17,394 matches
-
ajung la celulele țintă din creier, vor determina eliberarea altor hormoni ai glandei pituitare. Aceștia ajung înapoi la ovare, unde vor ajuta la menținerea schemei de producție a estrogenului și progesteronului. Acest feed-back ajută eventual la inhibarea acelor neuroni din creier, care reacționează la stimulii sexuali ai masculului. Precis nu se știe, însă la șobolanul alb, estrogenul activează neuronii hipotalamici, unde se leagă molecule receptoare în nucleul celular. Acest lucru modifică producția de proteine în celulele țintă, ceea ce determină modificarea proprietăților
Anolisul verde () [Corola-website/Science/321967_a_323296]
-
în celulele țintă, ceea ce determină modificarea proprietăților electrice ale celulei, iar în final modifică receptivitatea la stimuli(capacitatea de a răspunde la stimuli). Dacă și la Anolis se petrece ceva asemănător în momentul ovulației, hormonii modifică receptivitatea unei părți a creierului femelei, determinând-o să-și arcuiască ceafa când vede gușa etalată a masculului. Se poate dovedi experimental importanța hormonilor(estrogen și progesteron) în controlul receptivității femelelor, prin ovarectomizare. Aceste femele nu vor mai răspunde niciodată sexual la curtarea masculilor, doar
Anolisul verde () [Corola-website/Science/321967_a_323296]
-
suspect, Baley bănuind că acesta îl contactase pe robot și îl interogase, încercând să afle modul în care a fost proiectat, așa încât institutul să poată crea proprii roboți, fără ajutorul lui Fastolfe. Aparent, acest interogatoriu a creat suficientă entropie în creierul pozitronic al lui Jander ca să îl omoare. Deși aceasta este soluția oficială pe care o oferă, Baley are și un alt suspect: Giskard. În timpul copilăriei Vasiliei, robotul - care fusese dădaca ei - dobândise abilități telepatice în urma experimentelor făcute de fată în
Roboții de pe Aurora () [Corola-website/Science/321423_a_322752]
-
îi găsesc pe Amadiro și Mandamus pe Pământ la centrala nucleară de la Three Mile Island, Pennsylvania. Spațienii recunosc planul pe care îl pun la cale, iar Giskard încearcă să își folosească puterile telepatice asupra lui Amadiro. Acțiunea lui deteriorează iremediabil creierul roboticianului, încălcând astfel Prima lege. Deși afectat de consecințele gestului său, Giskard caută în continuare soluții pentru rezolvarea crizei și decide că e mai bine pentru omenire să abandoneze Pământul, deoarece asta ar revigora acțiunea de colonizare a spațiului și
Roboții și Imperiul () [Corola-website/Science/321424_a_322753]
-
în pericol a locuitorilor Pământului prin aprobarea planului lui Mandamus contravine Primei legi și, chiar dacă gestul este făcut în ipoteza unui viitor mai bun pentru omenire, Legea zero nu se dovedește suficientă pentru a-l salva pe Giskard de la deteriorarea creierului său pozitronic. Înainte de a-și înceta funcționarea, Giskard îi transferă lui Daneel abilitățile sale telepatice, făcându-l responsabil de asigurarea supraviețuirii omenirii. 1. Urmașul<br> 2. Strămoșul<br> 3. Criza<br> 4. Alt urmaș<br> 5. Lumea părăsită<br> 6
Roboții și Imperiul () [Corola-website/Science/321424_a_322753]
-
Asimov. Cele mai multe din povestirile scurte cu roboți scrise de Asimov se desfășoară în prima epocă a roboticii pozitronice și în timpul explorării spațiului cosmic. Caracteristica deosebită a a roboților din universul Asimov o reprezintă Cele Trei Legi ale Roboticii, implantate în creierul pozitronic și cărora toți roboții din ficțiunile asimoviene trebuie să li se supună, ele asigurând supunerea lor în fața creatorilor. Inițial, povestirile nu au fost concepute ca un tot unitar, singurul element comun fiind existența roboților pozitronici - există neconcordanțe mai ales
Seria Roboților () [Corola-website/Science/321430_a_322759]
