17,513 matches
-
studenți, vin la laborator și sunt repartizați la întâmplare în diferitele condiții experimentale. Fără să dezvăluie adevăratul scop al studiului, experimentatorul manipulează o variabilă independența (de pildă, frustrare și non-frustrare) și măsoară o variabilă dependența (de pildă, agresivitatea) în timp ce controlează variabilele parazite (de exemplu, temperatura camerei). Scopul acestei proceduri este de a izola influență variabilei independente (în măsura în care aceasta influență există) asupra variabilei dependente, într-un experiment bine controlat, un efect sistematic (de pildă, subiecții din condiția "frustrare" se comportă mai agresiv
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
să dezvăluie adevăratul scop al studiului, experimentatorul manipulează o variabilă independența (de pildă, frustrare și non-frustrare) și măsoară o variabilă dependența (de pildă, agresivitatea) în timp ce controlează variabilele parazite (de exemplu, temperatura camerei). Scopul acestei proceduri este de a izola influență variabilei independente (în măsura în care aceasta influență există) asupra variabilei dependente, într-un experiment bine controlat, un efect sistematic (de pildă, subiecții din condiția "frustrare" se comportă mai agresiv decât cei din condiția non-frustrare) poate fi atribuit influenței cauzale a variabilei independente. Explicațiile
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
manipulează o variabilă independența (de pildă, frustrare și non-frustrare) și măsoară o variabilă dependența (de pildă, agresivitatea) în timp ce controlează variabilele parazite (de exemplu, temperatura camerei). Scopul acestei proceduri este de a izola influență variabilei independente (în măsura în care aceasta influență există) asupra variabilei dependente, într-un experiment bine controlat, un efect sistematic (de pildă, subiecții din condiția "frustrare" se comportă mai agresiv decât cei din condiția non-frustrare) poate fi atribuit influenței cauzale a variabilei independente. Explicațiile alternative pentru acest efect nu pot fi
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
izola influență variabilei independente (în măsura în care aceasta influență există) asupra variabilei dependente, într-un experiment bine controlat, un efect sistematic (de pildă, subiecții din condiția "frustrare" se comportă mai agresiv decât cei din condiția non-frustrare) poate fi atribuit influenței cauzale a variabilei independente. Explicațiile alternative pentru acest efect nu pot fi susținute. Repartizarea randomizata a subiecților pe condiții descalifică explicațiile bazate pe caracteristicile personale ale subiecților (de pildă, daca nu s-ar face repartizarea la întâmplare, s-ar putea spune că subiecții
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
subiecților pe condiții descalifică explicațiile bazate pe caracteristicile personale ale subiecților (de pildă, daca nu s-ar face repartizarea la întâmplare, s-ar putea spune că subiecții din condiția "frustrare" sunt mai înclinați spre acte violente din naștere). Controlul asupra variabilelor externe face improbabilă producerea efectului de către un alt factor (de pildă, temperatura camerei). Avându-se în vedere că subiecții ignoră adevăratul scop al studiului, nu se poate afirma că efectul observat ar putea fi doar rezultatul reacției subiecților la ipoteza
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
în condiții experimentale și de manipulare devin mult mai dificile în mediul social real. O altă problemă este că intervențiile și cercetările aplicate se desfășoară în condiții reale, unde evenimentele apar spontan, încât cercetătorilor le vine foarte greu să controleze variabilele ce pot influența variabilă dependența, în sfârșit, dacă în cercetarea fundamentală variabilă independența e simplă și, de aceea, conduce la concluzii clare asupra efectului, în cercetarea aplicată variabilă independența este adesea foarte complexă. Pentru acest motiv, e greu de spus
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
a avea încredere în rezultatele unei cercetări aplicate, în primul rând, ea are o valoare socială deosebită, în afară cazurilor când variabilele parazite necontrolate se schimbă în mod sistematic odată cu variabilă independența, ele reduc probabilitatea de a demonstra că o variabilă independntă are un efect cauzal asupra variabilei dependente. De aceea, a demonstra eficientă unei intervenții într-un context necontrolat din lumea reală poate să confirme puterea variabilei independente, în plus, tehnicile cvasi-experimentale, ce permit concluzii cauzale, pot fi folosite în
