18,601 matches
-
în Franța ca "Eugène Ionesco"), creatorul de teatru al absurdului și membru al Academiei Franceze; istoricul religiilor și scriitorul Mircea Eliade (1907-1986); și eseistul și filosoful Emil Cioran (1911-1996), care a urmat tradiția lui Pascal și a altor moraliști și maeștri francezi ai stilului ,românul Ioan Petru Culianu,care a continuat, cu mare succes opera istorică a lui Eliade,în Statele Unite. Alți membri de marcă ai diasporei culturale au fost Ștefan Lupașcu,distins filozof și logician, Sergiu Celibidache sau Ionel Perlea
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
viața economică a regiunii, asigurând securitatea localnicilor. Treptat, după ce puterea acestora a crescut, cavalerii teutoni s-au desolidarizat de regele maghiar, având un conflict cu acesta încă din anul 1221. Aplanat cu ajutorul papei, peste trei ani va reizbucni din nou, maestrul ordinului vrând să treacă teritoriul stăpânit sub ascultarea Papei. De aceea, în 1225, regele maghiar a purtat o luptă decisivă împotriva ordinului, învingându-l și alungându-l din Țara Bârsei. Sașii colonizați au rămas în continuare pe aceste locuri, sub
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
țară. În anul 2007 s-a inaugurat "Muzeul ", muzeu aflat sub egida Vaticanului, care se află în "Sanctuarul San Francesco di Paola", Calabria, Italia. La 5 iunie 2012 a fost inaugurat Muzeul "Constantin Lucaci" din orașul Bocșa, localitatea natală a maestrului. Muzeul expune un număr de 17 sculpturi din oțel inoxidabil donate orașului Bocșa. În afara României, sculptura cinetică "Stea" este o parte a expoziției permanente "Fucina degli Angeli" din Veneția. Alte lucrări ale artistului se găsesc în colecții particulare sau publice
Constantin Lucaci () [Corola-website/Science/304873_a_306202]
-
spitale cu mobilier, aparatură medicală, medicamente, computere, îmbrăcăminte. A reprezentat România la două conferințe internaționale Rotary de la Drezda și Praga. În perioada cât a fost președinte a avut inițiativa înființării cluburilor Rotary de la Piatra Neamț și Chișinău, Republica Moldova. Mason, fondator și maestru venerabil al Lojei „Al.I.CUZA”, Iași. Gr 32 Ritul Scoțian Antic și Acceptat. Autor al unor texte masonice: „Manualul Masonului” (MLNR), „Gnoza lui Hermes Trismegistos”, în „Inorogul, Caiete masonice, MLNR”, Buc. 2001 Cetățean de Onoare”, orașul Boulder, Colorado, U.S.
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
în Charleston, Carolina de Sud. A absolvit Colegiul Medical din Charleston obținând diplomă de medic. Binecunoscut mason de gradul 33, fost membru al Lojei Sfanțului Andrei numărul 10, după afilierea să la Lojă Solomon numărul 1 Mackey a lucrat ca Maestru în anul 1842. Între anii 1842 și 1867 a fost Cavaler Templier în Carolina de Sud, aparținând Taberei numărul 1; a devenit comandant în 1844 și în final a deținut funcția onorifica de Mare Păzitor al Taberei Cavalerilor Templieri din
Albert Mackey () [Corola-website/Science/305532_a_306861]
-
din 1989, în perioada ianuarie-mai 1990, este numit director al Filarmonicii "George Enescu". În această calitate acționează pentru revenirea pe scena Ateneului a marilor artiști români din exil: Ileana Cotrubaș, Marina Krilovici, Silvia Marcovici, Radu Lupu, Radu Aldulescu. Îi propune maestrului Sergiu Celibidache să accepte direcția de onoare a Filarmonicii "George Enescu", adresându-i prima invitație oficială de a reveni în țară - împreuna cu Filarmonica din München. De asemenea începe procesul de restaurare a Ateneului Român și redeschide ciclul de concerte
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
UTC din România (1951-1974), director adjunct al Direcției muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi profesor la catedră de dirijat de cor la Conservator (din 1960, iar în ultimii ani profesor consultant). Între 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române. Maestrul Constantin Marin a fost membru al Uniunii Compozitorilor (din 1956), fiind autorul multor piese corale. A fost fondator al Corului Universității din București (1948), a Capelei Corale "Gheorghe Cucu" (1958) și al Corului Național de Cameră Madrigal (1963). Din 1963
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]
-
erau persecutați numai pentru presupusul satanism dar și pentru că erau acuzați din ce în ce mai mult de curvie și sodomie. În 1307, printre acuzațiile cele mai mari din Judecata Cavalerilor Templieri se afla și sodomia. Unele dintre acuzații erau direct intentate împotriva Marelui Maestru al ordinului, Jaques de Molay.[34] Acest eveniment a dus la vânătorile de vrăjitoare (conotate cu sodomia) din Evul Mediu și perioada modernă timpurie.[ 35] Persecuția catarilor și bogomililor din Bulgaria a dus la formarea unui termen înrudit cu sodomia
