18,636 matches
-
Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare pe net îți dădea toate detaliile: luai un litru de vin roșu, turnai în el o pungă de zahăr, amestecai bine și răsturnai amestecul într-o farfurie adâncă. Făceai apoi rost de o franzelă fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mică și am grăbit pasul către stația de autobuz - direcția Berceni. Sufletul meu tremura de bucuria unei vieți noi, descătușate. L LIII Săptămânile treceau într-un fel de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu mai avea rost să mă duc la sala de sport. Naveta nord-sud și nopțile pierdute în încleștări pasionale cu negresa cârlionțată, parfumată când cu Bulgari, când cu Poison, mă storceau de energie. Creierul, însă, rămânea într-o stare de excitație continuă, de parcă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
auzise el cum stătea treaba. Îl durea inima să piardă bacșișul dolofan pe care urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
câmpul de luptă. Ca să-i pot înmormânta pe toți într-o groapă comună, cu toate onorurile cuvenite, a fost nevoie să folosesc aspiratorul. Adelina a venit cu ideea să ne logodim. Cică așa se practica în Constanța. Trebuia să fac rost cumva de o familie. Am început tratativele cu taică-meu, să vină el să oficieze logodna, să-și aducă sutana și patrafirul. Negocierile au durat cam două luni. Familia Bradu, cea în numele căreia se justifica existența iubitei mele, intrase la bănuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu pătura știi?“ Vlăjganul nu mai zice nimic. Stă cu bărbia În piept și-i Înjură din ochi pe colegii lui de cameră. „Atunci ia-l pe prietenul tău, Măndel, faceți rost de niște cârpe curate și În zece minute să fie lună În camera pedagogului. Hai, fuga!“ Lunganul pleacă bucuros că a scăpat cu numai atât, iar Măndel Încântat că nu trebuie să facă singur curățenie. Grințu Își Închipuie că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și cu gust, avea haine de Îmbrăcat În lipsa uniformei și tot felul de obiecte personale care nu puteau fi cumpărate cu banii de la Leagăn. Spunea că se duce vara și muncește cu calul și cu țapina În pădure și face rost de bani, apoi că primește din când În când câte o mie de lei de la fratele lui mai mare care e șofer pe un șantier de lângă Constanța. Unii elevi din cămin Îl bănuiau că fură și când dispărea ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
patru au ferestre Înalte, prevăzute cu obloane ca și ușile, aspectul lor este cel sobru al unor prăvălii din respectabile orașe de provincie din regatul român dintre cele două războaie. Poate că la asta și aspirau când au fost construite, rostul lor de acum fiind mai greu de ghicit Întrucât obloanele sunt trase peste uși și ferestre, pereții sunt decolorați și coșcoviți, nici un fel de panou nu se află deasupra ușilor (nici cu C.E.C., nici cu ADAS, nici cu Telefoane, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cap să facă? Mai era cu Încă unu, spunea el cum Îl cheamă și p’ăla, că-i tot dup’ aici, din satele astea de pe vale, da’ am uitat cum Îl cheamă. Și zice: Hai, mă, la biserică să facem rost dă bani! Și-au dat jos halatele de pe ei și au intrat În biserică așa În izmene, În pijamale. Lumea care era acolo nu i-a văzut că era slujbă și erau toți cu spatele spre ușă. Ei s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
medicamente. Ăia, bețivii ăia, au văzut Într-o zi că iese fum de la cazanul de țuică și, deși nu era o perioadă În care cazanul să fie deschis și să funcționeze, s-au dus acolo să vadă dacă nu e rost de ceva băutura. Aspectul satiric al povestirii este ineficient, cel comic este mai puternic Întrucât cel care povestește este și el aproape beat și se străduiește să-i descrie drept foarte vicioși pe cei doi bețivi dintr-un sat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căutat. De aici Înainte totul se complica Însă mai mult decât te-ai fi așteptat. Bătrânul Grințoiu părea un om ursuz și fără chef de vorbă, trăncăneala din ce În ce mai incoerentă a șoferului de Salvare Îl enerva, iar ironiile acestuia