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
aplicate, în primul rând, ea are o valoare socială deosebită, în afară cazurilor când variabilele parazite necontrolate se schimbă în mod sistematic odată cu variabilă independența, ele reduc probabilitatea de a demonstra că o variabilă independntă are un efect cauzal asupra variabilei dependente. De aceea, a demonstra eficientă unei intervenții într-un context necontrolat din lumea reală poate să confirme puterea variabilei independente, în plus, tehnicile cvasi-experimentale, ce permit concluzii cauzale, pot fi folosite în demersurile de teren când nu se poate
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
mod sistematic odată cu variabilă independența, ele reduc probabilitatea de a demonstra că o variabilă independntă are un efect cauzal asupra variabilei dependente. De aceea, a demonstra eficientă unei intervenții într-un context necontrolat din lumea reală poate să confirme puterea variabilei independente, în plus, tehnicile cvasi-experimentale, ce permit concluzii cauzale, pot fi folosite în demersurile de teren când nu se poate asigura controlul experimental (Chelcea, 2001). 7. Evaluarea programelor Evaluarea programelor este o știință independența, ce face parte din grupul științelor
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
este o funcție cu semnificație importantă în teoria numerelor din cauza relației pe care o are cu distribuția numerelor prime. Are aplicații și în alte domenii cum ar fi fizica, teoria probabilităților, și în statistică aplicată. ζ("s") este o funcție de variabilă complexă "s" inițial definită prin următoarea serie infinită: pentru anumite valori ale lui "s" și apoi continuată analitic la toate numerele complexe "s" ≠ 1. Această serie Dirichlet converge pentru toate valorile reale ale lui "s" mai mari ca 1. De la
Funcția zeta Riemann () [Corola-website/Science/311456_a_312785]
-
valorile reale ale lui "s" mai mari ca 1. De la lucrarea " Despre numerele prime mai mici decât un număr dat" din 1859 a lui Bernhard Riemann, a devenit standard să se extindă definiția funcției ζ("s") la valori "complexe" ale variabilei "s", în două etape. Întâi, Riemann a arătat că seria este convergentă pentru orice "s" complex cu partea reală Re("s") mai mare ca unu și defineșțe o funcție analitică de variabilă complexă "s" pe regiunea {"s" ∈ C : Re("s
Funcția zeta Riemann () [Corola-website/Science/311456_a_312785]
-
definiția funcției ζ("s") la valori "complexe" ale variabilei "s", în două etape. Întâi, Riemann a arătat că seria este convergentă pentru orice "s" complex cu partea reală Re("s") mai mare ca unu și defineșțe o funcție analitică de variabilă complexă "s" pe regiunea {"s" ∈ C : Re("s") > 1} a planului complex C. Apoi, el a demonstrat cum se extinde funcția ζ("s") la toate valorile complexe ale lui "s" diferite de 1. Ca rezultat, funcția zeta devine funcție meromorfică
Funcția zeta Riemann () [Corola-website/Science/311456_a_312785]
-
s" pe regiunea {"s" ∈ C : Re("s") > 1} a planului complex C. Apoi, el a demonstrat cum se extinde funcția ζ("s") la toate valorile complexe ale lui "s" diferite de 1. Ca rezultat, funcția zeta devine funcție meromorfică de variabilă complexă "s", care este olomorfă în regiunea {"s"∈C:"s"≠ 1} a planului complex și are un pol simplu în "s"=1. Procesul de continuare analitică are ca rezultat o funcție unică, și, pe lângă a extinde ζ("s") dincolo de domeniul
Funcția zeta Riemann () [Corola-website/Science/311456_a_312785]
-
sunt compilate în format binar (fișiere cu formatul .mo) cu ajutorul comenzii msgfmt, lucru ce face parte din compilarea programului și nu trebuie făcut de traducător. Utilizatorii de pe sisteme de tip Unix au această bibliotecă instalată în mod implicit. Prin setarea variabilei de mediu codice 1, programele vor afișa mesajele în limba specificată în această variabilă; cu condiția să existe un fișier codice 2.
Gettext () [Corola-website/Science/311452_a_312781]
-
ce face parte din compilarea programului și nu trebuie făcut de traducător. Utilizatorii de pe sisteme de tip Unix au această bibliotecă instalată în mod implicit. Prin setarea variabilei de mediu codice 1, programele vor afișa mesajele în limba specificată în această variabilă; cu condiția să existe un fișier codice 2.
