16,923 matches
-
organizării socioeconomice de tip socialist - pe care o exacerbase „revoluția culturală” a lui Mao și o adusese la extrem Pol Pot în Cambodgia - într-o organizare socială și economică de tip capitalist. Împotriva oricăror prognoze teoretice și ideologice, bunul-simț al politicienilor comuniști chinezi a triumfat. China comunistă a înfrânt protestul politic al clasei mijlocii a societății socialiste nu doar prin represiune politică și militară (piața Tiananmen), ci și prin mobilizarea împotriva acesteia a unei clase mijlocii și superioare alternative, formată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cercetări efectuate în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, așa că pot fi considerate de o relevanță problematică pentru tranzițiile de la începutul mileniului III, în ciuda numeroaselor lor dezvoltări mai moderne. În orice caz, cam atâta aveau la dispoziție politicienii tranzițiilor postcomuniste în momentul în care și-au asumat sarcina de a construi capitalismul în fostele societăți socialiste. Și aceasta era și „zestrea” intelectuală pe care au adus-o ca fundament al politicilor tranzițiilor atât intelectualitatea instituționalizată occidentală, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sfârșitul primei jumătăți de deceniu de tranziție, a devenit clar și pentru instituțiile internaționale, și pentru clasa politică românească faptul că nodul gordian al construcției capitalismului în România este privatizarea proprietății statului. Până atunci, inclusiv instituțiile financiare internaționale, dar și politicienii și tehnicienii români dezbătuseră problema ordinii în care trebuie realizate cele două componente majore ale tranziției economico-sociale. Două variante erau posibile. În prima variantă, economia românească urma să fie restructurată prin eforturile proprietarului, adică ale statului, și privatizată abia după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politici ai perioadei etc. Din perspectiva unui deceniu de distanțare de încărcătura politică și emoțională a acelei perioade, acum putem înțelege că întârzierea răspuns unei condiții necesare. Problema trebuie pusă în termenii paradoxali în care trebuiau să răspundă la ea politicienii perioadei. Și, chiar dacă teoretic ei erau puși în fața nevoii de a alege între terapia de șoc și tranziția graduală, în realitate nu dispuneau de nici una din aceste variante. Căci marea problemă a tranziției capitaliste românești nu a fost atât lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și tranziția graduală, în realitate nu dispuneau de nici una din aceste variante. Căci marea problemă a tranziției capitaliste românești nu a fost atât lipsa voinței politice de a privatiza sau a restructura economia și societatea, ci, mai simplu, lipsa capitaliștilor. Politicienii români, puternic presați și de populație, și de politicienii occidentali, erau dispuși să transfere proprietatea statului către particulari, atâta doar că nu aveau cui. Proprietățile mai mici erau transferate cu ușurință relativă în proprietatea micului capital străin care se aventura
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din aceste variante. Căci marea problemă a tranziției capitaliste românești nu a fost atât lipsa voinței politice de a privatiza sau a restructura economia și societatea, ci, mai simplu, lipsa capitaliștilor. Politicienii români, puternic presați și de populație, și de politicienii occidentali, erau dispuși să transfere proprietatea statului către particulari, atâta doar că nu aveau cui. Proprietățile mai mici erau transferate cu ușurință relativă în proprietatea micului capital străin care se aventura în România în căutarea unor rate ale profitului uriașe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
îi protejează de concurență, blocarea administrativă a concurenței etc. Toate acestea necesită decizie politică și sprijin administrativ activ. Pentru a-l obține, noii capitaliști români realizează adevărate consorții politico-financiare, care asociază grupuri de firme și de capitaliști cu grupuri de politicieni și de tehnicieni administrativi aflați chiar la vârful piramidei puterii. Fenomenul a fost denumit „clientelism” și considerat a fi „corupție”, dar este un mecanism deocamdată indispensabil supraviețuirii capitaliștilor autohtoni (Pasti, 2004). Odată cu intrarea în noul mileniu, capitaliștii români ating perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
