18,499 matches
-
și companii. Un elev faimos al său a fost evreul Ettore Schmitz (cunoscut în lumea literară sub pseudonimul Italo Svevo), un scriitor modern de limbă italiană pe care l-a cunoscut în 1907 și cu care a legat o strânsă prietenie. Svevo l-a inițiat pe Joyce în universul cultural al evreilor, iar soția lui, Livia, o femeie ce își purta părul excesiv de lung, a inspirat personajul Anna Livia Plurabelle. Philippe Soupault definește „perioada triestină”, ca fiind cea mai marcantă pentru
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
schimbat adresa de 19 ori, perioadele de rezidență cele mai lungi fiind la 2 Square Robiac (iunie 1925 - martie 1931) și la 7, strada Edmond Valentin (iulie 1934 - aprilie 1939). Integrarea lui în lumea literară pariziană a fost facilitată de prietenia cu două personalități culturale importante, Sylvia Beach și Adrienne Monnier. Adrienne Monnier îl prezintă pe Joyce unor scriitori ca André Gide și Paul Valéry. Irlandezul îl cunoaște de asemenea și pe Valery Larbaud, cel ce în scurt timp avea să
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Gide și Paul Valéry. Irlandezul îl cunoaște de asemenea și pe Valery Larbaud, cel ce în scurt timp avea să se declare un admirator pătimaș al lui "Ulise", roman pe care îl considera la fel de „mare, cuprinzător și uman ca Rabelais”. Prietenia de câțiva ani cu Arthur Power, un scriitor și critic de artă originar din Dublin, a fost descrisă de acesta într-o carte intitulată "Conversații cu James Joyce" ("Conversations With James Joyce"). Dintre americanii stabiliți în Paris, Joyce intră în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
număr de cincisprezece sau șaisprezece evrei spre Anglia și America. Cel mai cunoscut beneficiar al ajutorului lui Joyce este scriitorul vienez Hermann Broch, eliberat, printr-un fericit concurs de împrejurări, de autoritățile naziste care îl încarceraseră. Dezbinarea iremediabilă a vechilor prietenii cu Sylvia Beach și Adrienne Monnier, cauzată în special din cauza unor neînțelegi financiare asupra romanului "Ulise", îl determină pe Joyce să își găsească un nou protector și "manager", în persoana lui Paul Léon, un prosper imigrant rus de etnie evreiască
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
CDR), iar din 2004 deputat, aleasă inițial din partea PNL București, pe listele Alianței Dreptate și Adevăr. În intervalul decembrie 2004 - ianuarie 2005, a fost membru în Biroul Permanent și Vicepreședinte al Camerei Deputaților. din 2000, vicepreședinte al Grupului parlamentar de prietenie cu India și membră în cele cu Franța, Albania, Indonezia, Costa Rica și UNESCO; Mona Muscă a inițiat și și-a asociat imaginea și cu acțiuni în zona protecției sociale, susținând creșterea pensiilor și a protecției femeilor împotriva violenței domestice. De
Mona Muscă () [Corola-website/Science/298780_a_300109]
-
succes cântecele "Dragi mi-s cântecele mele" (aranjament revuistic de Henry Mălineanu) și "Aseară vântul bătea" (cântec popular din Ardeal) la "Concertul popoarelor" organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953, desfășurat în București. După o pauză discografică de 11 ani, din 1954 imprimă frecvent la Radio și la casa de discuri Electrecord. În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
pe Lordul Anthony Ashley, care va fi ridicat ceva mai târziu la rangul de Earl of Shaftesbury, cu care se împrietenește și în a cărui casă va îndeplini, de la 1667 la 1675, oficiul de medic precum și pe acela de educator. Prietenia cu lordul Anthony Ashley a decis și peripețiile vieții lui . Împărtășind împreună cu acesta răspunderi politice, fiindu-i secretar și atunci când prietenul său a fost Lord Cancelar cât și atunci când a fost prim-ministru, el a trebuit să-l urmeze pe
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
cu anul 1910 a activat la Episcopia greco-catolică de Lugoj, unde a ocupat, pe rând, funcțiile de protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar și secretar al episcopului Vasile Hossu, pe care îl numea „unchiul Viluc”. Acesta se afla în relații de prietenie cu primul ministru István Tisza. În anul 1914, anul începutului Primului Război Mondial, episcopilor greco-catolici și greco-orientali li s-au cerut de către autoritățile de atunci să-și exprime fidelitatea față de Austro-Ungaria, cerând astfel românilor să nu cadă victime ale influenței panslaviste. Iuliu
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
Alexandrovna a fost însoțită de către tar în camera copiilor pentru a-l întâlni pe Raputin. Anastasia, surorile ei și Alexei purtau cămășile de noapte albe." Toții copii păreau că îl plac”spunea Olga Alexandrovna. " Erau foarte liniștiți în prezența lui”. Prietenia lui Rasputin cu familia imperiala este evidențiata de conținutul a câteva mesaje pe care le-a trimis. În februarie 1909, Rasputin le-a trimis copiilor o telegramă, sfătuindu-i:” Iubiți toată natură făcută de Dumnezeu, toata creația Lui, în special
