar 1, muncile lui Herakles ar fi avut drept scop cucerirea zeiței Hebexe "Hebe" și nunta „În sălașele fericite” ale Olimpului. Dimpotrivă, generația ciclului troian Îți cucerise deja soția și Își dobândise domnia, iar aceste lucruri rămân episoade ale tinereții; aproape că nu mai existau monștri Împotriva cărora să se lupte și pe care să-i nimicească pentru a face pământul locuibil, așa cum făcuseră Herakles, Tezeu și Bellerophon, iar puținii care au supraviețuit, ca sirenele sau ciclopul, locuiesc dincolo de hotarele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3), tot În acel trecut erau plasate rădăxe "Odiseu"cinile unei opțiuni, pe deplin omenești, a morții. Ca să se Întoarcă În Itaca soț, suveran și om, Odiseuxe "Odiseu" respinsese oferta nimfei Calipsoxe "Calipso", care voia să Îi acorde nemurirea și tinerețea veșnică. La rândul său, mitul Întemeierii Misteriilor din Eleusis oferă imaginea unei familii umane aproape supraevaluate În comparație cu cea olimpiană, În același timp În care anulează pentru om posibilitatea de a deveni nemuritor În schimbul unor bunuri materiale și cea a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lingvistic cu zeița infernală latină Maniaxe "Mania", chiar dacă s-ar putea identifica și cu latinul Dispaterxe "Dispater"; Mlacucxe "Mlacu÷" Îi corespunde aproape sigur latinei Bona Deaxe "Bona Dea" și sabinei Cupraxe "Cupra"; Raqxe "Raè" pare să fie o zeitate a tinereții, pusă În legătură cu mantica; Alpanxe "Alpan" este o zeitate feminină ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe "Vortumnus" (pus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte triada capitolină și cea palatină, Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Venusxe "Venus", Dianaxe "Diana", Lucinaxe "Lucina", Mater Matutaxe "Mater Matuta" nu desemnează numai fenomene naturale (creștere, cereale, vin, sexualitate, lumină), ci și situații sociale, psihice și morale (căsătorie, libertate, iubire, tinerețe). Începând din așa-numita perioadă intermediară a republicii, cel puțin unele sectoare ale elitei culturale au putut formula o concepție transnaturală și transpersonală a divinului, având și ajutorul filozofiei „italice”, al celei platonice, epicureice și stoice. Ei au considerat că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de popoare, Într-o anumită epocă, Își definește această ideologie, care, odată cu trecerea mileniilor, se transformă și dispare. A existat Însă suspiciunea, Întru totul falsă, a unui fundament rasist În gândirea lui Dumézil. Aceasta, bazată pe o presupusă simpatie din tinerețea lui Dumézil pentru anumite idei și persoane aparținând dreptei franceze (și nu doar franceze), a dus la Încercarea de aplica judecăți restrictive asupra metodelor și reconstrucțiilor sale, chiar din partea unor cercetători de o largă deschidere (cf. Momigliano, 1983). Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până acum și se va spune În continuare despre zeii majori ai funcției a treia); 2) și În cazul lor se manifestă asimetria tipică fraților funcției a treia; această asimetrie nu apare doar În duelul lor final, ci și În tinerețe: la Întâlnirea cu soldații lui Amulius, Romulusxe "Romulus" reușește să se apare, În timp ce Remusxe "Remus" este Învins și făcut prizonier; 3) la fel cum N³satyaxe "Na>satya" Îi apărau pe păstori de hoți, și Romulusxe "Romulus" și Remusxe "Remus" luptau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cronica literară este susținută de Pericle Martinescu, Const. Bărbulescu, George A. Petre, Aurel Cosmoiu; cronica plastică este semnată de Radu Boureanu și Ion Vlasiu, iar cea dramatică de D. Ionescu-Morel. În paginile revistei, Pimen Constantinescu traduce din D’Annunzio (O, tinerețe) și din Alinda Bonacci-Brunamonti, iar Alexandru Marcu transpune în românește versuri de Luciano Folgore. M.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem și litanie, rod al unor ani de încercări inimaginabile. Versul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Ionescu, pe care l-a recunoscut mereu ca magistru. De aceea, eroarea de ordin politic comisă de R. în perioada interbelică nu a umbrit calitățile de excepție ale intelectualului, care a reușit să-și înțeleagă, în îndelungatul său exil, confuziile tinereții. A părăsit țara în 1940, urmărit de poliția antonesciană, și a suportat, împreună cu alți intelectuali români de aceeași orientare, internarea în lagărul de la Buchenwald. După terminarea războiului s-a stabilit în Germania, la Freising, lângă München. A trăit până la moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
, cărturar și orator religios. Originar din Iviria (veche denumire a Georgiei), a avut o tinerețe zbuciumată. Luat rob de turci, este dus la Constantinopol, unde avea să-și dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură și broderie. Învață acum limbile turcă, greacă (veche și modernă), arabă. Venit la București (în intervalul dintre 1688 și 1690) ca tipograf
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
