17,656 matches
-
al curții imperiale; Friedrich/Theodor Skowroński, renumit Feodor Samuilovich Skavronski, a fost numit conte al Imperiului Rus la 5 ianuarie 1727 și s-a căsătorit de două ori, cu o lituaniancă și cu Ecaterina Rodionovna Saburova, însă nu a avut urmași cu nici una dintre ele. Petru a murit (28 ianuarie 1725 stil vechi) fără să numească un succesor. În tabăra Ecaterinei se aflau "omenii noi", cei pe care Pușkin avea să-i numească "puișorii din cuibul lui Petru" și a căror
Ecaterina I a Rusiei () [Corola-website/Science/317669_a_318998]
-
registrele matriculare.” În dovada eliberată atunci de primărie, bărbatul apare drept Iosif Isano, de profesie mecanic, „fiu al D-lui Ioan Isano și al D-nei Carolina Isano, ambii defuncți.” În completarea episodului, autoarea își amintește epilogul auzit în copilărie de la urmașul direct al lui Iosif, bunicul ei, dr. Mihai Isanos. Acesta văzuse pe când era copil actele autentice, în latinește, ale părintelui său, ascunse într-o lădiță de scule. La scurt timp, hârtiile doveditoare au fost arse la îndemnul Hrisopiei: era periculos
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
Imperiul Roman de Răsărit. Ioan al VIII-lea cârmuia, de fapt, ceea ce mai rămăsese din Bizanț încă din 1421, când tatăl său îl asociase la domnie. Domnia acestui împărat a decurs într-o atmosferă de luptă continuă între greci și urmașii feudalilor occidentali, care stăpâneau în Achaia și Moreea (în anii 1428-1432, războinicul despot Constantin i-a alungat pe aceștia din Moreea, unde au rămas sub protectoratul Veneției numai patru orașe: Argos, Nauplia, Coron și Modon). Însă nu mai puțin importante
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
acea dată, o biserică. Presupunerea este întărită, credem, de episcopul Sinesie al Aradului care, în conscripția sa din anul 1755, menționează o biserică de lemn „veche”, la Roșia. Biserica avea hramul Bunavestire, un preot Ioan Popovici (deci „fiul popii”, adică urmașul tatălui său la altar) și un “diac” Ionaș ( probabil Ianăș). Totodată, episcopul notează că parohia era compusă din 24 de case. Această biserică a-a aflat pe un platou ce se desprinde din “dealul lui Lazăr Dalcă”, cel care este
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
și momentul fondării dinastiei Romanov din 1613. În această perioadă, Rusia a fost ocupată de Rzeczpospolita în timpul războaielor „Dimitriade”, a suferit o serie de răscoale ale claselor defavorizate și a trebuit să facă față unui val impostori. După moartea fără urmași a țarului Fiodor, cumnatul și cel mai apropiat consilier al său, boierul Boris Godunov, care condusese de fapt Rusia ca regent al țarului bolnav, a fost urcat pe tron de către Adunarea Boierilor Țării ("Zemski Sobor"). Scurta domnie a lui Godunov
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
Terekului nu se afla sub controlul unor regiuni sau republici autonome ale indigenilor. Insurecția cecenilor a făcut ca autoritățile sovietice să decidă în 1942 deportarea întregii populații cecene și ingușe în Kazahstan în cadrul Operațiunii „Lintea” (Операция «Чечевица»). După acest moment, urmașii cazacilor de pe Terek au redevenit populația majoritară în noul înființat oblast Groznîi din cadrul RSFS Ruse. După reabilitarea cecenilor din 1957, regiunea Groznîi a fost împărțită între republicile Daghestan și Ceceno-Ingușă. De această dată, chiar și regiunile de la nord de Terek
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
sud și România au defilat în Piața Roșie în timpul Paradei Victoriei din 1945. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, regimentele de cazaci și ultimele unități de cavalerie au fost desființate, Armata Roșie considerându-le demodate. Cu toate acestea, urmașii cazacilor care au continuat să trăiască în regiunile rurale și-au păstrat tradițiile, chiar dacă în Uniunea Sovietică postbelică autoritățile au refuzat să le recunoască existența. Începând cu ultimele două decenii ale secolului trecut, s-au depus mari eforturi pentru revigorarea
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
teritorii din Principatele Dunărene. Împăratul Nicolae I a hotărât, motivând existența a numeroase cereri din partea voluntarilor, să formeze o nouă armată a cazacilor, Armata cazacilor de la Dunăre. Motivul creării acestei armate se pare că a fost dorința de a permite urmașilor cazacilor zaporijieni care fugiseră din Imperiul Rus în 1775 să se alăture forțelor ruse, nu să rămână în continuare loiali turcilor. Acestor cazaci urma să li se permită să se așeze în Basarabia. În afară de acești cazaci, membri ai noi armate
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
fost înălțată în perioada 1761-1769. Printre documentele citate de el se numără: Nu se cunosc motivele pentru care s-a zidit această nouă catedrală. Episcopul Nestor Vornicescu presupune că la baza înălțării acesteia au stat și motive de ordin economic, urmașii unor ctitori care dăruiseră moșii Bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava (fostă catedrală mitropolitană) cerându-și moșiile înapoi pe motivul că noua catedrală mitropolitană de la Iași nu mai avea hramul "Sf. Gheorghe". Pentru a rezolva această situație, mitropolitul Gavriil Callimachi ar
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