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
în anul 1527. Tatăl său, Biagio Arcimboldo, descendent dintr-o ramură secundară a unei familii aristrocrate milaneze, era pictor, angajat pentru decorarea Domului din Milano. Contactul precoce al lui Giuseppe cu arta și literatura a fost favorizată de relațiile de prietenie ale tatălui său cu Bernardino Luini, elev al lui Leonardo da Vinci. În atelierul patern, Giuseppe își începe activitatea artistică către anul 1549, lucrând în special la schițele pentru realizarea vitraliilor din Dom. Lui i se atribuie ciclul cu 48
Giuseppe Arcimboldo () [Corola-website/Science/298864_a_300193]
-
alt Origen, coleg cu Plotin la "școala lui Ammonios" În 244 se stabilește la Roma, unde deschide o școală filosofică proprie, care își va dobândi în scurt timp un renume deosebit în cercurile senatoriale. Plotin a beneficiat de protecția și prietenia împăratului Gallienus, care pare să fi susținut la un moment dat "proiectul Platonopolis". - reconstrucția unui oraș ruinat ca "cetate a filosofilor" - care ar fi trebuit guvernată după princiipile din "Republica" lui Platon. Dar, se pare că din cauza unor intrigi de la
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
Hugh O'Neill, conte de Tyrone, liderul rebelilor se predă în cele din urmă în 1603, la doar câteva zile după moartea Elisabetei. La scurt timp Tratatul din Londra a pus capăt răzoiului anglo-spaniol. Elisabeta continuă să mențină relațiile de prietenie stabilite de fratele său Eduard, cu țarul Rusiei Ivan al IV-lea(Ivan cel Groaznic). Ea îi scrie multe scrisori țarului, dar acesta este iritat de faptul că Elisabeta I pune accent pe relațiile comerciale și nu pe o posibilă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
von Gundling, Frederic se căsătorește la 12 iunie 1733 cu Elisabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel, fiica lui Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel. Frederic i-a scris surorii sale despre soția sa că "nu poate fi nici dragoste, nici prietenie între noi" Avea foarte puțin în comun cu mireasa lui și căsătoria politică l-a ofensat ca un exemplu de intervenție austriacă, care a afectat Prusia începând cu anul 1701. După ce Frederic și-a asigurat tronul în 1740, el i-
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
fenomenul cultural și literar românesc că și de cel european, în special francez. După trei ani de studii la Facultatea de Drept din Iași, se stabilește la București. În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei "Integral", "Unu", "Contimporanul". De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat "virtual" lui Ion Minulescu, "primul clopotar al revoltei lirice
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
Bonn, Germania) a fost poet, publicist, eseist și om politic român. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 și senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996. În legislatura 1990-1992 a fost membru în grupul de prietenie cu Polonia. S-a născut în noaptea de 25 Decembrie 1941 (Crăciun) în localitatea Topa Mică, județul Cluj. Acum, în 2016, localitatea Topa Mică este sat aparținător comunei Sânpaul, împreună cu Mihăiești, Berindu, Șardu, Sumurducu. „Întâmplarea a fost să fie în
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
de Filologie a Universității din Cluj („Cererea aprobată de tov. Rector C. Daicoviciu...”). Cu numele Șandor I. Ioan este înmatriculat la secția Limba ți literatura română (numărul matricol: 2634). Spirit liber, fire ușor boemă, la vârsta iubirilor furtunoase și a prieteniilor sincere, în timpul când poezia tortura sufletul și zdruncina mintea trebuind să fie scrisă, cu o anume notorietate literară dat fiind că publicase deja poezii în presa literară, cu o personalitate deja puternic conturată, tânărul poet suporta mai greu rigoarea unui
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
transpusă muzical de Beethoven în finalul Simfoniei a IX-a, devenită imn al Uniunei Europene. În 1787 se stabilește la Weimar, primind funcția de consilier la curtea ducelui Karl August. Această ultimă perioadă a vieții sale este marcată de strânsa prietenie cu Goethe, o perioadă clasicistă. Caracteristică acesteia, drama "Don Carlos" etalează un limbaj mai stăpânit, ferit de exploziile verbale. "Dați libertate gândirii", replica marchizului "de Posa", sintetizează noul principiu călăuzitor al năvalnicului poet de odinioară. Teoretician al idealismului în estetică