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină. "Dogmatica" rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru înțelegerea dogmei creștine. Daorită contribuției sale însemnate la muzica liturgică ortodoxă a fost denumit „maestrul muzicii” (Μαΐστωρ της μουσικής»). Se cunosc foarte puține detalii despre viața lui , iar ele provin din surse care sunt adesea în dezacord reciproc. Detaliile biografice despre înaltele funcții pe care le-ar fi ocupat atât Ioan Damaschinul cât și tatăl
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
autoare, regizoare și scenaristă română, fiica medicului profesor universitar ieșean Gheorghe Plăcințeanu și a compozitoarei Mansi Barberis. După absolvirea Facultății de Chimie Industrială a Politehnicii „Gh. Asachi” din Iași (1946), s-a îndreptat spre regia de teatru, avându-i ca maeștri pe Marietta Sadova, Alice Voinescu, Aurora Nasta, Lucia Sturdza Bulandra, Soare Z. Soare, Ion Șahighian, Sică Alexandrescu. Între 1959 și 1965 a fost exclusă din viața publică și din teatru, din motive politice (mai mulți membri ai familiei au fost
Sorana Coroamă-Stanca () [Corola-website/Science/305612_a_306941]
-
titlu, a compus muzica originală pentru Cu mâinile curate. A scris partitura pentru muzicalul „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, pentru „Comedia Gamelor” de Andrei Brădeanu - ambele premiate la concursuri internationale. A colaborat în 1968 la Teatrul Bulandra cu maestrul Liviu Ciulei la Opera de trei parale de Bertolt Brecht, cu Margareta Pâslaru și Toma Caragiu în distribuție. Anii petrecuți ca interpret, aranjor, orchestrator și compozitor în genurile menționate au favorizat apariția capodoperei sale: Dublul concert pentru pian, saxofon tenor
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Înregistrare de la Radiodifuziunea din Leipzig, în iarna anului 1969. (4) - Richard Oschanitzky - pian, conductor; Dan Mândrilă - saxofon tenor; Ștefan Berindei - saxofon; Johnny Răducanu - bas; Wolfgang Güttler - bas; Eugen Gondi - tobe. Înregistrare de la Radiodifuziunea Română, în luna noiembrie a anului 1970. Maestru de sunet: Valeriu Popescu Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records - 7D-AAD-103, 2006) 2 × CD, Compilation: Double Concerto For Piano, Tenor Sax, Symphonic Orchestra And Big Band Interpreți: Richard Oschanitzky - pian, Ștefan Berindei - saxofon alto & tenor, Dan Mândrilă - saxofon
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
după moartea lui Carol, biografia sa nu este foarte cunoscută, nici măcar povestea morții sale nefiind fără echivoc. Se spune, fără ca informația să se bucure de credit, că, la un moment dat, proprii săi studenți, nemaiputând să accepte doctrina ciudată a maestrului, l-au atacat cu penițele și l-au înțepat până și-a dat sufletul. Eriugena a scris foarte mult, lista scrierilor sale conținând și titluri cu autenticitate incertă. A tradus din Pseudo-Dionisie Areopagitul (având convingerea că este vorba despre discipolul
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
se luptă cu armate de daimoni. Hotaru reușește se își revină, si o suprima pe Mistress 9. Ea se teleporteaza în fața lui Mamoru și a ChibiUsei și îi dă acesteia înapoi cristalul. Death Busters au încercat să îl cheme pe maestrul lor Pharoh 90, creind o explozie în care Sailor Moon, Sailor Neptune și Sailor Uranus sunt rănite, iar Pocalul este distrus. Sailor Saturn vrea să se lupte singură cu Pharoh 90, dar Sailor Moon reușește să se transforme în Super
Sailor Moon () [Corola-website/Science/305660_a_306989]
-
Socrate, de care s-a atașat de timpuriu, când abia împlinise vârsta de douăzeci de ani. Diogenes Laertios și Strabo ne relatează că Socrate i-ar fi salvat viața în bătălia de la Delion (424 î.e.n.). Recunoscător, Xenofon a stat în preajma maestrului iubit cinci-șase ani, hotărâtori pentru formația sa intelectuală și morală — pînă în 401, când părăsește Atena. La finele, războiului peloponesiac care a durat treizeci de ani (431-401) și a provocat Atenei mari pagube, Xenofon, spirit de aventurier, se înrolează în
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
și multe detalii prețioase, în "Anabasis", ca un „jurnalist — am spune reporter — mai mult decât ca un combatant". După alte multe peripeții, vădindu-se de mai mult timp un filospartan declarat, atenienii l-au exilat în 399, anul în care maestrul său a băut cucută. Fiind luat sub protecția spartani-lor, aceștia îi dăruiesc, cam în aceiași timp, un domeniu la Scillus, în Elida, nu departe de Olimpia. Aici Xenofon stă vreo douăzeci de ani cu soția și doi copii, ocupîndu-se cu
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