care a început pe cursul acestui fluviu după bătălia de la Actium. În timpul lui Octavian, 50.000 de geți s-au strămutat la sud de Dunăre, în teritoriul denumit ulterior provincia Moesia. În timpul lui Traian, Imperiul Roman a atins expansiunea maximă. Urmașul acestuia, Adrian, a dispus în anul 122 d.H. construirea un limes. Construcția a durat șase ani. Fiecare legiune a armatei romane era formată din zece cohorte, fiecare cohortă fiind formată din 480 de oameni, care la rândul lor erau împărțiți
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
probabil egipteană, posibil la începutul anilor 240 d.H.. Ea a pretins că descinde din Cleopatra. În timpul adolescenței, Zenobia se căsătorește cu Odenathus, devenindu-i astfel a doua soție. Zenobia și Odenathus au născut un copil, deși acesta avea deja un urmaș, Hairan, din prima căsătorie. În anul 267 d.H., o incursiune a goților l-a determinat pe Odenathus să meargă spre ord, împotriva inamicilor. Curând, însă, la Palmyra ajunge vestea că Odenathus este mort. Cel care și-a asumat responsabilitatea pentru
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
ocupat de un veteran pe nume Marcian. Attila și teribila sa armată au atacat Gallia. Estimările antice vorbesc de faptul că armata lui Attila avea de la 300.000 până la 700.000 de soldați. Apărătorul Galliei era Flavius Aëtius, un demn urmaș al lui Stilicon. Attila reușește să captureze orașul Orléans, dar se îndreaptă către orașul modern Châlons, deoarece aflase că inamicul său sosise. Bătălia de la Chalons a reprezentat un moment decisiv pentru societatea occidentală. Confruntarea între cele două armate a avut
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Unii sunt autohtoni, în special cei din imediata apropiere a Nistru}lui. De-asemenea există în jurul râului Don colonii efectuate în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir sau în Nord-Est colonii realizate în secolele XIV-XVI. Românii din Asia centrală și Siberia sunt urmași ai deportaților și a prizonierilor de război. Românii din Belarus fac parte din diaspora modernă, și nu istorică ca și ceilalți români din regiunile de la est de Nistru. Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului ale Republicii Moldova sunt locuite de români transnistreni
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
în orașul Balta ce refuză să-și trimită copii la școală, pentru a nu uita limba română, la școală, învățând-o doar pe cea ucraineană. În Rusia, populația românească este prezenta în Moscova și regiunile adiacente (originari din Republica Moldova sau urmași ai deportaților ori ai prizonierilor de război), în Siberia (urmași ai basarabenilor sau nord-bucovinienilor deportați sau ai prizonierilor de război) și în Caucaz (urmași ai țăranilor basarabeni ce au venit după anul 1817 și care au fondat 10 localități în
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
școală, pentru a nu uita limba română, la școală, învățând-o doar pe cea ucraineană. În Rusia, populația românească este prezenta în Moscova și regiunile adiacente (originari din Republica Moldova sau urmași ai deportaților ori ai prizonierilor de război), în Siberia (urmași ai basarabenilor sau nord-bucovinienilor deportați sau ai prizonierilor de război) și în Caucaz (urmași ai țăranilor basarabeni ce au venit după anul 1817 și care au fondat 10 localități în regiune). În Belarus nu există o comunitate româneasca compactă. În
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
ucraineană. În Rusia, populația românească este prezenta în Moscova și regiunile adiacente (originari din Republica Moldova sau urmași ai deportaților ori ai prizonierilor de război), în Siberia (urmași ai basarabenilor sau nord-bucovinienilor deportați sau ai prizonierilor de război) și în Caucaz (urmași ai țăranilor basarabeni ce au venit după anul 1817 și care au fondat 10 localități în regiune). În Belarus nu există o comunitate româneasca compactă. În această țară locuiesc aproximativ 10 cetățeni români, dintre care majoritatea în Capitală, orașul Minsk
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
10 cetățeni români, dintre care majoritatea în Capitală, orașul Minsk. În același timp, la Minsk, funcționează "Societatea Culturală Moldova-Belarus", condusă de medicul Valiko Antonina Nikolaevna, care organizează de câteva ori pe an acțiuni culturale. Românii din Kazahstan și Kârgâzstan sunt urmași ai țăranilor ce au emigrat din vremurile țariste și ai deportaților din Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Bugeac și ținuturile din stânga Nistrului. Sunt organizați în următoarele asociații: "Asociația Româno-Moldovenilor din Kazahstan", "Societatea Culturală Română DACIA" și "Societatea Culturală Română
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
în Caucazul rusesc, raionul Krîmsk, ținutul Krasnodar. Ei formează o enclavă etnică românească în Rusia. A existat o tentativă de aducere în Regatul României la ordinul Mareșalului Ion Antonescu în cel de-al Doilea Război Mondial. În Azerbaijan trăiesc români (urmași ai deportaților din Basarabia, Bugeac, Bucovina de Nord, Herța și Transnistria). Nu există informații despre românii din celelalte statele caucaziene, Armenia și Georgia, fiind, cel mai probabil români emigrați recent și stabiliți în aceste state.