-
Roboții și Imperiu", se afirmă că uraniul nu mai este folosit de foarte multă vreme, reactoarele nucleare de fuziune nu mai sunt folosite de multă vreme, aproape toată energia provenind de la stațiile spațiale solare. O altă incoerență o reprezintă dezvoltarea creierului pozitronic. Către sfârșitul cărții "Eu, robotul" apar "Mașini" - creiere suficient de puternice pentru a calcula consecințele acțiunilor oamenilor și a da recomandă la scară globală, afirmându-se chiar că un robot umanoi nu poate fi deosebit de un om la o
Seria Roboților () [Corola-website/Science/321430_a_322759]
-
este folosit de foarte multă vreme, reactoarele nucleare de fuziune nu mai sunt folosite de multă vreme, aproape toată energia provenind de la stațiile spațiale solare. O altă incoerență o reprezintă dezvoltarea creierului pozitronic. Către sfârșitul cărții "Eu, robotul" apar "Mașini" - creiere suficient de puternice pentru a calcula consecințele acțiunilor oamenilor și a da recomandă la scară globală, afirmându-se chiar că un robot umanoi nu poate fi deosebit de un om la o examinare exterioară, nici măcar de către un expert robopsiholog. Pe de
Seria Roboților () [Corola-website/Science/321430_a_322759]
-
oamenilor și a da recomandă la scară globală, afirmându-se chiar că un robot umanoi nu poate fi deosebit de un om la o examinare exterioară, nici măcar de către un expert robopsiholog. Pe de altă parte, în seria Elijah Baley nu apar creiere pozitronice de o asemenea magnitudine, iar roboții umanoizi sunt ușor de deosebit de oameni. În "Soarele gol", unul dintre elementele principale ale intrigii îl constituie capacitatea lui R. Daneel de a impersona un auroran sosit pe Solaria, fără ca solarienii sau roboții
Seria Roboților () [Corola-website/Science/321430_a_322759]
-
unul din aceste biplane a fost doborât pe 2 decembrie 1991, deasupra localității Otok, lângă orașul Vinkovci, de rachete sol-aer (SAM) sârbești. Cei patru membri ai echipajului au fost uciși. Printre morți se afla și pilotul principal, căpitanul-comandor Marko Živković, creierul din spatele misiunii de aprovizionare a Vukovarului. Unele surse susțin că el realizase un sistem de navigație GPS care permitea lansarea încărcăturilor cu o acuratețe de 10 metri. Ceilalți militari uciși au fost al doilea pilot, Mirko Vukusić, și parașutiștii Rade
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de teoria conspirației, considerându-l pe Strauss drept adeptul unor teorii nedemocratice. Această teză l-a inspirat pe Lyndon H. LaRouche să-l considere pe Strauss (care era evreu!) drept apostol al „teoreticienilor nazismului” Nietzsche, Heidegger și Schmitt în SUA, creierul unei monstruoase conspirații împotriva democrației americane. Această teză a fost popularizată prin filmul "The Power of Nightmares" produs de Adam Curtis pentru BBC, conform căruia războaiele pornite de George W. Bush ar fi o mașinație ocultă a neoconservatorilor. Filmul face
Leo Strauss () [Corola-website/Science/321450_a_322779]
-
scheciuri și numere muzicale și coregrafice interpretate de mari vedete, filmul era completat cu 11 scheciuri și un comperaj interpretate de actori români. Filmul "Faust XX" este o comedie ștințifico-fantastică pe tema faustiană, de creare a omului perfect, prin implantarea creierului unui bătrân înțelept în corpul unui tânăr. Articole biografice
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]
-
Senzația este prima formă de reflectare psihică a realității. Ca reproducere în creier a realității reflectă însușirile simple ale obiectului care acționează sub formă de stimuli direct asupra organismului. Însușirile reflectate de senzație sunt simple, concrete, exterioare, acidentale, neesențiale. Senzația reflectă în mod izolat caracteristicile stimulului.Ea se produce la nivelul creierului ca
