18,686 matches
-
neofitului, care trebuie să se silească a-și armoniza viața cu noua disciplină pe care a acceptat-o. În primul rând i se recomandă discreția. Ce înseamnă asta? De ce discreție, când nu avem a ascunde nimic? A fi discret, a tăcea și a asculta e o bună rânduială pentru un om care vrea să se deprindă a gândi. Ideile se dezvoltă și rodesc în meditație și tăcere, într-un fel de colocviu cu tine însuți. Opiniile bine raționate sunt un rezultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și că adevărul până la urmă rămâne biruitor. Dar tăcerea și concentrarea constituie și o forță în sine care lucrează tainic, radiind în afară: semnul acesta al forței binelui se găsește înscris în templele noastre. Divinitatea se adresează adâncului nostru care tace. În reculegere, ideile noastre dobândesc o înaltă tensiune, în jurul căreia se coordonează acțiunile exterioare, potrivit cu înaltele comandamente ce ne călăuzesc. Deci din rânduiala discreției nu se cuvine să ieșim decât în anumite împrejurări și atât cât trebuiește. În cercetarea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ion Anghelescu, care a fost director general în Compania Română de Pescuit Oceanic. După cum vedeți, Traian Băsecu, ministru al Transporturilor în acea perioadă, iese basma curată, deși are un dosar de amploare în problema vânzării și falimentării flotei românești. De ce tace Emil Constantinescu în cartea sa ”Adevărul despre România” și nu rostește deloc numele lui Traian Băsescu? Fiindcă era ministru în perioada mandatului său prezidențial și nu vroia să compromită cabinetul aprobat de Parlament și validat de Palatul Cotroceni, ori implicarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa m-ai strâns/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa m-ai strâns/ Și m-ai legănat,/ Și m-ai blestemat:/ «Taci, nu mai țipa,/ Lupii te-ar mânca!»/ Din gură ce-ai zis/ Cu foc mi s-a prins:/ Lupi că m-au mâncat,/ Șerpi că m-au mușcat/ Viața mi-au secat ”. Elementul likantropic al reunirii totemice este cu totul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate frunzele./ Și daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că intrau,/ Caii de frâu că-și luau,/ La fântână că-i duceau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în alte texte, feciorul. În majoritatea miturilor despre înghițirea de către un monstru, neofitul iese din stomacul acestuia fără păr. Din această perspectivă putem interpreta amenințarea flăcăului din colindele tip III, 67, Ciutalina, ciuta fără splină ca având un substrat inițiatic: „Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giurgiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că nu-i păți-o bine! Eu cosița ți-oi tăia-o,/ Sus în vârf ți-oi ridica-o,/ De ți-or bate-o vânturile,/ Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-o cuvântat:/ - Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giugiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că mi-i păți-o bine!” (CioacaHunedoara). Substituirea fetei în ciută este transparentă în provocarea pe care aceasta o lansează tânărului. În alte colinde, după ce împarte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de statut, dat fiind faptul că tăierea părului la fecioare are, cum s-a remarcat, o finalitate explicit maritală. Simpla întrebare despre cauza oboselii manifestate de cal duce la un tir de amenințări a căror finalitate o constituie cadrul nupțial: „Taci, fată, nu mânia,/ Că dacă m’-ii mănia,/ Murgu’n pinteni strânge-l-oiu,/ Sus, la tine, sări-oiu,/ Cosița tăia-ți-oiu,/ Sus în turnuri pune-oiu,/ Să ți-o bată vânturile,/ Ca pe mirel gândurile”. Așezarea fetei în planul înalt și menționarea turnului furnizează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înzestrarea inițiatică a pețitorului. Dacă ai fost în sacru, îl vei putea uni cu fenomenalul, prin materia lui constitutivă, specială. Un drum ratat, deși păstrează datele rituale, are soarele sau Iosiv din varianta la Soarele și luna 1(1.11): „- Taci mai câne,/ măi păgâne,/ Că soruta nu-i de tine/ Că până tu că ti-i face/ Șî săți faci ochinci de hier/ Și să ocoli noauă țări!/ Ș-o bătut și ș-o făcut,/ Noauă țări o ocolit,/ Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă întreabă: "Ce faci acum caporale? Și răspund eu: "Să aveți o țâră de răbdare Dle maior, că tot amu îndrept eu treaba ". Și am zis: "La loc comanda "și toți s-au întors cu fața la mine, iar eu să nu tac, i-am lăudat: "Așa băeți ! ", iar maiorul a zis: "Du-te dracului ! ". Iar învățătorul Zota Ion, râdea de mine. Și l-a scos și pe el și a comandat tot prost și i-a spus Maiorul Ghiorghiu: "mai rău ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
soția este profesoară de religie undeva lângă Bari. Discuția se încinge dată fiind afinitatea de interese, dar și datorită vivacității profesoarei care îmi spune că pe camino își exercită o virtute pe care nu prea o are, aceea de a tăcea. Este simpatică, veselă deși are un picior bandajat. îmi vorbește cu multă satisfacție despre activitatea ei în liceu cu elevii, despre colaborarea cu preoții și repetă de mai multe - ori că în școală trebuie să fie neapărat și un preot
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
minunată colegă care a intuit imediat nevoia mea de afirmare și energia cu care eram capabilă să-mi realizez gândurile. Marcela Duceag, trecută de mult în lumea veșniciei, a fost colega și prietena mea de suflet, care m-a asistat tăcută în tot ceea ce am întreprins. Și a început munca: clase de condus ca dirigintă, material didactic, activități în școală și în afara școlii, cerc de istorie, cerc de cultură istorică, excursii, vizitarea monumentelor istorice și a șantierelor arheologice, lecții la muzee
