20,085 matches
-
deși, inițial, a fost un impuls datorat, în primul rând, sentimentelor de onoare și datorie. Un mare nume al aviației: prințul Constantin (Bâzu) Cantacuzino căruia îi dedic aceste amintiri ALEA JACTA EST Dan Vizanty Prima parte 4 24 august 1944 ...Dragă Vizanty, într-o jumătate de oră, voi lansa un bombardament asupra Bucureștiului; Ce vei face? Fără ezitare, răspund: Ridic aviația de vânătoare. El: Te înțeleg, fiecare cu datoria sa. Eu: Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
inferioritate, ba chiar și de cei ce dețineau cele mai înalte funcții, era, pentru oamenii cinstiți și pentru opinia publică, prin curajul și talentul său, una dintre cele mai mari și mai strălucite figuri ale aviației românești. Te-am chemat, dragă Bâzule, pentru că te-am desemnat pentru o misiune la Foggia, tentativa de azi dimineață eșuând... Eu?! Ce, glumești? (se uita la mine cu o anumită neîncredere și chiar timiditate.) Nu, dragul meu, nici gând să glumesc, vei îndeplini această misiune
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pe care o vom fixa împreună vei pleca la Foggia. În fața cuvintelor mele precise și hotărâte, Bâzu m-a mai privit o dată apoi, înțelegând că nu este o glumă ci, dimpotrivă, ceva foarte serios și important, mi-a răspuns: Bine, dragă Dane, dacă zici tu! Dacă așa ai hotărât tu! Dacă așa vrei tu! Și imediat am zărit pe chipul său schimbarea pe care o cunoșteam așa de bine: îi străluceau ochii și toată ființa lui era încordată ca un arc
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
am tras o linie de legătură cu aerodromul Popești-Leordeni. Sper că m-ați înțeles. Vă las să calculați toate coordonatele. Am totală încredere că veți ajunge exact la locul pe care mi l-ați indicat. Apoi, adresându-mă lui Bâzu: Dragă Bâzule, cred că ești de acord cu mine ca, la sfârșitul survolării Mării Adriatice, să cobori la joasă altitudine și să-ți scoți trenul de aterizare, mult înainte de a ajunge pe aerodrom, ca să-ți dovedești astfel intenția de a ateriza
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
viteză. Aripa stângă atinge solul și într-un vârtej brutal provoacă dizlocarea aparatului. Ca prin minune, rezervoarele nu explodează și pilotul poate fi scos, grav rănit, din resturile aparatului, care fusese făcut țăndări. Bâzu avea să-mi povestească mai târziu: "Dragă Dane, uitându-mă la avionul care se îndrepta spre locul de decolare, m-a strâns de gât o presimțire și în timp ce accidentul se producea, m-am simțit strivit, văzând cum niște puști îmi strică aparatul, văzându-mi misiunea zădărnicită, în timp ce
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
provocate de așteptarea prelungită pe care o trăisem. Când s-a reinstaurat un calm relativ, căpitanul Cantacuzino s-a îndreptat solemn spre mine și, impecabil și regulamentar 16, m-a salutat și mi-a spus: Domnule (un moment de tăcere)... dragă Dane..., misiunea a fost îndeplinită! În mijlocul uralelor care țâșneau din toate părțile, luându-l de braț, ne-am îndreptat către biroul meu. În câteva cuvinte mi-a prezentat raportul. Important pentru moment era să luăm numaidecât toate măsurile necesare pentru ca
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
era pregătit pentru intervenție, pentru orice eventualitate. Privind terenul, urmărind aterizarea avioanelor, mi-am dat seama că toată această forfotă (agitație) se datora măsurilor de intervenție, în vederea aterizării mele, în condiții anormale. Și, deodată, aud în cască vocea ministrului aerului: "Dragă Vizanty, cunoaștem situația în care te afli, am apreciat cum se cuvine hotărârea ce ai luat cu privire la aterizarea avioanelor, nu rămâne acum decât ca, după terminarea aterizărilor, să fii cuminte și să vii și dumneata respectând întocmai dispozițiunile în vigoare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dirijată în sus, ferind la maximum posibil rezervorul de benzină, evitând deci explozia, apoi aterizarea forțată scurtă pe o miriște destul de netedă, permițându-mi folosirea extinctorului cu succes; apoi atenția mi-a fost din nou atrasă de vocea din cască: "Dragă Dane, fii liniștit, s-au luat toate măsurile pentru a fi apărat la aterizare, avem toată încrederea." De această dată am recunoscut vocea generalului Constantin Argeșanu, Șefului Statului Major al aviației, în același timp, distins aviator, poet și bun prieten