Senzație () [Corola-website/Science/316385_a_317714]
-
în creier a realității reflectă însușirile simple ale obiectului care acționează sub formă de stimuli direct asupra organismului. Însușirile reflectate de senzație sunt simple, concrete, exterioare, acidentale, neesențiale. Senzația reflectă în mod izolat caracteristicile stimulului.Ea se produce la nivelul creierului ca rezultat al unui proces ce începe cu acțiunea stimulului asupra receptorului, se continuă cu transmiterea informației prin căile nervoase aferente și se finalizează într-o experiență psihică. Senzația este elementul psihic indivizibil al cunoașterii dar nu se prezintă singură
Senzație () [Corola-website/Science/316385_a_317714]
-
(n. 19 septembrie 1945, Mediaș - d. 1 septembrie 2008, Frankfurt am Main), cunoscută în lumea științifică sub numele scurt Ruxandra Sireteanu, a fost o biofiziciană română germană, șefa grupului de "Psihofizică" de la "Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului" și titulara catedrei de "Psihologie Fiziologică / Biopsihologie" de la "Universitatea Johann Wolfgang Goethe" din Frankfurt am Main. S-a ocupat cu studiul sistemului vizual uman, aducând contribuții fundamentale privitor la plasticitatea neurală și ambliopie. Ruxandra Sireteanu s-a născut la 19
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
următori a fost cercetător post-doctoral la universitățile din Ulm și Lausanne; în 1979 s-a alăturat grupului de cercetare Wolf Singer de la "Institutul Max Planck de Psihiatrie" din München. În 1982 s-a transferat la "Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului" (Max-Planck-Institut für Hirnforschung) din Frankfurt am Main, unde Wolf Singer devenise codirector; aici a organizat grupul de cercetare în "Psihofizică". În 1990 a susținut la "Universitatea Johannes Gutenberg" din Mainz dizertația de abilitare profesorală "(Habilitation)" intitulată "Development and plasticity of
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
problemă, totuși în cele mai multe cazuri se impun factorii de natura psihologică. Ejacularea prematură este considerată a fi o problemă de natură psihologică și nu reprezintă nici o boală organică, care să implice organul reproducător al bărbatului sau orice leziune cunoscută în creierul sau în sistemul nervos. Sistemul de organe afectat în mod direct de ejacularea prematură include sistemul reproducător al bărbatului, porțiunile centrale și periferice ale sistemului nervos care controlează sistemul reproducător al bărbatului și organele reproducătoare ale partenerei sexuale, care se
Ejaculare precoce () [Corola-website/Science/316452_a_317781]
-
aheii se luptă împotriva zeilor de pe Olympus Mons de pe planeta Marte. În viitorul îndepărtat, "oamenii de stil-vechi" sunt atacați și decimați de creaturi mecanice numite "voynicși", care le-au fost servitori docili sute de ani, precum și de maleficul Setebos, un creier gigantic dotat ci multe mâini. La mijloc se află "moravecii", jumătate organici, jumătate mecanici, care au venit de pe sateliții lui Jupiter și din Centura de asteroizi pentru a ajuta oamenii (care i-au creat cu mult timp în urmă) și
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
cu o versiune mai mică a viermilor de nisip de pe Arrakis; fața, brațele și mâinile i-au rămas intacte, dar picioarele i s-au atrofiat, devenind inutile. El călătorește cu ajutorul unui dispozitiv ixian care îl protejează de umezeala dăunătoare, iar creierul i s-a difuzat treptat în restul corpului, transformându-se într-o serie de noduri de-a lungul formei sale. Pielea îi este aproape impenetrabilă, permițându-i să supraviețuiască chiar și unui atentat cu lasere. În timpul domniei sale îndelungate, Leto a
Împăratul-zeu al Dunei () [Corola-website/Science/322420_a_323749]