Gettext () [Corola-website/Science/311452_a_312781]
-
de calcul al entropiei și de determinare a temperaturii absolute folosind sisteme descrise de doi parametri (fluide). Ne sprijinim pe expunerea din .Numim un gaz perfect dacă Aici θ este o temperatură empirică, masurată cu ajutorul unui etalon arbitrar. Folosim ca variabile independente x = pV (parametru negeometric) și V (singurul parametru geometric) și ne referim la un mol de gaz; atunci:<br>formula 1 unde dU/dx = (dU/dθ)/(df/dθ).Un factor integrant este 1/x ; deci suprafețele de entropie constantă (de-
Entropie termodinamică () [Corola-website/Science/311496_a_312825]
-
de-a lungul liniilor "DQ = 0". Definim atunci gazul perfect prin condițiile La îndemnul lui Max Planck, Carathéodory a descris în ,reluând un argument din , un mod de a determina poziția lui zero absolut folosind numai aceste două rezultate. Introducând variabila y = F(p,V) (=pV pentru gazul perfect), putem scrie:<br>formula 4 unde am folosit forma factorului integrant dedusă în . Cerând ca expresia pentru dU să fie o diferențială totală (egalitatea derivatelor mixte), obținem condiția: <br>formula 5 Această factorizare a
Entropie termodinamică () [Corola-website/Science/311496_a_312825]
-
din mărimile U, S, p, V, T. Mai sus au fost tratate de fapt excepții: gazul perfect și radiația electromagnetică, pentru care U si "T" , respectiv "p" și "T", depind una de cealaltă și deci nu pot fi folosite ca variabile independente. În cazul general, comportarea termodinamică (reversibilă) a sistemului este cunoscută, dacă se cunoaște dependența celorlalte mărimi de cele două alese drept parametri. Alegerile posibile de perechi nu sunt însă echivalente între ele, și nici dependențele funcționale nu pot fi
Entropie termodinamică () [Corola-website/Science/311496_a_312825]
-
cunoscută (sau S(U,V)), comportarea termodinamică a sistemului este determinată, deoarece prin derivare se obțin funcțiile T(S,V), p(S,V). În general, cunoașterea dependenței lui U de alți parametri lasă libertatea prescrierii unei funcții arbitrare de o variabilă. Adăugarea unei relații suplimentare, de exemplu a unei ecuații de stare T=T(p,V), este posibilă numai dacă aceasta ascultă de anumite condiții de consistență. Dacă ecuația de stare este cunoscută T=T(p,V), arătăm că este suficient
Entropie termodinamică () [Corola-website/Science/311496_a_312825]
-
îndepărtarea peretelui despărțitor: formulă 12 drept consecință a omogenității. În general, entropia unui amestec omogen de "n" moli din substanță A și de "n" moli din substanță B este o functie "S(U,V,nA,nB)", omogena de grad 1 în variabilele ei și mai mult nu se poate spune. În special, nu este adevărat că o putem descompune în combinații simple ale cazurilor limită în care "n=0" sau "n=0", deoarece pot exista interacții între componentele amestecului. Există însă situații
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
observatori, unul, numit I (de la "ignorant"), care nu "știe" că gazele L și R sunt distincte, și altul, numit C (de la "cunoscător") care cunoaște acest lucru. Pentru I nu există membrane semipermeabile care să despartă pe L de R; toate variabilele termodinamice depind pentru el numai de suma "n=n+n" a numerelor de moli "n" ale gazelor L și R; pentru el toate stările de echilibru sunt bine descrise de o entropie "S(Ț,V,n) = S(Ț,V,n
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
poate cel putin imagina un mod de a separa gazele reversibil (de exemplu cu o membrana semipermeabila). Entropia pe care o folosește el pentru amestec este "S(Ț,V,n,n)= S(Ț,V,n) + S(Ț,V,n)" (o variabilă mai mult decat "S)". Pentru el îndepărtarea peretelui din Fig.1 produce creșterea entropiei "S" cu "(n+n)Rln2". În concluzie avem de a face cu "două" expresii pentru entropie, cu număr diferit de variabile, dintre care una (S) este
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
S(Ț,V,n)" (o variabilă mai mult decat "S)". Pentru el îndepărtarea peretelui din Fig.1 produce creșterea entropiei "S" cu "(n+n)Rln2". În concluzie avem de a face cu "două" expresii pentru entropie, cu număr diferit de variabile, dintre care una (S) este compatibilă cu un număr mai mare de procese decât cealaltă. Mecanica cuantică pare să ofere în mod natural o "soluție" a paradoxului lui Gibbs, deoarece oferă, prin produsul scalar, o măsură naturală a apropierii între
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
și de teamă. Adeseori el își prezintă tezele sociologice fără a face în prealabil ipoteze care să fie verificate prin fapte, care să poată fi validate prin observații statistice. Dantier susține că este cu totul neglijată formalizarea cercetărilor prin definirea variabilelor independente (tipurile de mulțimi, efectivele lor numerice, componentele lor demografice cum ar fi procentele diferitelor sexe și grupe de vârstă, procentele de indivizi din diferite categorii socioprofesionale) și de variabilele dependente Această critică aplică metodele utilizate în prezent la studii
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
susține că este cu totul neglijată formalizarea cercetărilor prin definirea variabilelor independente (tipurile de mulțimi, efectivele lor numerice, componentele lor demografice cum ar fi procentele diferitelor sexe și grupe de vârstă, procentele de indivizi din diferite categorii socioprofesionale) și de variabilele dependente Această critică aplică metodele utilizate în prezent la studii efectuate cu peste un secol mai devreme, când aceste tehnici nu erau utilizate încă în sociologie. Alți biografi ai săi scot în evidență slăbiciunea argumentelor științifice în multe din lucrările
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]