17,957 matches
-
loviturile, ca să nu se întîmple vreo lipsă, maiorul Tănăsescu se plânse prefectului și primului-procuror de încăpățînarea tâlharilor de a nu mărturisi și a nu denunța pe vinovații cei mari. Pe Baloleanu țipetele țăranilor îl supărau și-l enervau. După ce caporalul rosti suta și țăranii bătuți fură închiși în cancelarie, prefectul, ca să-și redobândească siguranța, strigă către mulțimea cu fața la pământ că crimele și ticăloșiile lor au înspăimîntat lumea și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta... Ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrut să vadă dacă ei observă cât de abil a procedat și cum a reușit să-i facă pe țărani să vorbească. ― Mulți răufăcători mi-au trecut prin mână, dar mai cinic și mai ticălos ca ăsta n-am pomenit! rosti în cele din urmă procurorul către Baloleanu. Maiorul Tănăsescu își smulgea mustățile ca să se stăpânească. Îi fu frică să nu-i plesnească vinele de atâta constrângere nervoasă. Se puse deci cu pumnii și cu cravașa pe Toader Strîmbu, îl umplu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu ne îmbeți pe noi cu basme, că n-avem vreme de d-astea! interveni maiorul Tănăsescu enervat de sfătoșenia bătrânului. Și, după câteva replici, îi trăsni o pereche de palme. Lupu Chirițoiu îl privi drept în ochi și rosti rar: ― Apoi, domnule maior, Dumnezeu să-ți plătească rușinea asta pe bătrânețile mele! ― Ce?... Ce?... Ești obraznic cu mine, tâlhar bătrân ce ești? sări Tănăsescu. Caporal, numără-i cincizeci! Titu Herdelea tremura lângă prefectul Baloleanu tot timpul cât bătrânul suferea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu făcuse decât să urmeze instrucțiunile. Pruncul Iacob avea să poarte numele de familie al mamei lui. Și asta, mai ales, pentru a putea crește nestingherit ca Iacob, fiul lui Zevedei. Cosmina nu putu înțelege zâmbetul lui altfel, atunci când își rosti numele, decât ca pe o prelungire a amabilității de până atunci, într-un loc ca acela unde oamenii erau prea grăbiți, prea osteniți, prea îngrijorați ori de-a dreptul îndurerați, pentru a mai putea fi curtenitori. Probabil că fata mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se strecură prin portiera deschisă. Ți-ai uitat poșeta. Și, în plus, trebuie să vorbim. Cred că e o neînțelegere la mijloc. Cosmina îl privi fără expresie, apoi își întoarse capul, uitându-se absentă în lungul drumului. — E așa cum spuneam, rosti, trecând peste sugestia lui. Bărbații sunt prea grăbiți. Cred că au brațele pline și deschid ușa cu piciorul. Dar, la o adică, se vede că au mâinile goale... Respirația ei aburise geamul mașinii. Desenă cu degetul pe geam, uitând cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi lătra Fidel ? Maestrul încuviință. Ea strânse, descumpănită, foaia și o strecură în deschizătura poșetei. — Cum poți lupta împotriva demonilor ? întrebă. Cu glon țul de argint, cu descântece, cu usturoi frecat de tocul ușii ? — Numindu-i. Entitățile bune le chemi rostindu-le numele. Demonii îi alungi tot așa. Nu e ușor să le știi numele, trebuie să fii, pentru asta, un inițiat. Ca orice om care a trecut de limita oricărei suferințe, bătrânul tău era un inițiat. Cosmina întoarse capul să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nouă generație are idolii ei, atunci ea are și demonii ei. Or, demonii au rădăcini, ca și copacii. Demonii de pretutindeni și din orice timp au, ca și copacii, totul în comun, mai puțin numele. Niciun om singur nu poate rosti atâtea nume dintr-odată, pentru a-i birui. Spre deosebire de bătrânul meu, al tău n-a avut ucenici. Cum spuneam, fiecare a plătit în felul lui. — Ascultă, spuse Cosmina, încercând să pară iritată, neputând totuși să se depărteze, nu știu exact
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
erau îngropați săracii care se ascundeau prin tunelele metroului sau sub capetele de pod, ca să moară singuri. Crucile, încropite la întâmplare, nu purtau niciun nume. Oricare putea fi mormântul lui Alexandru. Rada avu pentru toate câte o lumânare și-și rosti rugăciunea. Apoi îi spuse povestea vieții ei : „Pe mine m-au iubit, de când mă știu, doi bărbați. Eu l-am iubit doar pe unul dintre ei. Pe celălalt îl chema Alexandru. Și pentru că merita mai mult de-atât, i-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