Friedrich von Schiller () [Corola-website/Science/297780_a_299109]
-
În 1790 se căsătorește cu Charlotte von Lengefeld, muncește mult și se îmbolnăvește, devenind incapabil să-și desăvârșească proiectele literare. Ducele de Weimar îl salvează, asigurându-i o pensie. În 1794 editează publicația "Die Horen", unde va colabora și Goethe. Prietenia celor doi va rămâne unică în istoria literaturii. Individualitățile lor puternice se completau reciproc, "spiritul speculativ", care pornea de la ideea de unitate, al lui Goethe și cel "intuitiv", pornind de la varietate, al lui Schiller se întâlneau la jumătatea drumului, cum
Friedrich von Schiller () [Corola-website/Science/297780_a_299109]
-
să plece la Paris. În capitala Franței lucrează în atelierul lui Jean Arman și se înscrie la Académie des Beaux-Arts. În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau unde va avea colegi pe Henri Matisse, cu care leagă o strânsă prietenie, pe Georges Rouault și pe Albert Marquet. Mai târziu frecventează clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales finețea desenului și strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante. În 1904 se întoarce în țară și expune
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
1940 și 1942. Cu o formație complexă, provenită din rigoarea școlii germane unită cu simbolismul promovat de Moreau, folosind experimentele din cadrul curentului Art Nouveau și ale prietenilor săi, care vor pune bazele fovismului, Pallady își găsește curând drumul său propriu. Prietenia sa cu Matisse, legăturile cu spiritul artei franceze explică numeroasele raporturi cu ceea ce se va numi "École de Paris". Totuși Pallady nu va adera la programul estetic promovat de aceste curente artistice. Aspirația către o arhitectură simplă, către o logică
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
timp Goethe era des în vizită la pictorița Angelika Kauffmann, și tot atunci pictorul Tischbein l-a pictat în haine de călător în zona Campagna Romană din preajma Romei. După acești doi ani în Italia, Goethe își pregătește reîntoarcerea la Weimar. Prietenia sa cu Carl August, căruia Goethe îi scria; "„... ce altminteri sunt, veți evalua și profita”" îi netezește întoarcerea la Weimar. Despre viața sa amoroasă la Roma, nu este menționată decât amanta „Faustina”. Sigur este însă faptul că în Italia, a
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Römische Elegien" („Elegii romane”), cu care provoacă chiar indignare. Scandalul va culmina cu căsătoria lui cu modesta Christiane Vulpius cu care în decembrie 1789 primește unicul fiu, din cinci, care supraviețuiește, "August von Goethe". În această atmosferă aproape ostilă, intervine prietenia cu Schiller, care reușește să-l reechilibreze sufletește. În același an, la doi ani de la venirea lui Schiller în Weimar, la recomandarea lui Goethe, Schiller primește un post de profesor la Universitatea din Jena. Cu toate acestea, relațiile între cei
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Mainzul" devastat, îi devin lui Goethe simbolurile de turbulență din istoria lumii. În iunie 1794 Schiller îl invitase pe Goethe să participe la noul sau jurnal, "„Horen”". Goethe a acceptat invitația și între cei doi s-a dezvoltat repede o prietenie colegială, care avea să dureze până la moartea lui Schiller. Această prietenie este documentată în corespondența publicată în anii 1828-29. În schimb Goethe se distanța din ce în ce mai mult de Herder și de Wieland. Operele de maturitate ale lui Goethe sunt străbătute de
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
lumii. În iunie 1794 Schiller îl invitase pe Goethe să participe la noul sau jurnal, "„Horen”". Goethe a acceptat invitația și între cei doi s-a dezvoltat repede o prietenie colegială, care avea să dureze până la moartea lui Schiller. Această prietenie este documentată în corespondența publicată în anii 1828-29. În schimb Goethe se distanța din ce în ce mai mult de Herder și de Wieland. Operele de maturitate ale lui Goethe sunt străbătute de aspirația poetului de a se elibera de frământările lăuntrice, de a
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
lui Brahms au afirmat că Reményi, fiind un curtezan șlefuit, se aștepta ca tânărul Brahms să se conformeze practicii obișnuite a aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebrități, însă acesta a afișat simple complimente amabile. I-a spus lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârșească, deși nu era clar dacă Liszt se simțise sau nu ofensat. Joachim, însă, avea să devină unul dintre cei mai apropiați prieteni, iar Schumann, prin articole elogioase despre Brahms, a jucat un rol important în
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]