referitoare la care anume dintre grupurile de potențiali capitaliști autohtoni vor deține rolul conducător în economie și în societate (prin intermediul politicii, al administrației, al mass-media). Clasa politică românească se divide între susținătorii a două elite, fiecare din ele reunind, deopotrivă, politicieni, funcționari administrativi și proaspeți capitaliști, unii concentrați într-o grupare considerată „neocomunistă”, iar ceilalți în una considerată „istorică”, în realitate ambele bine ancorate în prezentul postcomunist și protocapitalist al societății românești. Această confruntare politică se prelungește mult după 1997 și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de putere. Prima și cea mai importantă, era legătura interpersonală a capitaliștilor cu politica și administrația, ceea ce le permitea canalizarea resurselor statului și ale societății în folosul lor, printr-o largă varietate de mecanisme și mijloace. În societatea modernă, capitalistul, politicianul și funcționarul public îndeplinesc funcții complementare și sunt net separați social și instituțional. În societatea românească postcomunistă, ei se unesc. Inițial, unitatea acțiunii lor este asigurată prin unitatea persoanei care îndeplinește cele trei funcții. Până în 2000-2001, acestă legătură se consolidase
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ajutat aici lipsa de unitate a clasei politice românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea politicii de afaceri a fost al treilea „pilon” al ofensivei occidentale împotriva capitaliștilor români și a dominat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ANPDC, „construirea unui sistem de servicii, la nivel național, care sa ajungă până la «ușa clientului». Principalii parteneri implicați în îndeplinirea acestui scop vor fi autoritățile locale și organizațiile nonguvernamentale”. Este, poate, cea mai interesantă intenție după cea a unui important politician care declara în campania electorală a alegerilor din 2000 că Biserica ar putea să preia și să dezvolte serviciile de asistență socială. În ce măsură instituțiile implicate, publice sau nonguvernamentale, sunt suficient de bine pregătite pentru concesionarea unui volum uriaș de servicii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(Hagerty et al., 2001). O opinie elegantă prin concizia ei este exprimată chiar de Paul Streeten: „Acești indecși sunt folositori pentru a concentra atenția și a simplifica problema. Ei prezintă o considerabilă atracție pentru politicieni. Au un impact mai puternic asupra minții, atrag cu mai mare forță atenția publicului decât o lungă listă de indicatori, combinați cu o discuție calitativă. Dar cel mai important argument în favoarea lor este că arată inadecvarea altor indecși, precum PIB
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai mult în ideile lor, decât pentru Statul Român. Dumnezeu i-a pedepsit mai rău decât meritau. Iată ce ne așteaptă dacă nu învingem. Ca să învingem trebuie să fim fermi într-o atitudine. Fiara aceasta nu se poate îmblânzi. Toți politicienii s'au folosit de ei pentru a se îmbogăți și a guverna. În realitate jidanii s'au folosit de netrebnici pentru a suge și distruge nația. Asta trebuie să o știe toți. Nu economicul primează în aceste momente ci viața
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
1968 Albu, Alexandru D., Cooperarea Economică Internațională a Republicii Socialiste România, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1979 Allen, Richard V. (ed.), Yearbook on International Communist Affairs 1968, CA: Hoover Institution Press, Stanford, 1969 Ambrose, Stephen E., Nixon: The Education of a Politician, 1913-1962, Simon and Schuster, New York, 1987 [Amnesty International] Amnesty International Report 1986. Amnesty International Publications, London, n.d. Idem, Amnesty International Report 1987, Amnesty International Publications, London, n.d. Publicații nedatate. Idem, România: Human Rights Violations in the Eighties, Amnesty International Publications
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Blackewell, Oxford, 1986 Millis, Walter, with Duffied, E.S. (ed.), The Forrestal Diaries, The Viking Press, New York, 1951 Montias, John Michael, Economic Development in Communist Rumania, M.I.T. Press, Cambridge MA, 1967 Morris, Roger, Richard Milhous Nixon: The Rise of an American Politician, Henry Holt and Company, New York, 1990 Mosely, Philip E. (ed.), The Soviet Union, 1922-1962: A Foreign Affairs Reader, Foreword by Hamilton Fish Armstrong, Frederick A. Praeger Publishers, New York, 1963 Nelson, Daniel N. (ed.), Romania in the 1980s, Westview Press, Boulder
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1947, Serviciul de Relații Juridice, Biblioteca Congresului 194Kertesz, The Last European Peace Conference, pp. 57-58 195FRUS, The Conferences at Malta and Yalta, 1945, Tipografia Guvernului SUA, Washington, D.C., 1955, p. 257 196Problema economică era de o importanță capitală pentru mulți politicieni de la Washington. Harley Notter, Postwar Foreign Policy Preparation, 1939-1945, Departamentul de Stat, Washington, D.C., 1949, p. 359 197FRUS, The Conferences at Malta and Yalta, pp. 242-246 198Interviu oral acordat de John C. Campbell lui Richard McKinzie, 24 iunie 1974, p.