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să știe, privind prin retrovizorul mașinii, depărtându-mă, să-i surprind expresia schimbată și discret în direcția mea făcând semnul crucii. Cât de mult mă putea înduioșa această evocare! Cât de mult o iubeam și îi iubeam pe toți cei dragi! Apoi gândurile fugeau mai departe. O scenă tragiccomică, aș putea spune, îmi trecu prin minte și mă făcu să surâd: era cu mult timp în urmă, înainte de război, la bordul unui De Havilland Moth (piesă de muzeu în 1935) plecam
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
parașuta mea, o folosisem deja de două ori în timpul războiului, în situații însă cu totul deosebite, de forță majoră. Deci, eu să mă salvez și să las avionul meu să se prăbușească, să se distrugă, avionul ce-mi devenise deja drag, avion Messerschmitt 109G nou, adus de mine de la Uzinele IAR Brașov, unde fusese construit cu câteva zile în urmă. Gând nebun! L-am îndepărtat mai repede de cât îmi venise; să aștept aterizarea ultimului avion din formație și să execut
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mă priveau și care încremeniseră. Am auzit însă numai în cască vocea generalului E. Ionescu: "Comandor Vizanty, escamotează imediat trenul și vino la aterizare pe burtă!". Nu răspund nimic și continui să pierd din înălțime. Eram acum la 1000 m. "Dragă Vizanty, de această dată, vocea generalului C. Argeșanu. Dl. ministru îți dă ordin să vii pe burtă. Cu toții suntem de acord." Niciun răspuns din partea mea. Continui coborârea, făcându-mi planul de aterizare. "Dragă Dane, te rog, îți vorbește Argeșanu, fii
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
din înălțime. Eram acum la 1000 m. "Dragă Vizanty, de această dată, vocea generalului C. Argeșanu. Dl. ministru îți dă ordin să vii pe burtă. Cu toții suntem de acord." Niciun răspuns din partea mea. Continui coborârea, făcându-mi planul de aterizare. "Dragă Dane, te rog, îți vorbește Argeșanu, fii cuminte, este o nebunie ce vrei să faci. Te rog, escamotează trenul și vino pe burtă!" Neclintit în hotărârea mea, aveam deja 500 m înălțime, pentru a nu fi deranjat, tai contactul radio
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
continui... povestea. La început de septembrie 1945, după atâția ani de război, am hotărât să-mi iau un concediu. Și aceasta, nu pentru că eram obosit și aș fi avut nevoie de odihnă. Nu, aveam doar 35 de ani și jumătate, dragă Doamne, tânăr și încă plin de elan. Dar aveam o senzație curioasă, deja, pâlcuri de nori negri se vedeau la orizont și o frază dintr-o scrisoare a tatălui meu, pe care o primisem pe front cu câteva luni mai
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ca o lașitate, ca o trădare față de mormintele încă proaspete ale acelor sute și sute de mii de oameni căzuți pe câmpul de luptă pentru îndeplinirea unui ideal, dovedit o cruntă deziluzie, o urâtă și tragică himeră, față de familiile noastre dragi, care, după ani dramatici, așteptau cu înfrigurare un sfârșit, față de țara noastră întreagă, căreia nu-i precupețisem niciun sacrificiu... Și apoi, ca să revin la această necunoscută încă, a celor ce se petrecuseră la Yalta în februarie 1945. De un singur
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și iată că la orizont îmi apare Oradea Mare, acest frumos oraș de pe malurile Crișului care, prin iluminarea din timpul nopții ce se reflecta în apele lui, îți aminteau cu emoție de alte maluri, alte ape ce străbat alt oraș drag, adevăratul oraș-lumină, Parisul... Încă din depărtare o măreață clădire îți atrăgea atenția: Palatul Mitropolitan. Revenit la realitate, un viraj larg deasupra orașului și apoi mă îndrept către aerodromul de la marginea lui. Aterizez. Gândul acum îmi era numai la întâlnirea pe
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cald, liniștit, calmul fiind doar din când în când întrerupt de curenții ascendenți sau descendenți ce urmau relieful atât de variat, deasupra căruia zburam. Perfecțiunea momentului, intensitatea maximă a sentimentului trăit era știrbită doar de lipsa împărtășirii cu o ființă dragă a clipelor pe care le trăiam, pentru ca în adevăr să poată fi considerată "fericire". Datorită firii mele optimiste însă, sufletul meu își găsea compensarea în căldura credinței de care eram cuprins. Cu discreție parcă și emoție simțeam ușoara apăsare la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu totul benevol o acceptasem, îmi făcea plăcere și mă liniștea. Atâția oameni tineri, prizonieri, aflați prin cine știe ce lagăre, care așteptau cu atâta ardoare întoarcerea acasă, vor fi, în sfârșit, eliberați și conduși la căminele lor, în mijlocul familiei și celor dragi. Și astfel timpul trecea și distanța până la Viena se