17,559 matches
-
Culorilor. Castelele și le înalță singuri prinții și prințesele, cu mintea și cu mâinile lor, în acel loc de pe planetă în care vor să locuiască pentru că acolo se simt cel mai bine. Prințul Culorilor s-a stabilit în Carpați. La Castelul lui poți ajunge dacă te încumeți să urci pe creasta Munților Carpați. Prințul nu prea coboară din munți. Merge, în schimb, să ceară sfaturi de la înțelepții care se adună zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în Carpați. La Castelul lui poți ajunge dacă te încumeți să urci pe creasta Munților Carpați. Prințul nu prea coboară din munți. Merge, în schimb, să ceară sfaturi de la înțelepții care se adună zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați, el născocește culori. Da, el fabrică culori. Dar nu niște culori obișnuite ci culori vii, culori care pulsează, respiră, au viață și dau viață, la rândul lor. Ele împrospătează înfățișarea ființelor vii și capătă ele însele puteri
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe Prințul Culorilor. Dar, Măria Ta, eu nu-l cunosc pe Prințul Culorilor... - șoptește încurcată Ana -. Nu l- am văzut niciodată și am auzit că e greu de găsit. Verde Împărat continuă blând: O să-l cunoști și o să-ți placă. Castelul lui e în Munții Carpați, dar se întâlnește în fiecare zi cu înțelepții din Calea Laptelui, Calea Lactee - cum i se mai zice. Acolo se discută adesea despre Pământul nostru, despre starea stratului de ozon, despre încălzirea planetei, despre topirea ghețarilor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Am să le spun oamenilor ce-i cu râma. Licuriciul mi-l pun în păr. E o podoabă luminoasă, un mic soare. Nu voi zbura spre Calea Laptelui. Îi voi căuta pe fiii Măriei Tale și voi găsi, împreună cu licuriciul, castelul Prințului din Munții Carpați. Rămâi cu bine, Măria Ta! Voi face tot ce mi-ai spus. Te du cu bine, copilă! Am plecat grăbiți. Abia mă pot ține de Ana. Eu n-am pantofi albaștri, dar am patru picioare sprintene
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că a auzit-o când șoptise că Inventatorul „e un copil mare”. Și continuă cu încântare: ─ Plecăm undeva? Facem vreo plimbare în munți? Ana: ─ Mi-ai dat o idee, draga mea Zână: Ce-ar fi să ne întâlnim cu toții în Castelul din Carpați al Prințului Culorilor? Vom putea ajunge imediat lângă Prinț și împreună cu el vom găsi mai repede o cale de a-i alunga pe zmei. Ce ziceți? Inventatorul și Zâna Inventica se privesc o clipă în ochi, apoi zic
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Inventica se pregătesc de drum, noi ne grăbim să-i căutăm și pe ceilalți fii ai lui Verde Împărat. Acum sunt la rând Artistul și Învățătorul. Eu, motanul Ticuță, mă declar nedumerit: Ana vrea să-i adune pe toți la Castelul din Carpați? Dar Prințul Culorilor nu știe că venim și s-ar putea să nu fie acasă sau... pur și simplu s-ar putea să n-aibă chef de întâlniri. Împăratul spunea că Prințul se întâlnește des cu înțelepții din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
oricare lucru făcut cu artă e bucurie curată. Ana: Dacă o inviți pe Măiastră la întâlnirea cu frații tăi și cu Prințul Culorilor, crezi că ar vrea să vină? Care e locul de întâlnire? - se interesă, cu glas cristalin, Măiastra-. ─ Castelul Prințului Culorilor din Munții Carpați. Măiastra: ─ Știu unde e Castelul. Dacă Artistul merge, voi fi și eu acolo. Artistul zâmbește aprobator. Sigur că vor fi amândoi prezenți. ...Desenați-i, copii, pe Artist și pe Măiastra lui chiar aici: Decorul se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o inviți pe Măiastră la întâlnirea cu frații tăi și cu Prințul Culorilor, crezi că ar vrea să vină? Care e locul de întâlnire? - se interesă, cu glas cristalin, Măiastra-. ─ Castelul Prințului Culorilor din Munții Carpați. Măiastra: ─ Știu unde e Castelul. Dacă Artistul merge, voi fi și eu acolo. Artistul zâmbește aprobator. Sigur că vor fi amândoi prezenți. ...Desenați-i, copii, pe Artist și pe Măiastra lui chiar aici: Decorul se schimbă. Licuriciul ne-a condus altundeva. Acum îl căutăm pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