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
Znanie": Dacă noi ajutăm toate statele socialiste, pe cele în curs de dezvoltare, de ce ei nu ne iubesc?" Răspunsul conferențiarului, care era instructor la secția de propagandă de la C.C. al P.C.U.S. a fost elocvent. Dar asta este altă problemă. Ioane, taci dracului din gură, zise un coleg cu grad superior, prezent la petrecere, că te poți alege cu niște file la dosar și n-o să-ți fie bine. De ce ? N-am zis nimic împotriva țării mele sau a conducerii ei. Tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prezinte unele observații pentru a întări spusele mele, dar Zalkind, care a fost de o curtoazie perfectă față de mine, de această dată s-a arătat foarte iritat de intervenția unui socialist de marcă - Destré - și l-a invitat, brutal, să tacă. Lenin părea slăbit, dar se străduia să facă față. Am luat cuvântul de două ori, cerând să ni se dea un răspuns imediat. Am revenit asupra securității, pe care corpul diplomatic era îndrituit s-o ceară în mod imperativ. „Sunt
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să explic. Întâi, cum am obținut poansonul B.N.R., aplicat pe lingourile românești pentru ca noi să facem tranzacții cu aur românesc pe piața externă. I-am explicat ce este fixingul și că se stabilește de două ori pe zi. Continua să tacă. În anul 1976, Fondul Monetar Internațional a restituit țărilor membre 1/6 din cotele de aur depuse de acestea la capitalul fondului. României i s-a restituit, prin Banca Franței, banca depozitară a Fondului, 6 tone și nu 7 tone
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
N-aveți lege !” „Permiteți să vă arăt legea !” Am găsit articolul din lege, cu emoții mari. A văzut legea. „Se anulează !”, a decretat scurt. Din momentul acela, pe piață n-au mai fost verighete pentru noii căsătoriți. Apoi iar a tăcut, iar eu am continuat să explic cum se tranzacționează aurul în piață. Tăcere. La un moment dat am început să-i vorbesc despre tezaur, că avem „Cloșca cu puii de aur”, care a fost expusă la Muzeul de Istorie... Președintele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de simpatie pentru cei care au avut un destin nefericit... cei care s-au sinucis, cei care au înnebunit, cei care au fost omorâți, închiși, persecutați sub dictaturi, cei care s-au revoltat, cei care au râs, cei care au tăcut, cei învinși, cei singuri, cei uitați... La început, nu mi-a fost rușine că scriu (doar că nu scriu suficient de bine!), nici nu am făcut-o pe ascuns, iar copiii din sat nu și-au bătut joc de mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Care e relația poezie-tăcere, în viziunea ta? Cât e cuvânt, cât e tăcere într-o poezie? A spus Wittgenstein că "ceea ce se poate spune în genere se poate spune clar; iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă". Însă poezia încalcă regula, dă să spună ceva despre ce nu se poate vorbi, chiar atunci când discursul pare simplu și limpede. E adevărat, o poezie minimalistă, care mizează pe sărăcia tematică și stilistică, pe o retorică austeră, pe brevilocvență și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de text, un ins care fără scris, fără literatură nu are rost". Cât e literatura spaimă, cât e necesitate a spunerii, cât e lehamite...? Un artist spune și se împlinește, pe când un pustnic, de exemplu, ca să se împlinească trebuie să tacă...! E scriitorul un guraliv de nemântuit? Fără darul trăncănelii metafizice, scriitorul ar fi doar un biet vierme incapabil să devină fluture? Nu mă pot imagina în altă postură decât aceasta, sunt un-ins-care-scrie. Totuși, ascultător/ disciplinat cum mă doresc în acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fel? Cu siguranță. Lucrurile pe care, văzându-le, mă simțeam jenată, acestea au fost antimodelele mele...! Spui într-un poem mai vechi: "Am râvnit această experiență perfectă:/ să mă adăpostesc în propriul creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu o comentez. Zice Cistelecan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care, văzându-le, mă simțeam jenată, acestea au fost antimodelele mele...! Spui într-un poem mai vechi: "Am râvnit această experiență perfectă:/ să mă adăpostesc în propriul creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu o comentez. Zice Cistelecan: "Optzecismul merită, într-adevăr, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mele...! Spui într-un poem mai vechi: "Am râvnit această experiență perfectă:/ să mă adăpostesc în propriul creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu o comentez. Zice Cistelecan: "Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie". Cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un poem mai vechi: "Am râvnit această experiență perfectă:/ să mă adăpostesc în propriul creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu o comentez. Zice Cistelecan: "Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie". Cât adevăr e în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adăpostesc în propriul creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu o comentez. Zice Cistelecan: "Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie". Cât adevăr e în această afirmație a lui Al. Cistelecan? Nu sunt competentă să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]