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Iron Curtain Countries, al 83-lea Congres, sesiunea I, 1953, p. 23). Pentru informații suplimentare despre proiectele lui Malaxa, unele dintre ele vizîndu-l și pe Richard Nixon, vezi cartea lui Roger Morris, Richard Milhous Nixon: The Rise of an American Politician, Henry Holt and Co., NY, 1990, pp. 648-649. 571Aerogramă, p. 1, 7 iunie 1948, dosarul 671.006/6-748, cutia 2899, dosar zecimal DS, 1945-1949, Arhivele Naționale. Cîteva dintre companiile particulare patronate de americani, precum Fabrica de Telefoane și Radio, o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
un reflexolog. Am ajutat oameni care abia puteau vorbi în șoaptă și, în jumătate de oră, și-au reluat fericiți activitatea. Cum și-a recăpătat vocea un orator Este remarcabil ceea ce poate face simpla presiune a degetelor. Domnul A., un politician, vorbise aproape o zi întreagă la un congres în aer liber. Cum amplificatoarele nu funcționau, vorbise fără microfon. Din pricina bolților de verdeață și a vâlcelelor din jur, zona nu avea o acustică foarte bună, așa încât, spre seară, domnul A. nu
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
în baza dublului criteriu etnic-confesional. Cazul liberalului Ion C. Brătianu, ctitorul politic al României moderne și arhitectul statului românesc industrial este cu atât mai interesant, întrucât satisface atât criteriul etnic, cât și pe cel confesional. Totuși, potrivit exigențelor identitare naeionesciene, politicianul care a "construit armătura statului românesc modern" este relegat în categoria reziduală a "bunilor români" datorită faptului că, modernizând societatea românească, Brătianu a alterat matricea tradițională a ființei naționale. Pedagogia bărnuțiană a xenofobiei vine în prelungirea naționalismului etnic care constituie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai mare importanță a fost crearea Partidului Comunist Român în 1921. Ilegalizat în 1924, partidul a continuat să lupte împotriva dictaturii militaro-fascistă în "cea mai neagră perioadă din istoria modernă a României" (p. 45). Împotrivindu-se "războiului antisovietic" în care politicienii burghezi conduse țara spre o "catastrofă națională", Partidul a contribuit decisiv la "insurecția națională armată" din 23 august 1944. "Marele merit al partidului nostru comunist constă în faptul că [organizând insurecția de la 23 august s-a ridicat] la înălțimea misiunii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o serie de momente critice a căror succesiune a condus către conflictul etnic stradal soldat cu șase morți (trei români și trei maghiari) și peste două sute de răniți: i) etnicizarea discursivă recursul la discursul și categoriile etnice de către mass-media și politicienii postdecembriști în căutarea de legitimitate politică; ii) etnicizarea societății civile în curs de emergență apariția organizațiilor civice și politice maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România UDMR, Uniunea Democratică a Tineretului Maghiar MADISZ); iii) etnicizarea posesiunii simbolice a orașului și a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu ceramica de Cucuteni și până azi. Pregătind niște oameni în această direcție, am putea atrage turiști, tot așa cum pregătind critici de artă, chiar specialiști în comerțul cu artă, s-ar putea lărgi gama serviciior de calitate în toate domeniile. Politicienii e necesar să înțeleagă că, prin aceste forme de pregătire, se dă o șansă de dezvoltare locului. Dezvoltarea unui învățământ artistic la Bacău e imperios necesară și ea se poate realiza în cadrul universităților deja existente, deci fără prea mari investiții
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
putea spune că despre 1907, „anul, când răscoalele țărănești însângerează câmpiile” și îndoliază satele, s-a scris mult sau puțin. Se poate însă ușor constata că tragicul eveniment a fost apreciat diferit ca semnificație istorică, socială, juridică, atât în demersurile politicienilor vremii, cât și în ale cărturarilor de atunci și de mai târziu, în funcție de apartenența și poziția socială și de meschine interese politice. Unii au exagerat faptele, alții le-au minimalizat ori ignorat. Așa, spre exemplu, s-au făcut afirmații contradictorii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]