aruncate fără rost la adresa calității Îndoielnice a materialului din care bătrânul urma să facă țuica Îl Înfuriau pur și simplu. Nu puteai spera la cine știe ce destăinuire interesantă În ordinea care-l interesa pe Grințu, În favoarea sau defavoarea bănuielii de care-ți vorbise cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încă n-au Început. Dacă, din Întâmplare, veți deveni cândva generali, ceea ce nu cred, nici atunci nu veți schimba mare lucru Într-o bătălie sau În lume Înainte de a câștiga În voi Înșivă lupta cu ignoranța și tăcerea. N-are rost să păstrați tăcerea aceasta „de moarte“, Încercați să vorbiți, formulați propoziții coerente, abia Între ele se va instala din când În când o tăcere „valabilă“, o PACE. „Ce puțin lucru Îi trebuie omului ca să fie fericit!“ - mai zicea moș Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
le-a părăsit când era Încă adolescent. Este invitat să se așeze, Împreună cu alți câțiva oameni la fel de periculoși ca și el, Într-un loc mult mai secetos, departe de baltă, În preajma unei păduri de salcâmi. Lamentarea n-ar avea nici un rost, asupra supraviețuirii Anton e de multă vreme documentat, balta oricum nu i-a plăcut Încă de când era mic, așa că și Într-un bordei din marginea pădurii de salcâmi se putea supraviețui. Apoi, dacă viața bătrânului ar fi un roman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care, deși obiectul există și e folosit, limba nu are termenul. Situația este jenantă pentru cei care doresc să-și “Înfrumusețeze“ Dacia, Trabantul sau Lada cu astfel de briz-briz-uri și nu-și găsesc cuvântul când cer cuiva să le facă rost de ele. De obicei ei spun: „Fă-mi și mie rost de niște d’alea care se lipesc pe mașină!“, ceea ce, să recunoaștem, este o nefericită parafrază. Când sunt obligați să precizeze despre ce e vorba, ei folosesc termenul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Situația este jenantă pentru cei care doresc să-și “Înfrumusețeze“ Dacia, Trabantul sau Lada cu astfel de briz-briz-uri și nu-și găsesc cuvântul când cer cuiva să le facă rost de ele. De obicei ei spun: „Fă-mi și mie rost de niște d’alea care se lipesc pe mașină!“, ceea ce, să recunoaștem, este o nefericită parafrază. Când sunt obligați să precizeze despre ce e vorba, ei folosesc termenul vechi, abțibild, devenit impropriu, sau termeni derivați ca „reclamă“, „vinietă“, „șmecherie,“ termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi folosite cu succes la decorarea automobilului - ele se lipesc doar pe faianța din baie spre a-i Îndemna pe copii să se poarte corect În respectivul context. Pentru a avea din cele moderne trebuie să știi să-ți faci rost de ele. Limba română nu ajută la așa ceva, dar dă sugestii. O astfel de sugestie e tocmai cuvântul reclamă. Pe străzile noastre vezi parbrize care fac reclamă la produse niciodată Întâlnite: ciocolată After eight sau Cognac-ul de ora 14. Superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de banala), dar e grav că omul acela se născuse tocmai În satul de care vorbesc. E drept că lucra de câțiva ani buni la oraș, dar se născuse acolo. M-am prefăcut interesat și l-am Întrebat cum făcuse rost de abțibildurile alea roșii cu care-și decorase mașina lui galbenă. Ei bine, la schimb! Omul dăduse pe ele un ștergar vechi, brodat de mama lui pe care acum venise s-o viziteze. Mișto șmecherie! Nu voi numi acel sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Totuși, un lucru e logic: declinul fiecăruia dintre părinții noștri trebuie să fi Început În timpul și după terminarea războiului. Altfel cum s-ar explica faptul că la aproape zece ani după război ei n-aveau o situație, o casă, un rost și n-au putut să ne țină pe lângă ei? Sănătatea lor morală sau fizică fusese serios zdruncinată de război. În felul ăsta și eu sunt un mutilat de război!