-
sau parțială a concentrației de fenilalanină. La bolnavii cu fenilcetonurie nu se poate realiza transformarea fenilalaninei în tirozină; fenilalanina se acumulează în sânge în timp ce cencentrația tirozinei scade. Excesul de fenilalanină în sânge este toxic pentru sistemul nervos și perturbă dezvoltarea creierului copilului ducând la întârziere mintală. Diminuarea concentrației tirozinei duce la scăderea producției de melanină ce determină tenul pal și decolorarea părului și ochilor. Excesul de fenilalanină este transformat în fenilcetone (în special în acid fenilpiruvic) care sunt excretate prin urină
Fenilcetonurie () [Corola-website/Science/322431_a_323760]
-
acestei gene ce determină sinteza de proteine cu activitate enzimatică mai mult sau mai puțin importantă, determinând astfel forme mai mult sau mai puțin grave ale bolii. Tipul predominant de mutație depinde de localizarea geografică. Fenilalanina în exces pătrunde în creier și provoacă anomalii ale substanței albe de tipul demielinizare, rezultând în final tulburări neuropsihologice grave. Ea poate, de asemenea, să determine diminuarea sintezei unor proteine cerebrale. Prevalența bolii este între 1:3.000 și 1:30.000. Prevalența bolii este
Fenilcetonurie () [Corola-website/Science/322431_a_323760]
-
este de la sine înțeles că mai există și alți oameni și diverse obiecte (clădiri, scaune, pietre etc.). Cei mai mulți oameni sunt conștienți de faptul că percepția lucrurilor poate fi influențată de starea organelor de simț sau de prelucrarea acestor percepții în creier. Totuși doar prin reflectare filozofică realitatea devine problematică. Problema existenței unei lumi reale a fost dezbătută încă de reprezentanții filozofiei grecești clasice. În această ordine de idei se citează adesea postulatul lui Protagoras: "Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
categorii). Reprezentanții realismului zis "naiv" consideră că lumea este așa cum este ea percepută de om. Se admite că în procesul de cunoaștere a lumii pot rezulta și percepții false, datele percepute prin simțuri sunt deaceea prelucrate de funcțiile cognitive ale creierului. Realiștii naivi văd o relație de reflectare nemijlocită între lume și reprezentarea ei în conștiință, în esență omul percepe lumea așa cum este ea. Întrucât această poziție corespunde înțelegerii fiecărui om, concepția a fost denumită și "realism de bun simț" ("common
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
fiind ele înșile reale. În filosofia spiritului (en.: "Philosophy of Mind"; de.: "Philosophie des Geistes") problema reprezentării realității în conștiință este discutată sub termenul de funcționalism, care admite că actele mentale sunt rezultatul unor procese funcționale care au loc în creier. În anii '70 ai secolului trecut, Hilary Putman a dezvoltat o teorie contrară, nematerialistă, pe care a denumit-o "realism intern". Putman respinge teza kantiană a realismului metafizic (transcendental), admițând în schimb concepția realismului empiric. Realitatea este limitată la o
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
pornește de la ideea existenței lumei reale care corespunde percepției sensoriale, însă - spre deosebire de realismul naiv - consideră că, datorită caracteristicilor percepției umane, lumea nu este cognoscibilă imediat în mod nemijlocit, în măsura în care ea este în concordanță cu reprezentările rezultate din prelucrarea percepțiilor în creier. În procesul de evoluție în timp cunoașterea umană se apropie tot mai mult de realitate, o cunoaștere deplină nu poate fi însă niciodată atinsă. George Santayana este socotit drept cel mai influent reprezentant american al realismului critic. În Europa, reprezentanți
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]