înțeles cu Ana să vină la Prințul Culorilor. Tot fără oșteni. Îi va alege după ce vor hotărî împreună ce e de făcut. Gata, nu-mi mai vine să urlu. Am plecat. Suntem, de acum, în Munții Carpați. Ne îndreptăm spre Castelul Prințului Culorilor. Eu urc cu Ana. Mai avem puțin și ajungem pe creste. Vin și ceilalți: Inventatorul, Artistul, Învățătorul. Grădinarul... adică Grădinărița. Fiecare urcă pe cărarea lui, dar ei toți abia acum au început să urce, când noi aproape am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu griji, cu gânduri și cu planuri. Ana vrea să ajungem noi primii pe Tărâmul Culorilor, ca să-l găsim pe Prinț și să-i spunem despre ce e vorba, înainte de a se trezi deodată cu atâția musafiri nepoftiți în Castel. Adică vrea să ajungă ea prima - că pe mine nu mă vede, dar voi știți că suntem împreună, eu mă țin scai de Ana, n-o slăbesc din ochi și, dacă ar fi nevoie, aș putea s-o și apăr
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
împreună, eu mă țin scai de Ana, n-o slăbesc din ochi și, dacă ar fi nevoie, aș putea s-o și apăr de unele primejdii, cu dinții mei și cu ghearele mele. Prin urmare, noi trebuie să găsim primii Castelul Prințului să-l întâlnim la el acasă pe Prinț, să-l rugăm să ne primească și să ne dea un sfat. Vom fi, deci, fericiți dacă și numai dacă găsim Castelul, dacă Prințul Culorilor va fi acasă și dacă va
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ghearele mele. Prin urmare, noi trebuie să găsim primii Castelul Prințului să-l întâlnim la el acasă pe Prinț, să-l rugăm să ne primească și să ne dea un sfat. Vom fi, deci, fericiți dacă și numai dacă găsim Castelul, dacă Prințul Culorilor va fi acasă și dacă va dori să ne primească. ...Doamne, ce de „dacă” sunt în mintea Anei: dacă ajungem la Castel, dacă Prințul e acolo, dacă vin și ceilalți, dacă ne primește Prințul pe toți și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și să ne dea un sfat. Vom fi, deci, fericiți dacă și numai dacă găsim Castelul, dacă Prințul Culorilor va fi acasă și dacă va dori să ne primească. ...Doamne, ce de „dacă” sunt în mintea Anei: dacă ajungem la Castel, dacă Prințul e acolo, dacă vin și ceilalți, dacă ne primește Prințul pe toți și dacă acceptă să ne sfătuim cu el... Brrr. În sfârșit, am ajuns pe creastă. Bate vântul tare, dar ne ținem bine pe cărarea asta îngustă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mine! Nu mi-ar fi stricat să apar în filmul ei: ”Ticuță la Curcubeu” (Poate faceți voi desenul ăsta undeva.) Continuăm să mergem. În fața noastră apare, în clipa asta, ceva minunat, o arătare, un palat. Cred că e chiar el, Castelul. Sclipește de parcă ar fi făcut din diamant. Un adevărat castel de basm... Poate că visez. Ar fi adică un vis în vis. ...M-o fi bătut rău vântul, am înghețat, poate, de frig, ca doamna viperă, și acuma visez frumos
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ei: ”Ticuță la Curcubeu” (Poate faceți voi desenul ăsta undeva.) Continuăm să mergem. În fața noastră apare, în clipa asta, ceva minunat, o arătare, un palat. Cred că e chiar el, Castelul. Sclipește de parcă ar fi făcut din diamant. Un adevărat castel de basm... Poate că visez. Ar fi adică un vis în vis. ...M-o fi bătut rău vântul, am înghețat, poate, de frig, ca doamna viperă, și acuma visez frumos. Dar, nu! Pe coada mea stufoasă că nu-i vis
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
acuma visez frumos. Dar, nu! Pe coada mea stufoasă că nu-i vis. Nu-i visul meu, adică, e visul lui PAM, dar pentru mine e chiar adevărat. Ana sare în sus și strigă: „Ura! E aici! Am ajuns. E Castelul Prințului Culorilor!” Eu mă abțin. Din cauza acelei vorbe „dacă”: ...Și dacă Prințul nu-i acasă? Dar dacă e acasă și nu ne vrea? Sau dacă ce vedem noi acum nu există? Dacă e mâna zmeilor la mijloc? Dacă e un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Prințului Culorilor!” Eu mă abțin. Din cauza acelei vorbe „dacă”: ...Și dacă Prințul nu-i acasă? Dar dacă e acasă și nu ne vrea? Sau dacă ce vedem noi acum nu există? Dacă e mâna zmeilor la mijloc? Dacă e un castel fals și un Prinț fals, dacă nu e Prințul nostru? Pentru că zmeii sunt în stare de orice și pot să se prefacă ei înșiși în curcubee, în castele și chiar în prinți, numai și numai ca s-o păcălească pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