“ Ana Îi răvăși părul cu mâna, râse scurt și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mi-au stat la dispoziție sau mi le-am confecționat singur. În primul rând, n-am nici un semn cât de cât creditabil despre mine Însumi. Asta nu Înseamnă neapărat descalificarea mea. Nu prin asta trebuie să fiu eu declarat necreditabil. Rostul acestei lipse de semne despre mine Însumi nu este nici, cum s-ar crede, obiectivitatea. Nu. Pur și simplu trebuie să caut În altă parte. Astfel. Despre Zare Popescu știu că este fiul legitim al lui Florea Popescu (fiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se Întreabă de unde o fi dedus interlocutorul lui că și el, Zare Popescu, e tot de la țară), a zis că numai cu lapte de capră se face un copil mare și i-a zis lui nea Vlad să-i facă rost de una că i-o plătește. „Acu’, dacă i-am promis, i-am promis, da’ dă unde să-i duc io capră de cumpărat când el vrea să dea cinci șase sute de lei și o capră costă azi În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pun În curte câteva tufe dacă am norocu’ să mă Întorc. uite că nici până azi n-am apucat s-o plantez să văd dacă se prinde sau nu. Ascultătorul unor asemenea povești nu poate să nu se Întrebe de rostul tonului neutru pe care sunt ele debitate. Se poate observa chiar un fel de indiferență a celui care povestește față de ceea ce noi numim război. Explicația pare a fi una singură: Caporalul G.P. din armata română lupta Încă de pe atunci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu arealul spiritual al poetului și, bineînțeles, cu „obiectele” aflate în contiguitatea eului și viețuind, ca și acesta, sub ineluctabila tiranie a timpului, fiind timpul dictator tânăr, însă acest mod de a percepe, se manifestă doar până când omul își înțelege rostul, menirea, metamorfoza petrecându-se când ochii îi / înalț la sânul dulce al timpului. Și, totuși, mâine este un cuvânt obscen. într-un timp în / schimbare (...). Volumul reface alegoric destinul christic, avându-l ca actant pe creatorul de poezie, pentru care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiecare generație și de fiecare individ, cu sentimentul însă al noului, al unicității: Petrec măștile mele venite să dea un spectacol sau: Piesa-n care joc se cheamă „Viața noastră trecătoare”, / sunt actor destul de bun, îmi știu rolul pe de rost, n/ am nevoie de sufleor... Indiferent că este vorba de istorie, de credință, de dragoste etc., poetul are forța imaginativă de a sublima aspecte insolite ale acestora, inaccesibile ochiului comun sau de a adăuga alte fațete la un edificiu deja
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de El Chupacabra, dar luminat cu o promisiune de mântuire, când stele-n mănunchiuri plutesc pe cer negru. Aspectul auster al unui aeroport internațional e, pentru poetă, un alt pretext pentru a privi în interiorul lucrurilor, cu bucuria de a vedea rostul și chipul / mișcării înseși, până-n viscerele realului, plăcere recompensată, în plus: Dar plata mea care va fi? Unghiul / căderii frunzelor, nuanțele mistuirii unor boabe de siliciu. Privită în ansamblu, cartea Simonei-Grazia Dima cuprinde o poezie confesiva, o poezie-jurnal, în care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
față două metode de prevenire a răului: pe de o parte, suita de (pre)judecăți alcătuind folclorul contemporan, modern, și, pe de altă parte, stilul de viață tradițional, al bunicii, care poate îngloba instinctiv un oarecare Feng shui / care împăca rosturile / și liniștea, somnul..., iar poeta evocă imaginea mamei și a bunicii cu infinită duioșie, tot ca o formă de terapie în contra tendinței de întronare a urâtului și, implicit, de pierdere a echilibrului lumii. Poemele din a doua parte a cărții
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai ample. George Vulturescu: Alte poeme din Nord Alcătuind un amplu De profundis, poemele din volumul lui George Vulturescu, în care adesea este invocat Transcendentul, pot fi citite ca o confesiune, de-a lungul căreia poetul caută să-și înțeleagă rostul și să înțeleagă totodată lumea prin prisma experienței ontologice acumulate, peste care se așază cea creatoare. Sub formă de enjambament, aceste litanii confesiune, cu accente de psalm, traduc artistic contorsiunile sufletești ale celui care e conștient de statutul de om
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]