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
1979 fiind trecuți în jurnal aproape 70.000 vizitatori. Toader Hrib a decedat în 1991 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii Arbore. În prezent, Muzeul de la Arbore este închis și părăsit, iar exponatele au fost risipite, fiind vândute de urmașii lui Toader Hrib. Scriitorul Mircea Radu Iacoban găsea în 2005 în curtea casei lui Toader Hrib ""doar bălării. Dulapuri-vitrină știrbe și golite zac afară, în tindă. Geamuri opace, din pricina colbului adunat prin ani. Tristețea casei pustii și abandonate o accentuează
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
unde se presupune că s-au reinstalat au fost identificate la Vermland sau provinciile Blekinge și Värend, două districte unde femeile aveau drepturi egale de moștenire cu frații lor. Unele familii nobile suedeze din zonă, de asemenea, pretind a fi urmașii herulilor întorși. Ar trebui remarcat faptul că astfel de identificări nu sunt acceptate istoriografic pe scară largă. De asemenea, s-a sugerat că herulii întorși au fost primii care au colonizat Islanda. Niciun "heruli" nu este menționat în cronicile anglo-saxone
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
să respingă atacurile străinilor, sau să lupte împotriva independenței nobilimii sale. al lui Ștefan Uroș s-a fragmentat în mai multe cnezate, iar unele dintre acestea, nu i-au mai recunoscut conducerea. Ștefan Uroș a murit fără să lase un urmaș pe 2 decembrie 1371, după ce majoritatea nobilimii sârbe a fost distrusă de truci în bătălia de la Maritsa la începutul acelui an.
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
din Rusia, inclusiv un aflux recent de evrei ashkenazi. Au fost si alte neamuri importante din Europa Centrală, de Est și Europa de Sud, în special în Italia, precum și din Canada franceză. Majoritatea care s-au declarat francezi - americani sunt urmașii coloniștilor catolici din Noua Franță - exilati hughenoți au fost repede asimilați de populația britanică a Treisprezece Colonii și au ajuns să fie văzuti și auto-considerați ca supuși Coroanei sub vechile pretenții engleze la tronul Franței. Descendenți ai coloniștilor olandezi și
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
a devenit centru de plasament aflat în subordinea Consiliului Juețean Mureș și adăpostește aproximativ 70 de fete orfane. Starea castelului se agravează însă pe zi ce trece. Dacă până mai acum cativa ani castelul părea relativ întreținut, revendicarea acestuia de urmașii baronului Ugron, făcută după apariția pachetului de legi privind retrocedările (247/2005), a schimbat în râu față acestuia. Astfel, urmașii lui Istvan Ugron revendică sute de hectare de teren din Zău de Câmpie. Există o cerere de revendicare depusă de
Castelul Ugron din Zau de Câmpie () [Corola-website/Science/319669_a_320998]
-
se agravează însă pe zi ce trece. Dacă până mai acum cativa ani castelul părea relativ întreținut, revendicarea acestuia de urmașii baronului Ugron, făcută după apariția pachetului de legi privind retrocedările (247/2005), a schimbat în râu față acestuia. Astfel, urmașii lui Istvan Ugron revendică sute de hectare de teren din Zău de Câmpie. Există o cerere de revendicare depusă de urmașa Maria Ioana Ugron din 2006. Castelul face parte din patrimoniul Consiliului Județean Mureș care a câștigat procesul cu prezumtivii
Castelul Ugron din Zau de Câmpie () [Corola-website/Science/319669_a_320998]
-
și Grupul lui Gheorghe și Leon Șușman (de la Poșaga). Între cele două familii nu au existat relații de rudenie, iar colaborare a existat doar foarte puțin, în prima parte a activității celor din urmă. În 22-24 iunie 2010, la solicitarea urmașilor, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România l-a exhumat pe Teodor Șușman sn. Cu această ocazie au fost identificate 6 gloanțe (unul în zona craniului și alte 5 în zona corpului) ceea ce contrazice versiunea sinuciderii.
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]