acum nu există? Dacă e mâna zmeilor la mijloc? Dacă e un castel fals și un Prinț fals, dacă nu e Prințul nostru? Pentru că zmeii sunt în stare de orice și pot să se prefacă ei înșiși în curcubee, în castele și chiar în prinți, numai și numai ca s-o păcălească pe Ana. Nu, copii, am glumit. Ana nu poate fi păcălită. Pe lângă faptul că e foarte deșteaptă, o feresc de păcăleli și pantofii ei albaștri. Știți ce fac
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai merge. Ar sta nemișcați până când Ana ar descoperi cu mintea ei adevărul adevărat. Eu am observat asta pentru că am stat tot timpul cu ochii pe Ana și pe pantofii ei. ...Dar ce face ea acum? Ana fuge spre Castel. Pantofii o lasă. Deci e adevărat. Nu e castel fals. O fi și Prințul acolo? Ana fuge din ce în ce mai repede. Eu - după ea. Iată și gardul Castelului, iată și poarta. În poartă stă un tânăr chipeș, în costum albastru deschis, ca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
descoperi cu mintea ei adevărul adevărat. Eu am observat asta pentru că am stat tot timpul cu ochii pe Ana și pe pantofii ei. ...Dar ce face ea acum? Ana fuge spre Castel. Pantofii o lasă. Deci e adevărat. Nu e castel fals. O fi și Prințul acolo? Ana fuge din ce în ce mai repede. Eu - după ea. Iată și gardul Castelului, iată și poarta. În poartă stă un tânăr chipeș, în costum albastru deschis, ca de cosmonaut, foarte potrivit pentru un zbor în albastrul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe Ana și pe pantofii ei. ...Dar ce face ea acum? Ana fuge spre Castel. Pantofii o lasă. Deci e adevărat. Nu e castel fals. O fi și Prințul acolo? Ana fuge din ce în ce mai repede. Eu - după ea. Iată și gardul Castelului, iată și poarta. În poartă stă un tânăr chipeș, în costum albastru deschis, ca de cosmonaut, foarte potrivit pentru un zbor în albastrul cerului, până la Calea Laptelui, dus și întors. Ce-am zis? Cine se duce mereu la înțelepții din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bun jurnalist, dragă Ana. Pentru că nu învinovățești pe nimeni înainte ca tribunalul să-și spună cuvântul, nu te grăbești să comunici ca sigure părerile tale. A treia ghicitoare este una drăguță de tot: Ghici cine a venit cu tine la Castel și tu n-ai știut că e mereu în urma ta? Ghici cine te însoțește ca un câine credincios dar nu e câine ci pisică? Fără să mai aștepte vreun răspuns de la Ana, Prințul a luat de undeva o pensulă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Sunt prea multe și nu-mi ajunge visul lui PAM ca să trec prin toate. Dar ce aud? Aud apropiindu-se voci cunoscute. Sunt chiar ei, cei patru fii ai lui Verde Împărat, împreună cu Inventica și cu Măiastra. Au ajuns la Castel. În frunte e Învățătorul. Discută ceva plăcut cu Măiastra și cu Artistul, pentru că toți zâmbesc. Măiastra dă din aripi, se înalță până aproape de curcubeu, apoi se lasă în jos, spre râul culorilor, ca să se alăture în cele din urmă Inventicii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Artistul, pentru că toți zâmbesc. Măiastra dă din aripi, se înalță până aproape de curcubeu, apoi se lasă în jos, spre râul culorilor, ca să se alăture în cele din urmă Inventicii, care pășește ca prin vis, fermecată de culori și de strălucirea Castelului. O urmează Inventatorul cu lacrimile uscate pe obraz. Dar el acum tocmai s-a oprit, cercetează îndeaproape stâlpul porții și felul în care sunt prinse balamalele. Iată că îl interesează și balamalele, nu doar „mortăciunile” care aleargă pe drumuri. „Ia
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dau cu ochii de mine. Prințul îi întâmpină bucuros, apoi le spune că nu sunt pisica lui ci un reporter, colegul și tovarășul de drum al Anei. Deci știe că eu sunt reporter. M-am liniștit. Acum ei intră în Castel și eu îi urmez. Uau, ce multe sunt încăperile castelului! Câte culori și câte nuanțe or fi fiind pe lume, atâtea încăperi are, probabil, Castelul Prințului. Trecem printr-o încăpere galbenă. E galbenă și strălucitoare. În ea se revarsă de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]