comentează nimic. Împăratul Hsien Feng se întoarce spre eunuc: — Shim, m-ai auzit? — Da, v-am auzit, Majestatea Voastră. V-am auzit perfect. Eunucul-șef Shim zâmbește umil, dar intenția lui este să-i dea Marii Împărătese șansa de a rosti ultimul cuvânt. În cele din urmă vine un „Da“. Simt bucuria Majestății Sale Împăratul și dezamăgirea Majestății Sale Împărăteasa. — Vă... vă doresc Majestăților Voastre zece mii de ani de viață, spun luptându-mă să mențin controlul asupra genunchilor mei care tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și apoi începe să plângă. Ca un adult care îi dă o bomboană unui copil care plânge, împăratul Hsien Feng îi pune ruy-i în mână. Apucându-l strâns, fata se aruncă în genunchi și zice: — Vă mulțumesc. Eunucul-șef Shim rostește: — Soo Woozawa, fiica lui Yee-mee-chi Woozawa, este aleasă consoartă imperială de rangul al cincilea. Titlul ei este Doamna Purității Absolute! Din această clipă, lucrurile încep să se precipite. Împăratului îi ia puțin timp să acorde restul de ruyi. Când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ridică. Presupun că are nevoie să meargă în camera de toaletă. Însă ceva din felul în care se mișcă îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo, Li, Mei, Hui și toate celelalte rostesc aceleași cuvinte. După o privire pătrunzătoare, Nuharoo își întoarce fața. Își ia evantaiul și scutură cu vigoare din încheietură. Restul soțiilor imperiale îi urmează exemplul. Mă simt copleșită de o adâncă nefericire. Diadema lui Nuharoo și burta doamnei Yun sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
valoarea ajutorului tău. — Doamnă Yehonala, vă rog. Eu... nu-l pot accepta. Se ridică în picioare, numai ca să se prăbușească din nou în genunchi. Ridică-te, Shim! Nu îndrăznesc! — Insist! — Dar... doamnă Yehonala! Aștept până se ridică în picioare și rostesc răspicat fiecare cuvânt: — Ruyi-ul va fi mult mai valoros când voi deveni mama copilului împăratului Hsien Feng. Chipul eunucului-șef Shim încremenește. El pare să fie paralizat de gândul acestei posibilități. Da, doamnă Yehonala. Se lovește cu fruntea de podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
palatul meu imperial, dansând precum mânecile fluturânde ale zeiței lunii. Bucuria de a deține controlul e neașteptată, dar reală. Mă dau jos din pat și mă strecor în cămașa de noapte. — Să aveți parte de o noapte excelentă, Majestatea Voastră! rostesc și apoi mă îndrept spre ușă. Dacă aș fi mai în vârstă sau mai experimentată, mi-aș regreta purtarea, dar sunt tânără și sângele îmi fierbe în vene. Cum înțeleg că voi fi decapitată pentru comportamentul meu, doresc să joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shim le face semn altor patru eunuci să intre înăuntru. Ei se apropie de mine cu lectica. Mă apucă de brațe, mă așază în ea și mă scot afară. Chiar când Shim e pe cale să închidă ușa, un neașteptat „Nu!“, rostit pe un ton aproape tânguit rupe tăcerea din încăpere. Făcând semn oamenilor săi să se oprească, Shim se întoarce. Își strecoară capul în dormitor: — Majestatea Voastră? Nu primește nici un răspuns. Ezită o clipă, și apoi le face semn eunucilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e ceea ce încep să-mi doresc. Încerc să mă stăpânesc, dar lacrimile mă trădează. — Orhideea, nu fi supărată. Am puterea de a-ți da orice. Promisiunea lui îmi alină inima, însă mintea mă avertizează să nu mă încred în vorbe rostite într-un moment de pasiune. Îmi spun că mâine îi va fi trimisă o altă concubină, care este la fel de disperată ca și mine. O altă concubină care și-a oferit și ea toată averea eunucului-șef Shim. Înainte ca soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Încep să mă confesez: îi spun că împăratul Hsien Feng își petrece nopțile cu mine. O implor pe Nuharoo să mă ierte, dar sunt îngrijorată de faptul vocea mea ar putea părea lipsită de sinceritate. — Nu ai greșit cu nimic, rostește ea pe un ton egal. Nedumerită, continui: — Ba am greșit. Nu ți-am cerut sfatul. Îmi este greu să-mi duc vorbele mai departe, căci nu sunt obișnuită să mă prefac: Mi-a fost... teamă. Nu știam cum aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le-am spus. Dacă vom avea un fiu, vreau ca tu să-i transmiți vorbele mele. — Da, așa voi face. Apuc picioarele Majestății Sale și i le sărut. Dacă vom avea un fiu. — Să-i spui asta. Se chinuie să rostească următoarele cuvinte: După acțiunea împuternicitului Lin, barbarii au declarat război Chinei. Au trecut oceanele cu șaisprezece nave de război, care aveau la bord patru mii de soldați. Nu vreau să-l las să continue, așa că îi spun că știu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu. Frații încep să converseze: prințul Kung se concentrează complet asupra fratelui său, de parcă eu nici n-aș fi în cameră. Nu am mai văzut niciodată pe cineva care să vorbească atât de direct și de pasionat ca prințul Kung. Rostește cuvintele în mare grabă, de parcă ar lua casa foc dacă nu ar vorbi suficient de repede. Înainte ca împăratul să aibă ocazia de a-și bea prima înghițitură de ceai, prințul Kung îi pune în față o scrisoare: — Vestea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dinastia. Sunt obosit, zice Hsien Feng după un moment de tăcere. Prințul Kung sună după servitori, care aduc înăuntru un scaun din răchită cu spătarul lăsat în jos. Ajutat, împăratul se așază pe el. Cu fața palidă și ochii încețoșați, rostește către fratele său: — Gândurile mele zboară precum fluturii. Nu mă mai obliga să gândesc, te rog. — Am permisiunea Domniei Voastre să deschid tsungli yamen, atunci? Vă veți ocupa să fie alocate fondurile necesare? — Sper că asta este tot ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să aud din nou cuvântul „însărcinată“. Ridic mâna și o așez pe încheietura mea: — Asigurați-vă că este așa, doctore! pledez eu. — Succesul este în toate părțile corpului dumneavoastră. Vocea doctorului Sun Pao-tien nu e grăbită, și fiecare cuvânt e rostit cu claritate: Venele și arterele Domniei Voastre strălucesc. Elemente minunate vă acoperă dealurile și văile... — Ce...? Ce înseamnă asta? întreb, scuturându-mi mâna. Umbra lui An-te-hai se contopește cu cea a doctorului, și eunucul îmi traduce cuvintele acestuia. Entuziasmul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-ar întâmpla dacă Hsien Feng ar refuza să semneze tratatul? — Majestatea Sa nu are de ales. Trupe străine staționează deja în Tientsin, ținta lor directă fiind Pekingul. Suntem cu baioneta la gât. Uitându-se la Tung Chih, prințul Kung rostește: Din păcate, acum trebuie să merg înapoi la treabă. În timp ce-l privesc îndepărtându-se pe coridor, mă simt norocoasă că Tung Chih îl are pe acest bărbat drept unchi. 15 În termen de trei săptămâni de la nașterea sa, Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sală, văd că Tung Chih își roade bavețica. Mulțimea stă încă răbdătoare. Așteptările lor mă devastează. E o greșeală să faci un copil să poarte povara Chinei! Însă știu că fiul îmi va fi luat pentru totdeauna dacă îndrăznesc să rostesc o astfel de afirmație. Tung Chih e cât pe ce să alunece de pe masă. Eunucii îl iau și îl întorc. Îmi vine în minte scena în care vânătorii eliberează o căprioară, doar pentru a o ucide cu săgețile lor. Mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la birou, făcând rezumatele documentelor pentru el. De câteva luni devenisem din nou secretara împăratului. El rămăsese pur și simplu fără energie și mă rugase să-l ajut alegându-i cele mai urgente scrisori la care să răspundă. Majestatea Sa rostea cuvintele, iar eu le așterneam pe hârtie. Nu era ușor, dar eram încântată să îl ajut. Dintr-odată, nu mai eram o concubină abandonată. Nu mai trebuia să brodez nefericirea în cercuri. Mi se dădea șansa să împărtășesc visul Majestății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i-o cer. Adoarme stând pe scaun. Din când în când, îl aud murmurând în somn: „Gata cu felicitările, Confucius!“. — Ce altceva mai pot face? Spre exasperarea lui Su Shun, îi răspund Majestății Sale: — Eu nu aș ceda în fața rușilor, rostesc încet, dar cu hotărâre. Rușii profită de problemele noastre cu francezii și britanicii. China nu ar trebui să dea impresia că este o pradă ușoară, un os numai bun de ros pentru oricine. Sper că asculți cu atenție, zice Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]