mai luminoase din istoria universală, expresie, deopotrivă, a spiritului Eladei ca și a celor mai nobile idealuri ale umanității. Alături de Socrate apar nenumărați discipoli și auditori ai înțeleptului atenian, dintre care se disting, împreună cu Xenofon, Antistene cinicul și Aristip hedonistul. Maestrul — „plebeul" Socrate le apărea tuturor acestor admiratori ai săi ca „eliberatorul" oamenilor de sub jugul plăcerilor și al prejudecăților. S-a discutat enorm, existând o întreagă literatură de specialitate, despre felul cum este prezentat Socrate în scrierile închinate lui. Au fost
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
inovator al lucrării lui Xenofon care „inaugurează o specie literară căreia doar "Comentariile" lui Iulius Cezar le mai pot sta alături." Este un fapt indubitabil însă că scrierile socratice denotă în mare parte atașamentul total al autorului lor față de doctrina maestrului, la programul acestuia de a instaura la Atena, în întreaga Grecie, dornnia „înțelepciunii". Discutând apoi problema capitală a veracității, a istoricității imaginii lui Socrate transmisă de Xenofon, exegeți dintre cei mai in-formați atestă în aceste lucrări „o tendință, o chemare
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
fie născociri, fie i-ar fi fals atribuite. Alți critici, mai circumspecți, au susținut, pe temeiul inaderenței lui Xenofon la sub-tilitățile filosofice, că adevăratul Socrate ar fi cel prezentat de Platon, care a înțeles adecvat resorturile ultime, metafizice, ale gândirii maestrului. Este, adevărat că discipolul Xenofon a stat departe de magistrul său ani îndelungați, este cert, de asemenea, că formația lui intelectuală nu i-ar fi permis să urmărească toate meandrele dialecticii, dar el nici nu și-a propus acest lucru
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
ani îndelungați, este cert, de asemenea, că formația lui intelectuală nu i-ar fi permis să urmărească toate meandrele dialecticii, dar el nici nu și-a propus acest lucru. Ținta lui a fost readucerea în memorie a figurii dragi a maestrului, odată cu reactualizarea învățăturilor acestuia, pentru ca ele să fie pilde de reconfortare morală a atenienilor, cu deosebire a tineretului. Pe bună dreptate conchide P. Chambry că Platon a fost „un filosof profund și sublim, în timp ce Xenofon a fost un moralist ingenios
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
a sorbit nemijlocit cuvintele. Neșansa lui Xenofon a fost și este de s fi mereu comparat cu marele său „rival" și contemporan — cu „divinul Platon". Suntem încredințați că dacă Platon n-ar fi manifestat atâta interes față de personalitatea și doctrina maestrului său, Xenofon ar fi binemeritat înzecit de la posteritate pentru imensul serviciu făcut prin consemnarea conversațiilor purtate de Socrate cu concetățenii săi. În ciuda eclipsării lui Xenofon de către Platon, primul ne-a transmis un tezaur de știri despre Socrate care-i conturează
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
sale "„să-și împrospăteze mereu mijloacele, să le asigure un coeficient de sincronism cu mișcarea de idei de pe mapamond”". Acest film care combină jocul actorilor cu desenele animate este considerat mai degrabă "„un film agreabil, concret, de o profesionalitate de maestru”". Cele două fetițe care trimit la fata bună și fata rea din povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă joacă simplu, dar cu „artă” de oameni mari. Unele secvențe (ca de exemplu episodul omizilor alungate) au efecte
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
semnează un contract pentru o stagiune la acel teatru începând de la 1 septembrie 1906. Din această cauză, se va mută și cu ultimul an de studii la "Facultatea de litere din Iași". Pentru examenul de absolvire a pregătit și cu maestrul Nottara piesa "Frații" - în care dădea replica unor colegi ce-și treceau examenul - și piesa ""Fântâna Blanduziei"", care se juca pentru producția de absolvire a promoției 1906, de elevii din ultimii ani de la clasele celor doi profesori, împreună. Examenul l-
Maria Filotti () [Corola-website/Science/306282_a_307611]
-
Străinul”, „Drum deschis”, „Portretul”, „Logodna cu bucluc” ș.a. au fost montate la teatrele „Vasile Alecsandri” din Bălți și „Licurici” de la Chișinău. A tradus din Esop, Ivan Krîlov, Samuil Marșak, Boris Oleinik, Rasul Gamzatov, François Villon ș.a. Distincții: Medalia „Mihai Eminescu”, Maestru al literaturii, Premiul Național pentru Literatură (2000). Opere: „Soare cu dinți”, Chișinău, 1962; „Trandafir sălbatic”, Chișinău, 1965; „Parodii”, Chișinău, 1965; „Stele verzi”, Chișinău, 1967; „Zodia musafirului”, Chișinău, 1970; „Versuri”, Chișinău, 1970; „Săgeți”, Chișinău, 1972; „Oglinzi”, Chișinău, 1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
(n. 9 septembrie 1956, Sânmiclăuș, Satu Mare) este un maestru emerit al sportului, economist, fost jucător de fotbal, portar al echipelor Universitatea Craiova, Steaua București și al echipei naționale de fotbal a României. s-a născut la data de 9 septembrie 1956 în satul Sânmiclăuș (județul Satu Mare). Prima legitimare o
Silviu Lung () [Corola-website/Science/306337_a_307666]