micșora. Viena. Ultima dată vizitasem acest mare și frumos oraș cu puțin timp în urmă, prin luna iulie. Cu toate că suferise destul de mult de pe urma războiului, păstram amintiri foarte plăcute: Opera mare, Ringul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mă văd afară liber. Este greu să exprim starea în care mă aflam, odată momentele de furie oarecum trecute, un sentiment părcă de rușine mă cuprinse. Cum este posibil să mă aflu în asemenea situație? Ce-ar gândi toți cei dragi care mă cunosc, tata, mama, în special, pe care îi idolatrizam, camarazii, prietenii, toți cei ce mă cunoșteau nu de ieri, de alaltăieri ci dintotdeauna... Apoi, un sentiment de indignare, de revoltă. Trăiam cu adevărat o injustiție. Și de ce? Îmi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
spirit veșnic neliniștit, un epicurian, un aristocrat în maniere și ținută, degajând cu surâsul lui vesel bună dispoziție și optimism, un prieten loial, un bun camarad. N-aș putea uita nici latura lui sentimentală, atașamentul față de minunea naturii, față de cei dragi. Latura lui romantică permanenta lui căutare a unui ideal feminin întruchipat într-un portret de femeie mereu tânără... Într-adevăr, exista acea simbioză perfectă între el și natură, o atracție, aș spune, reciprocă. N-am mai văzut la nimeni să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de el, cum nici de altcineva, „ca-n romane și filme“, noțiunea de amor și cea de pasiune rămânând pentru dânsa ceva din altă lume. „N-am cunoscut niciodată ceea ce se cheamă iubire; de tatăl tău mi-a fost întotdeauna drag, așa ca și de tine“ - mi-a spus și cred că nu altfel ar fi vorbit el despre ea. Poate că dragostea asta calmă, seacă poate, „morală“ în orice caz, mai curând sufletească decât instinctuală, sclavă a simțurilor, stă la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tata a fost transferat la Galați, adică la capătul pământului, spre necazul lui, care se simțea atât de bine în Ardeal, spre supărarea mamei, dar mai ales spre deznădejdea bunicii, care avea să rămână atât de departe de fata ei dragă și de nepoțelul ei scump. Mai fusesem în Vechiul Regat cu vreun an înainte, într-un lung periplu valah, întreprins de părinții mei la rudele de acolo, centrul acestui periplu fiind orașul Pitești, unde locuia, împreună cu fiica ei Medeea, sora
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noi, studenții, stam pe bancă lângă un medicinist pe cale de a-și termina studiile: îmi dădea extraordinară atenție, era plin de asiduități față de mine, mă mângâia, mă pipăia, parcă s-ar fi jucat cu o pisică sau cu un câine drag (era seară și în compartiment fuseseră stinse becurile): mă excitau manevrele lui, dar nu-mi trezeau dorința unei mai intime apropieri, cu toate că - fără a fi frumos - „camaradul“ nu era lipsit de atracție. La sosirea în gară, oricât a stăruit să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
administrații implicate. 1 GIOM este animat de DATAR. 2 Philippe Lerustre, op. cit., 1975, p.18. 3 Convorbire între Philippe Lerustre și R. Sennellart, primarul din Saint-Omer, din 9 iunie 1975, citată în Philippe Lerustre, op. cit., 1975, p. 42. 4 Roland Drago, prefață la lucrarea lui Françoise Billaudot, Michèle Besson-Guillaumot, Environnement, urbanisme, cadre de vie. Le droit et l'administration, Paris, Montchrestien, 1979, p. VIII. Așa cum subliniază acești autori, crearea în 1978 a unui supra-minister al Mediului și Cadrului vieții, care recupera
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
părea o eternitate. Nu puteam concepe că se poate îmbătrâni aici. Tot sufletul tău luptă cu amintirile, la un moment dat uiți să zâmbești, chiar dacă ai putea fi fericit refuzi această fericire pe care nu poți s-o împărtășești celor dragi. Și la un moment dat nici nu mai vrei să te întorci. Credeam că timpul se oprește pentru toți. Dar viața merge, curge, cei de acasă petrec sau se ceartă în ritmurile normale și obișnuite. Tu nu mai ești decât
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vom petrece împreună. Am plâns ca demult. De obicei mă stăpânesc, cel mult îmi lăcrimează ochii, dar câteodată se umple prea mult inima. Atâtea amintiri și atâtea regrete... Simți nevoia fizică de-a fi îmbrățișată, de-a strânge mâna celor dragi, de-a ciocni un pahar, de-a aprinde artificii... La 12 noaptea am ieșit pe terasă, singură, cu o țigară, am privit artificiile altora și am ascultat râsetele lumii, veselia și țipetele de bucurie. Cerul era înflorit în toate culorile
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]