lume a dialogului, București, 1998, 33-50; Dorin-Liviu Bâtfoi, Febra întrebărilor, RL, 1999, 25; Mariana Filimon, Întrebări și răspunsuri, CNP, 1999, 9-10; Dan C. Mihăilescu, Grația libertății, „22”, 2000, 6; Dicț. esențial, 810-815; Micu, Ist. lit., 786; Mihai Șora - sub semnul tinereții fără vârstă, „22”, 2001, 9 (semnează Stelian Tănase, Geo Șerban, Alexandru Paleologu); Corin Braga, Mihai Șora - un existențialist român, APF, 2001, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Un maiorescian: Mihai Șora, VR, 2001, 11; Cătălin Ghiță, Filosoful și memoria sa afectivă, APF, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
respect rigid și de singurătate, care îl izolează de fluxul principal al vieții. Ceea ce însemna pentru Iorga o și mai mare singurătate, în ciuda activităților lui publice 17. Avea legături strînse cu familia sa, dar Iorga nu a avut parte de tinerețe; nici urmă de năzdrăvănii, nici o greșeală prostească. Greșelile lui s-au datorat principiilor lui rigide, comise deliberat și niciodată regretate după aceea. A avut el oare o copilărie ca cea mai mare parte dintre noi? Poate că aceasta a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga nu era atît de pornit împotriva socialismului cît împotriva pervertirii "sectare" (sovietice) a "nobilelor idei" ale socialismului. În copilărie și adolescență, Iorga a dobîndit un complex al sărăciei. Chiar și după o jumătate de veac își amintea că în tinerețe "trăia întotdeauna din pomeni"43. În toamna lui 1888, la vîrsta de 17 ani și jumătate, Iorga a intrat ca bursier la Facultatea de Litere a Universității din Iași, la secția Istorie și Literatură 44. A intrat în relații strînse
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Wagner. Întrucît Maiorescu se bucura de sprijinul mai multor partizani, acest conflict dintre cele două personalități a dat naștere unor intrigi cu care oricine a avut cît de cît contact cu mediile universitare este familiarizat. Conflictul acesta era agravat de tinerețea, talentul și inflexibilitatea lui Iorga, ceea ce, din moment ce implica gelozia profesională, avea să ducă la lupte aprige pentru putere. Cea mai mare parte dintre noi cunoaștem prea bine aceste intrigi demoralizatoare. Faptul că Universitatea sfîrșitului de veac de la București nu diferea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bizantini ai facultății trebuie să se fi simțit amenințați de sinceritatea profesorului Bogdan. Celălat prieten tînăr de la facultate al lui Iorga era D. Onciul de la Cernăuți. Acesta poseda un simț austriac al metodei filologice stricte. Trioul Iorga-Bogdan-Onciul aducea cu el tinerețe, o nouă metodă științifică și responsabilitate occidentală și strînse relații prietenești cu studenții. A fost plăcerea îndoielnică a lui Maiorescu să-l prezinte pe Iorga înainte de primul său curs, lucru pe care l-a făcut într-un stil pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nevoie de bani ca să faci politică) Iorga nu avea nici o pondere. Politicienii foști "Iorghiști" se înclinau plini de grație și, ca să-l cităm pe Șeicaru, "îl părăseau pe Iorga cu durerea pe care o simțim atunci cînd renunțăm la iubirea tinereții noastre". Iorga remarca faptul că i-a auzit de multe ori "peste umăr" pe oameni numindu-l "idealist și vizionar" în cercurile politice 58. Pe lîngă toate, personalitatea lui garanta o instabilitate cronică a politicii sale; nici o prietenie (cu puține
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ce însemna fericirea sau datoria pentru Carol? Argetoianu, cu simțul său aparte în ceea ce privește analogiile istorice, a afirmat odată într-un interviu acordat presei (pe care Iorga l-a dezaprobat violent) că Prințul Carol semăna cu Frederic cel Mare din perioada tinereții sale3. Am putea medita asupra drumului urmat de dinastia Hohenzollern în România de la primul Carol pînă la cel de al doilea. Era oare această decădere datorată "dulcii decadențe" care predomina la București?4 Existau totuși antecedente. Este vorba despre stagiul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era de origine germană. Cu toate acestea, atît tatăl cît și fiul au devenit naționaliști români înfocați. Astfel, tatăl și-a românizat numele din Zelinski în Zelea și a adăugat cuvîntul Codreanu, profesia strămoșilor lor fiind cea de pădurar. În tinerețe, Corneliu, ca fiu al marcantului camarad de arme al lui Iorga, a fost educat în spiritul "Neamului românesc" și al sămănătorismului și în cel al visurilor naționaliste ale lui Iorga. La izbucnirea războiului, tînărul Corneliu, care avea abia 17 ani
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe Mussolini. Antisemitismul în căutarea căruia era Legiunea putea fi găsit doar la Berlin. Faptul că puțini politicieni simpatizau cu Legiunea se datora idealismului juvenil al acesteia. Legiunea trăia viețile pe care acești oameni își aminteau că le trăiseră în tinerețe. Acum nu mai puteau duce o asemenea viață. Erau prea comozi și corupți și aveau prea mult interes investit în mediocritatea în care se complăceau. Dar mulți tineri români erau atrași de Legiune. În 1935, Gheorghe Furdui, liderul studenților legionari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]